Studiu privind situația existentă a serviciilor sociale în ... - FDSC

2. Ancheta realizată de FDSC asupra tuturor furnizorilor publici de servicii sociale specializate și primare
din Municipiul București, anchetă realizată pe bază de chestionare auto-completate de coordonatorii
unităților de asistență socială aflate în subordinea acestor furnizori. La anchetă au participat 102 unități
publice care furnizează servicii sociale specializate și 25 de unități care oferă doar servicii primare.
Chestionarele utilizate în această anchetă au cuprins informații referitoare la categoriile de beneficiari,
situațiile de risc în care se află aceștia, tipurile de servicii sociale oferite, și capacitatea de asistență a
unităților.
Datele statistice au fost completate de informații calitative obținute în special din interviurile în profunzime
realizate cu managerii serviciilor publice de asistență socială, precum și din discuțiile purtate cu specialiștii din
organizații publice și private din domeniu cu ocazia unui workshop organizat de FDSC în noiembrie 2010.
Capitolul III. Contextul de furnizare a serviciilor sociale
Schimbările în sistemul de asistenţă socială au venit ca o necesitate în condițiile în care modul de rezolvare a
problemelor sociale ale persoanelor aflate în nevoie era unul birocratic și puternic instituționalizat. Domeniul
asistenței sociale, și în special cel al serviciilor sociale, este unul în care reforma a pătruns destul de greoi, fiind
realizată la început ca răspuns la ”necesitatea dezinstituționalizării, promovată atât pentru respectarea
drepturilor persoanelor din instituții, cât și pentru reducerea costurilor și creșterea calității serviciilor.”
(Lambru, Vameșu, 2010)
Reforma sistemului a presupus, printre altele, dezvoltarea de servicii sociale noi care să răspundă mai bine
nevoilor beneficiarilor, renunțarea la anumite servicii, elaborarea de standarde de calitate pentru servicii.
Începând cu 2001, reforma în domeniul serviciilor de asistență socială presupunea descentralizarea şi
abordarea unitară a problemelor sociale. Legea cadru a asistenței sociale din 2001 a adus în prim plan
orientarea către servicii de prevenire, organizate la nivel de comunitate, astfel încât să permită accesul unui
număr cât mai mare de beneficiari. Acest lucru a fost necesar în condițiile lipsei unei rețele de servicii sociale
primare, deși serviciile specializate se dezvoltaseră într-o măsură mult mai mare. Schimbarea gamei de servicii
sociale oferite beneficiarilor de către instituțiile publice se produce în condițiile în care sectorul ONG dezvoltase
în România o serie de modele în acest sens care au putut fi preluate ulterior de sectorul public. Aceste modele de
servicii sociale dezvoltate de sectorul ONG au dus și la apariția nevoii de schimbare a serviciilor existente în
sectorul public.
Cel mai important domeniu al asistenței sociale în care reforma a fost implementată rapid, a fost cel al serviciilor
oferite copiilor. Aici, reforma a evoluat rapid de la dezistituționalizarea copiilor, către oferirea de servicii
alternative de suport și prevenire a abandonului. În perioada 1990 -1997 sistemul românesc de protecţie a
copilului era centralizat şi orientat protecţia doar spre instituţii. Sistemul avea deficienţe mari care plecau de la
personalul insuficient şi slab pregătit, lipsa de fonduri şi lipsa de preocupare a autorităţilor pentru schimbarea
politicii publice în domeniu. Reforma sistemului de protecţie a copilului a fost realizată în 1997 prin elaborarea
politicii publice în domeniu şi continuată în anii următori. În 1997 schimbarea cadrului legislativ a permis
crearea serviciilor descentralizate şi începerea implementării conceptului de responsabilitate părintească şi a
comunităţii locale în creşterea şi educarea copiilor, statul având rol subsidiar. Legea 272/2004 vine să
întărească serviciile de prevenire a separării copilului de părinții săi și să reorganizeze diversele centre pentru
copii ca și componente funcționale ale direcțiilor, fără însă a avea personalitate juridică. Cadrul legal din
domeniu protecției copilului este cel mai reglementat dintre cele care se referă la categorii vulnerabile.
5