pdf romana - Universitatea Transilvania

Cercetări privind monitorizarea la bord a parametrilor procesului de mecaniz. a lucrărilor agricole de semănat
1. GENERALITǍŢI PRIVIND LUCRAREA DE SEMǍNAT ŞI
ECHIPAMENTELE TEHNICE UTILIZATE
1.1. Generalităţi despre semănat şi importanţa sa în tehnologiile de cultură
ale plantelor
Se apreciază că semănatul este prima verigă din lanţul tehnologic, cu pondere însemnată în
nivelul producţiei agricole. Pregătirile pentru semănat încep imediat după recoltarea plantei
premergătoare, în ceea ce priveşte terenul, şi imediat după recoltat, în ceea ce priveşte sămânţa, iar
încheierea acestor pregătiri are loc în ziua semănatului[4],[20],[39],[43],[63],[65].
Semănatul este lucrarea prin care seminţele sunt introduse în sol, la o anumită adâncime, întro
anumită cantitate la hectar şi sub o anumită formă de distribuire, în vederea înfiinţării unei noi
culturi.
Până la inventarea primei maşini rudimentare de semănat, seminţele erau aruncate pe sol cu
mâna liberă, proces ce presupunea o productivitate mică şi un grad redus de încolţire[10].
Prima maşină de semănat a fost utilizată de fermierii chinezi încă din secolul II î.Hr.
Primul brevet de invenţie atestat documentar în Europa aparţine italianului Camillo Torello şi
datează din 1566.
Prima descriere detaliată a unei maşini de semănat aparţine tot unui italian, Tadeo Cavalina,
Bologna,1602, dar maşinile de semănat au început să fie folosite efectiv începând cu a doua jumătate
a secolului al XIX-lea.
Jethro Tull (1674–1741) a inventat o maşină de semănat cu tracţiune animală. Aceasta
consta dintr-un vehicul cu roţi, pe care era montat un buncăr cu seminţe. Seminţele erau
împrăştiate în mod egal pe întreaga suprafaţă a câmpului de un mecanism cu clichet, în rânduri, şi
acoperite cu pământ.
Termenul de sămânţă este atribuit atât seminţelor propriu-zise, care la maturitate se separă de
fructul în care s-au format (mazăre, fasole, varză, in, mac), cât şi unor fructe care îşi păstrează seminţele
în interiorul lor şi după maturitate (cereale, floarea soarelui, cânepă, sfeclă etc.)[74].
În afară de pregătirea seminţelor şi a terenului pentru semănat, o atenţie deosebită trebuie
acordată maşinilor de semănat, tractoarelor şi altor utilaje care concură la înfiinţarea culturilor
agricole [3],[26],[30].
Adâncimea de semănat este specifică fiecărei culturi, dar ea depinde şi de: textura solului, de
gradul de umiditate, nivelul la care se găseşte aceasta în sol, de felul germinaţiei (epigeică sau
hipogeică), de lungimea coleoptilului, de mărimea seminţei (cantitatea de substanţe de rezervă din
bob) etc.
Semănatul de calitate asigură o bună germinaţie a seminţelor, răsărirea explozivă şi uniformă,
creşterea şi dezvoltarea normală a plantelor, cu acoperirea terenului de timpuriu şi cu posibilitatea
de a învinge în concurenţa cu buruienele[46].
1.2. Principalele specii de plante care se seamănă şi se cultivă în România
Principalele specii de plante care se seamănă şi cultivă în România sunt:
Grâul (genul Triticum aestivum L.) este una dintre cele mai importante cereale şi totodată
planta care ocupă pe glob cele mai mari suprafeţe cultivate.
Porumbul (Zea mays L.) este una din cele mai importante plante de cultura, cu utilizări
multiple in alimentaţia oamenilor, industrie, hrana animalelor. (conform statisticilor FAO,
distribuţia consumului este: 21% alimentaţia umana, 72% hrana animalelor, 7% industrie).
5
Autor: ing.PĂUNESCU I. Dan Dorian Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr.ing.BRĂTUCU Gheorghe