Crearea serviciilor sociale comunitare - Fondul de Investitii Sociale ...

F ONDUL DE INVESTIÞII SOCIALE DIN MOLDOVA 

Copiii în situaþie de risc: 

Crearea serviciilor sociale comunitare 

Chiºinãu – 2004

Responsabilitatea pentru conþinutul materialelor prezentate în aceastã ediþie aparþine autorilor. 

Responsabil de ediþie: 

Tatiana Socolov 

Design grafic ºi tehnoredactare computerizatã: 

Nicolae Susanu 

Fotografii din arhiva FISM 

Tipar: Combinatul Poligrafic 

Adresa FISM: bd.ªtefan cel Mare, 124 

mun. Chiºinãu, 

Republica Moldova 

Tel.: (3732) 279121 

Fax: (3732) 275320 

E-mail: office@msif.net.md 

www.msif.md 

© Fondul de Investiþii Sociale din Moldova

Cuprins 

Introducere ................................................................................................................................... 5 

CAPITOLUL I 

MATERIALELE CONFERINÞEI NAÞIONALE “COPIII ÎN DIFICULTATE: DEZVOLTAREA 

SERVICIILOR SOCIALE DE ALTERNATIVÃ” (19 noiembrie 2003) 

1.1 Rapoarte ºi comunicãri 

Hans Lundquist 

The contribution of Swedish International Development Agency / Sida for improving 

social protection of children and family system in Republic of Moldova ............................................... 8 

Antonina Comerzan 

Strategia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei ...................................................................... 10 

Tatiana Gribincea 

Sistemul de protecþie socialã a copilului ºi familiei în Republica Moldova .......................................... 15 

Ronald Penton 

Children in Difficulties – the reasons behind a community-based approach ......................................... 20 

Ludmila Malcoci 

Experienþa FISM în crearea serviciilor sociale de alternativã bazate pe comunitate ............................. 30 

1.2 Rezultatele discuþiilor în atelierele de lucru 

1.2.1 Atelierul I – Integrarea socialã a copiilor în dificultate 

(Moderatori: Barbro Zimmerling Svan, Jana Chihai) 

Alexandra Grãjdian 

Integrarea ºcolarã a copiilor cu cerinþe educative speciale .....................................................................38 

Natalia Robu 

Experienþa de integrare socialã a copiilor din familiile socialmente vulnerabile ................................... 43 

Mariana Ianachevici 

Reintegrarea în familia biologicã a copilului aflat în dificultate ............................................................ 48 

Concuzii .................................................................................................................................................. 52 

1.2.2 Atelierul II – Prevenirea abandonului ºi instituþionalizãrii copiilor 

(Moderatori: Smaranda Chiriacescu, Virginia Rusnac) 

Alexandra Guleac 

Centrul de tip familial – o formã de protecþie socialã a copiilor în situaþie de risc ................................ 53 

Maria Calchei 

Metode ºi forme de lucru în prevenirea abandonului copiilor ............................................................... 60 

Nicolae Beºliu 

Rolul asistentului social în prevenirea instituþionalizãrii copiilor cu disabilitãþi ................................... 64 

Concluzii ................................................................................................................................................. 71 

1.2.3 Atelierul III – Parteneriate în dezvoltarea serviciilor sociale bazate pe comunitate 

(Moderatori: Bertil Olofsson, Cornelia Cincilei) 

Rodica Coreþchi 

Impactul cooperãrii interdepartamentale în rezolvarea problemelor copiilor strãzii ............................. 72

Natalia Semeniuc 

Din experienþa de lucru a DMPDC privind parteneriatul activ 

în domeniul protecþiei copilului .............................................................................................................. 78 

Concluzii ................................................................................................................................................. 82 

1.2.4 Atelierul IV – Protecþia socialã a copiilor în conflict cu legea 

(Moderatori: Lars Anders Olsson, Pavel Razumas) 

Sorin Hangan 

Minorii în conflict cu legea: cadrul legal ºi mãsurile alternative la detenþie .......................................... 83 

Elena Pruteanu 

Delincvenþa juvenilã în Republica Moldova: metode ºi strategii de combatere .................................... 86 

Ana ªchiopu 

Organizarea ºi desfãºurarea activitãþilor de reabilitare, reeducare ºi resocializare 

a copiilor în conflict cu legea .................................................................................................................. 90 

Concluzii ................................................................................................................................................. 96 

1.3 Rezoluþia Conferinþei 

“Copiii în dificultate: dezvoltarea serviciilor sociale de alternativã” ..................................................... 97 

CAPITOLUL II 

SERVICII COMUNITARE DE ASISTENÞÃ SOCIALÃ PENTRU COPIII ÎN SITUAÞIE DE RISC 

Rodica Ciorãnicã 

Deschidere cãtre viitor .......................................................................................................................... 100 

Casã pentru toþi ..................................................................................................................................... 102 

O lecþie de viaþã .................................................................................................................................... 105 

O instituþie fãrã sîrmã ghimpatã ............................................................................................................ 108 

Între trecut ºi prezent ............................................................................................................................ 110 

Povestea sãndãluþelor ponosite ............................................................................................................. 113 

Natalia Rãileanu 

Casa în care te simþi copil ..................................................................................................................... 116 

O casã pentru cei fãrã de casã ............................................................................................................... 119 

Avem nevoie de puþinã dragoste-n plus ................................................................................................ 121 

Cãldura unui cãmin adevãrat ................................................................................................................ 124 

Ion Cernei 

Cãlãuzã într-un anevoios drum spre casã ............................................................................................. 128 

Opinii ale beneficiarilor ........................................................................................................................ 131 

CAPITOLUL III 

MODELE DE DESIGN ALE SERVICIILOR COMUNITARE DE ASISTENÞÃ SOCIALÃ 

CREATE CU SUPORTUL FISM 

3.1 Centrul “Speranþa” .......................................................................................................................... 136 

3.2 Centrul “Casa Gavroche” ............................................................................................................... 145 

3.3 Centrul “CVIS” ............................................................................................................................... 156 

Informaþie generalã despre proiectele finanþate în cadrul Programului 

“Dezvoltarea socialã a copiilor în situaþie de risc” ............................................................................... 163 

Încheiere .................................................................................................................................... 165

Introducere 

Situaþia dificilã în care continuã sã se afle Republica Moldova a condus la înrãutãþirea 

condiþiilor de trai ale populaþiei, în special ale persoanelor dezavantajate: bãtrîni, copii, 

invalizi etc. Astfel, a devenit o necesitate stringentã ajutorarea acestora cît mai urgentã 

ºi cît mai eficientã. 

Fondul de Investiþii Sociale din Moldova prin intermediul Programului “Dezvoltarea 

socialã a copiilor în situaþie de risc” ºi-a propus sã testeze funcþionarea serviciilor de 

asistenþã socialã bazate pe comunitate. Microproiectele susþinute financiar de cãtre FISM 

au un caracter inovativ, se bazeazã pe iniþiativa socialã ºi sînt implementate la solicitarea 

comunitãþii. Importanþa lor constã în reintegrarea ºi reabilitarea socialã a copiilor din 

familii socialmente vulnerabile, precum ºi a copiilor cu restricþii funcþionale ºi cu insucces 

ºcolar; readucerea în familie a copiilor aflaþi în instituþii mari, prevenirea instituþionalizãrii 

lor cît ºi a abandonului ºcolar. Scopul urmãrit constã în promovarea unor noi politici 

sociale la nivel de þarã, dezvoltarea serviciilor sociale bazate pe comunitate, sensibilizarea 

opiniei publice la problemele existente în domeniul protecþiei sociale. 

În cadrul programului menþionat au fost create 24 de centre ce presteazã servicii 

sociale bazate pe comunitate (centre pentru copii cu restricþii funcþionale fizice ºi mentale; 

centre pentru copii în situaþie de risc; centre cu programe mixte). Aceasta a fost posibil 

datoritã colaborãrii eficiente dintre Proiectul FISM ºi diferite ministere ºi departamente, 

fundaþii, organizaþii naþionale ºi internaþionale, printre care Agenþia Suedezã pentru 

Dezvoltare Internaþionalã (SIDA), Departamentul pentru Dezvoltare Internaþionalã a 

Guvernului Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord (DFID), Consiliul Naþional 

pentru Protecþia Drepturilor Copilului, Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale, Ministerul 

Educaþiei, Ministerul Sãnãtãþii, Fundaþia Soros, UNICEF, "Every Child" º.a. Meritã 

atenþie parteneriatul stabilit între autoritãþile publice locale, societatea civilã ºi comunitate. 

Primãria oferã localul ºi acoperã integral costurile operaþionale, ONG-ul de cele mai 

dese ori implementeazã proiectul, iar comunitatea vine cu partea ei de contribuþie, care 

constituie 3 procente din costul microproiectului. În crearea centrelor menþionate, prin 

intermediul FISM, s-a investit peste un milion de dolari. 

Cartea pe care o þineþi în mînã a fost editatã în scopul diseminãrii experienþei acumulate 

în domeniul dezvoltãrii unor servicii de asistenþã socialã bazate pe comunitate; mobilizãrii 

eforturilor tuturor persoanelor responsabile de protecþia drepturilor copilului atît la nivel 

local cît ºi la cel naþional în ce priveºte gãsirea unor soluþii adecvate pentru rezolvarea 

5

problemelor grupurilor dezavantajate, reieºind din interesul beneficiarilor; promovãrii 

unor noi politici sociale la nivel de þarã; sensibilizãrii opiniei publice. Ea este alcãtuitã 

din trei capitole, ce înglobeazã materialele Conferinþei naþionale „Copiii în dificultate: 

dezvoltarea serviciilor sociale de alternativã”, mai multe articole despre diferite modalitãþi 

de ajutorare a copiilor în situaþie de risc publicate în Buletinul „Alternative rurale”, 

editat în cadrul proiectelor de creare a reþelelor de beneficiari FISM în zonele de nord, 

centru ºi sud ale Republicii Moldova, finanþate de Fondul de Investiþii Sociale din 

Moldova din grantul oferit de Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de 

Nord ºi realizate de cãtre Centrul Contact, precum ºi cîteva modele de design al serviciilor 

comunitare de asistenþã socialã create cu suportul FISM. La finele ediþiei este pusã la 

dispoziþie o informaþie utilã despre proiectele finanþate în cadrul Programului 

„Dezvoltarea socialã a copiilor în situaþie de risc”, indicîndu-se denumirea centrelor, 

localitatea unde sînt amplasate acestea, numele persoanelor responsabile ºi telefoanele 

de contact. 

Culegerea este adresatã persoanelor responsabile de protecþia drepturilor copilului, 

asistenþilor sociali ce presteazã servicii diferitelor categorii de copii ºi familiilor acestora, 

pãrinþilor copiilor cu cerinþe educative speciale. De asemenea, ea va fi utilã studenþilor 

de la facultãþile de asistenþã socialã în familiarizarea cu serviciile comunitare existente 

la noi în republicã, servind drept sursã de informare la elaborarea tezelor de curs ºi de 

licenþã, precum ºi pentru desfãºurarea stagiilor de profesionalizare. 

6

CAPITOLUL I 

MATERIALELE CONFERINÞEI NAÞIONALE 

“COPIII ÎN DIFICULTATE: DEZVOLTAREA SERVICIILOR 

SOCIALE DE ALTERNATIVÃ” 

(19 noiembrie 2003)

1.1. Rapoarte ºi comunicãri 

The contribution of Swedish International Development Agency / Sida 

for improving social protection of children and family system in 

Republic of Moldova 

Thank you very much, 

Hans LUNDQUIST, 

First Secretary, Embassy of Sweden, Resident representative 

of Swedish International Development Agency / Sida in Moldova 

For one month ago I had the pleasure to visit Ungheni and the Day Care Centre in 

Ungheni, which has been one of many Day care centres developed under the Social 

Investment Fund. I went there together with a delegation from Sida and the Swedish 

Ministry for Foreign Affairs. The delegation visited Moldova in order to prepare the 

next Country Strategy for Swedish Assistance to Moldova. This was my first visit to the 

Day Care Centre in Ungheni, but for Mr Staffan Herrström, who is the Deputy Director 

General for Sida, it was his second visit. The first visit was in 1998 and many of us were 

very impressed how things have been changed since 1998. For me it was very interesting 

to see how a Day Care Centre actually can work as an alternative to residential care and 

how community based initiatives for social protection can gather support and active 

participation on the local level and change the attitudes among employees and the 

population in general. 

It has been very interesting to see the results so far in the projects, especially of the 

support rendered from local authorities. The increased involvement from the population 

and changing public opinion and mobilising community support is one of the key tasks 

for the success of a project of this kind. Of course it’s a long process and changes take 

time. To change the attitude about residential care and develop alternatives for children 

at risk and disabled is of high importance. You cannot provide a child with individual 

needs and care and children at risk in an institution, which has been the main approach 

for the social protection so far. The possibility for these children to integrate in the 

society after de-institutionalisation is very limited. 

Social Investment Funds have emerged as an important instrument for poverty 

alleviation. In the Swedish co-operation with Moldova poverty reduction and Pro- 

Poor Economic growth are the overall objectives. Poverty reduction must be interpreted 

8 Copiii în dificultate: dezvoltarea serviciilor sociale de alternativã

not only as escape from poverty, but also as protection from the risk of falling into 

poverty. Poverty in Moldova is a relatively new phenomenon, which has not yet become 

permanent but it is crucial to involve many sectors of the economy to overcome poverty 

and avoid social exclusion. Marginalized groups are mostly social orphans: 

institutionalised children, children with various disabilities, abandoned children, street 

children, juvenile delinquents, abused children etc. There is a need to develop a system 

for social protection and a social net to secure children and families at risk. We also have 

to create conditions for people to help themselves. 

Another important question: What is the economic and social impact of the largescale 

migration in the short and long run? What is the scope for and what can be done 

to maximise the poverty reducing effects of migration, mitigate the negative social and 

economic consequences, reduce the risks and costs of migration and not least the 

vulnerability of the migrants, and to exploit remittances and migration as vehicle for 

initiating sustainable and self-propelled economic growth? 

One of the priorities for Sweden´s co-operation with Moldova is prevention of social 

exclusion and as an instrument to be applied - development of social services, which 

include improved targeting of social assistance and improved delivery of services. 

Some words about Sida’s current activities in the field of social protection: 

Sida is right now supporting the elaboration of the National Action Plan for protection 

of children and families at risk and calculation of cost for care together with UNICEF. 

Elderly and Disabled project is directed towards improvement of social work and 

system for care of elderly and disabled. 

Perinatal care and re-habilitation of disabled children Project aims to improve the 

methods of social work with children with disabilities and develops alternative care for 

children at risk. 

Involvement of both policy level and pilots is important. The involvement of civil 

society should be promoted and programmes should strive to strengthen the links between 

the Governmental bodies and the civil society. The Swedish support should be organized 

in the form of technical assistance. The engagement of local experts and local NGOs in 

the implementation of the assistance should be encouraged. Channels for providing 

small grants in order to promote community based initiatives and/or income generating 

activities should be explored. Grants may also be provided, to certain degree, for 

investments and purchase of equipment in connection with technical assistance. 

And I hope that Swedish contribution in the frame of SIF Moldova has been and will 

be useful for the development of social protection in the right direction. Creating 

alternatives to residential care for children and disabled is important. 

In the continuing process, I think, the important issues to be further discussed are 

ownership, decision-making structures, policy coherence in relation to sector policies 

of the country as a whole. 

Copiii în dificultate: dezvoltarea serviciilor sociale de alternativã 

9

Strategia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei 

Onoratã asistenþã, 

Antonina COMERZAN, 

ºef de sector, Consiliul Naþional pentru Protecþia Drepturilor Copilului 

Aº dori sã menþionez importanþa acestei întruniri pentru sensibilizarea opiniei publice 

asupra problemelor existente în domeniul protecþiei sociale bazate pe comunitate ºi 

dezvoltarea în continuare a serviciilor sociale de alternativã, precum ºi la promovarea 

unor noi politici sociale la nivel de þarã. 

În acest context, aº menþiona cã, deºi în ultimii ani tot mai mult se vorbeºte despre 

necesitatea creãrii unor servicii sociale de alternativã pentru copiii în situaþie de risc 

ºi familiile lor, cu pãrere de rãu, numãrul copiilor plasaþi în instituþii de tip rezidenþial 

rãmîne a fi impunãtor – peste 12 mii, ceea ce nu poate sã nu ne îngrijoreze. 

Politica Guvernului în acest domeniu este orientatã spre dezvoltarea serviciilor pentru 

familie ºi copil cu suportul comunitãþii. 

Printre schimbãrile majore ce s-au produs în direcþia respectivã la nivel de þarã sînt 

elaborarea ºi aprobarea Concepþiei naþionale privind protecþia copilului ºi familiei, 

Strategiei naþionale privind protecþia copilului ºi familiei, elaborarea proiectului Legii 

asistenþei sociale ºi proiectului Legii privind protecþia copilului în dificultate. 

De menþionat cã elaborarea cadrului legislativ nominalizat se datoreazã eforturilor 

comune ale reprezentanþilor autoritãþilor publice centrale ºi locale, organizaþiilor 

neguvernamentale care realizeazã programe pentru familie ºi copil. 

Rezultatele deja înregistrate de cãtre FISM ne permit sã vorbim despre necesitatea 

dezvoltãrii în continuare a serviciilor sociale de alternativã bazate pe comunitate, nu 

numai pentru copiii în situaþie de risc, dar ºi pentru alte grupuri vulnerabile, cum ar fi 

bãtrînii neajutoraþi, ale cãror necesitãþi nu sînt asigurate de cãtre stat, femeile abuzate, 

victimele traficului de fiinþe umane, tinerii în situaþie de risc etc. 

Concluziile Conferinþei vor influenþa pozitiv asupra direcþionãrii eforturilor la 

modificarea legislaþiei din domeniu ºi implementarea unor noi standarde de calitate la 

prestarea serviciilor sociale pãturilor defavorizate. 

Strategia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei 

Prin ratificarea Convenþiei ONU cu privire la Drepturile Copilului, adoptarea Legii 

privind drepturile copilului ºi a Concepþiei naþionale privind protecþia copilului ºi familiei, 

Republica Moldova ºi-a asumat obligaþiunea sã respecte ºi sã promoveze drepturile 

copilului ca subiect independent cu drept la ajutor ºi ocrotire specialã, precum ºi sã 

dezvolte politici naþionale în domeniul protecþiei copilului ºi familiei. 


Strategia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei traseazã direcþiile prioritare 

în domeniul protecþiei copilului ºi familiei, adresînd problemele acestora într-un cadru 

multidisciplinar ºi intersectorial. 

Strategia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei este rezultatul activitãþilor 

grupurilor de specialiºti din cadrul ministerelor ºi departamentelor sub incidenþa 

responsabilitãþilor cãrora cade problematica copilului ºi a familiei, specialiºtilor 

organizaþiilor naþionale ºi internaþionale din domeniu. 

Procesul de elaborare a Strategiei naþionale privind protecþia copilului ºi familiei a 

fost ghidat de Secretariatul Permanent al Consiliului Naþional Pentru Protecþia Drepturilor 

Copilului. 

Drept cadru de referinþã în elaborarea Strategiei a servit un ºir de documente: 

Concepþia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei (Hotãrîrea Guvernului nr.51 

din 23 ianuarie 2002), Convenþia ONU privind Drepturile Copilului, Recomandãrile 

Sesiunii speciale în interesul superior al copilului (5 mai 2002, New York) ºi 

Recomandãrile Comitetului ONU privind implementarea Convenþiei ONU privind 

Drepturile Copilului (4 octombrie 2002) în Republica Moldova. 

Elaborarea Strategiei a pornit de la: constatarea situaþiei copilului ºi familiei; premisa 

politicã majorã a continuãrii ºi aprofundãrii reformei în domeniul protecþiei copilului ºi 

familiei; valorificarea experienþei naþionale ºi internaþionale prin acordarea atenþiei sporite 

faþã de problemele majore ale sistemului de protecþie a copilului ºi familiei, insuficienþa / 

lacunele sistemului de protecþie a copilului ºi familiei etc. 

Strategia are urmãtoarea structurã: scop, obiective generale, principii generale, 

componente ºi obiective operaþionale pentru fiecare componentã, modalitãþi de 

implementare. 

Scopul Strategiei îl constituie asigurarea accesului copilului ºi familiei la servicii 

de protecþie de calitate. 

Strategia va realiza urmãtoarele obiective generale: 

– asigurarea dezvoltãrii ºi realizãrii politicii de protecþie socialã a copilului ºi familiei 

la nivel naþional ºi local; 

– dezvoltarea/armonizarea cadrului legal în domeniul protecþiei copilului ºi familiei 

ºi asigurarea implementãrii depline a Convenþiei ONU ºi altor acte normative 

naþionale ºi internaþionale privind drepturile copilului ºi familiei; 

– consolidarea ºi dezvoltarea capacitãþilor instituþionale de a elabora, implementa 

ºi dezvolta modele de servicii comunitare în baza standardelor de calitate pentru 

protecþia copilului ºi familiei; 

– crearea ºi dezvoltarea unui sistem naþional ºi local de monitorizare ºi evaluare a 

situaþiei copilului ºi familiei; 

– dezvoltarea ºi consolidarea resurselor umane încadrate în serviciile de protecþie a 

copilului ºi familiei ºi angajarea personalului corespunzãtor standardelor 

profesionale; 

– dezvoltarea mecanismelor financiare care sã promoveze ºi sã susþinã modele 

eficiente de servicii de protecþie a copilului ºi familiei; 


11

– dezvoltarea capacitãþii familiei ºi comunitãþii de a asigura asistenþa copiilor ºi de 

a preveni riscul instituþionalizãrii ºi intrãrii copilului în dificultate; 

– sensibilizarea societãþii ºi formarea opiniei publice vizavi de problemele copilului 

ºi familiei. 

Strategia este construitã pe urmãtoarele principii de abordare a copilului: 

Principiul interesului superior al copilului. Republica Moldova a ratificat Convenþia 

ONU cu privire la drepturile copilului care stipuleazã cã “în toate acþiunile care îl privesc 

pe copil, fie cã sînt luate de instituþii publice sau private de protecþie socialã, de cãtre 

tribunale, autoritãþi administrative sau de organe legislative, interesul superior al copilului 

trebuie sã fie luat în consideraþie cu prioritate”. 

Statul se obligã sã asigure îngrijirea ºi protecþia necesarã pentru bunãstarea copilului, 

luînd în consideraþie drepturile ºi obligaþiile pãrinþilor, tutorelui copilului sau altei 

persoane legal responsabile de copil ºi va întreprinde mãsuri administrative ºi legislative 

adecvate pentru aceasta. Statul garanteazã cã instituþiile, serviciile ºi aºezãmintele 

responsabile de îngrijirea ºi protecþia copilului corespund standardelor stabilite de 

organele competente, în special în sfera securitãþii, sãnãtãþii, numãrului ºi competenþelor 

personalului ºi managementului eficient. 

Principiul non-discriminãrii. Strategia vizeazã toþi copiii din Republica Moldova, 

cu atenþie deosebitã pentru grupurile de copii aflaþi în dificultate: abandonaþi, abuzaþi, 

maltrataþi, neglijaþi, copii cu disabilitãþi, copii lipsiþi de îngrijirea pãrinteascã, orfani, 

copii instituþionalizaþi ºi în risc de instituþionalizare, copii cu HIV/SIDA, copii în 

conflict cu legea; copii victime ale abuzului ºi/sau traficului, precum ºi familiile 

vulnerabile. 

Principiul interdisciplinar ºi multisectorial. Elaborarea politicilor se va efectua la 

nivel interdisciplinar, cu implicarea tuturor structurilor responsabile de îngrijirea, protecþia 

ºi educarea copiilor. Responsabilitatea aplicãrii strategiei revine autoritãþilor publice 

centrale ºi locale în dependenþã de competenþele lor, cu implicarea societãþii civile, 

pãrinþilor, persoanelor care reprezintã drepturile copilului etc. 

Principiul flexibilitãþii. Strategia este un document flexibil care va fi modificat în 

funcþie de necesitãþi ºi în dependenþã de schimbãrile sociale structurale. 

Principiul respectãrii opiniei copilului. În toate deciziile care îl privesc pe copil se 

va asigura respectarea opiniei copilului vizavi de mãsurile de intervenþie ºi de soluþionare 

a dificultãþii în care a intrat copilul ºi familia. 

Principiul descentralizãrii acordãrii de servicii. Serviciile de protecþie a copilului 

ºi familiei se vor organiza ºi dezvolta la nivel comunitar/local, asigurînd accesibilitatea 

serviciilor de protecþie a copilului ºi familiei. 


Componentele Strategiei 

Strategia este constituitã din cinci componente interdependente care reflectã scopul 

ºi structura problemelor copilului ºi familiei: cadrul legal, cadrul instituþional, dezvoltarea 

capacitãþilor, serviciile comunitare, resursele de finanþare. 

Structurarea Strategiei pe componente permite distribuirea/delegarea eficientã a 

sarcinilor ºi responsabilitãþilor în cadrul structurilor de resort ºi pe nivelurile administraþiei 

publice. 

I. Cadrul legal 

Cadrul legal privitor la protecþia copilului ºi a familiei prevede asigurarea 

implementãrii Convenþiei ONU cu privire la drepturile copilului ºi a altor acte normative 

naþionale ºi internaþionale, completarea actele legislative ºi normative pentru protecþia 

copilului în orice situaþie ºi faþã de orice risc social ºi elaborarea mecanismelor 

operaþionale de punere în aplicare a acestora. 

Modernizarea cadrului legal va avea în centrul atenþiei interesul superior al copilului 

determinînd ierarhia opþiunilor pentru îngrijirea ºi educarea copilului: sprijinirea familiei, 

reintegrarea în familia biologicã ºi integrarea/reintegrarea copilului în familia extinsã, 

adopþia, plasarea copilului la asistentul parental ºi în casa de copii de tip familial pînã la 

gãsirea unei soluþii optime, ºi drept ultimã opþiune – instituþia rezidenþialã. 

II. Cadrul instituþional 

Cadrul instituþional prevede divizarea clarã ºi transparentã a sarcinilor ºi 

responsabilitãþilor între structurile responsabile de protecþia copilului ºi familiei; promovarea 

formelor eficiente de prevenire a intrãrii copiilor în îngrijire rezidenþialã; elaborarea ºi 

implementarea standardelor de îngrijire ºi oferirea de servicii medicale, educaþionale ºi de 

protecþie socialã; elaborarea ºi crearea sistemelor de monitorizare ºi evaluare ce ar urmãri 

continuu calitatea ºi asigurarea serviciilor, promovarea îngrijirii ºi educaþiei copilului în 

familie prin elaborarea ºi aplicarea la nivel naþional ºi local a mecanismelor de motivare 

moralã a familiei de a creºte ºi educa copil sãnãtos, dezvoltarea structurilor la toate 

nivelurile administraþiei publice care ar evalua necesitãþile copilului ºi ale familiei în 

scopul prevenirii intrãrii în dificultate ºi gãsirii celei mai adecvate opþiuni de asistenþã a 

necesitãþilor copilului ºi familiei. Structurile existente: consultaþiile medico-psihologopedagogice, 

direcþiile de învãþãmînt, de sãnãtate, de asistenþã socialã îºi vor redefini 

misiunile în vederea respectãrii interesului superior al copilului ºi prevenirii 

instituþionalizãrii. 

III. Dezvoltarea Capacitãþilor 

Componenta Dezvoltarea Capacitãþilor prevede activitãþi de utilizare eficientã ºi 

dezvoltare a capacitãþilor ºi resurselor umane disponibile în domeniul protecþiei copilului 

ºi familiei în parteneriat cu structurile statale ºi societatea civilã, organismele naþionale 

ºi internaþionale; dezvoltarea capacitãþilor comunitare în identificarea problemelor 

copilului ºi familiei, precum ºi în gãsirea soluþiilor posibile. 

IV. Serviciile Comunitare 

Componenta Servicii Comunitare prevede dezvoltarea ºi promovarea modelelor 

viabile de servicii comunitare de protecþie a copilului ºi familiei: servicii de prevenire a 


13

intrãrii copiilor în dificultate ºi în sistemul rezidenþial de îngrijire ºi educaþie, servicii de 

asistenþã socialã pentru copii ºi familiile în situaþii de risc ºi aflaþi în dificultate. 

V. Resursele Financiare 

Componenta Resurse Financiare prevede definirea mecanismelor de finanþare 

fundamentate de modele eficiente de protecþie a copilului ºi familiei, reieºind din interesul 

superior al copilului, standarde de îngrijire ºi servicii sociale destinate copilului ºi familiei, 

precum ºi standarde profesionale pentru angajaþii din domeniu. 

Implementarea strategiei implicã o abordare multidisciplinarã ºi intersectorialã, 

adaptare flexibilã la schimbãrile ºi necesitãþile imediate, precum ºi angajarea tuturor 

nivelurilor administraþiei publice, comunitãþii ºi societãþii civile. 

Beneficiarii strategiei: 

• Copiii aflaþi in situaþii deosebit de dificile: orfani, copiii privaþi de îngrijire 

pãrinteascã, copiii cu disabilitãþi, copiii strãzii, copiii din familii social vulnerabile, 

copiii refugiaþi, copiii aflaþi in conflict cu legea, copiii neglijaþi, abuzaþi, victime 

ale traficului, afectaþi de HIV/SIDA, abandonaþi, neºcolarizaþi etc.; 

• Familia/Pãrinþii; 

• Personalul care activeazã în domeniu; 

• Cadrele manageriale; 

• Întreaga societate. 

Concluzii 

Strategia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei adreseazã problemele 

copilului ºi familiei pentru a asigura sprijin tuturor copiilor, cu atenþie deosebitã pentru 

cei cu cerinþe speciale de dezvoltare, de educaþie, sociale etc. 

Dreptul copilului la protecþie socialã trebuie sã fie un drept universal conform 

principiului solidaritãþii dintre generaþii, iar familia sã aibã rolul protector ºi sã asigure 

în acelaºi timp respectarea drepturilor copilului. 

Strategia naþionalã privind protecþia copilului ºi familiei a fost aprobatã prin Hotãrîrea 

Guvernului nr.727 din 16 iunie 2003 (publicatã în Monitorul Oficial nr.26/131 din 27 

iunie 2003). 


Sistemul de protecþie socialã a copilului ºi familiei în Republica Moldova 


Tatiana GRIBINCEA, 

ºef Direcþie Asistenþã Socialã, Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale 

Susþinerea familiei este modalitatea cea mai eficace de a oferi condiþii normale de 

viaþã copiilor, de a preveni situaþiile de dificultate. A sprijini copilul fãrã a sprijini familia 

este practic imposibil. Ar fi absurd sã se creadã cã se poate trage o linie clarã de demarcare 

între copil ºi familie, or, mediul cel mai prielnic pentru dezvoltarea copilului îl constituie 

propria lui familie. 

În acest scop este foarte importantã intervenþia statului prin promovarea politicilor 

active de sprijin familial, prin dezvoltarea ºi acordarea acesteia de servicii sociale 

profesioniste, menite sã previnã ºi sã asiste familia în depãºirea situaþiilor de crizã. 

Adoptarea de cãtre Parlament a “Strategiei de reformã a sistemului de asistenþã 

socialã” (nr.456-XIV din 28.05.99) a pus bazele reformei sistemului de asistenþã socialã, 

parte integrantã a cãreia o constituie asistenþa socialã a copilului ºi familiei. 

În procesul de dezvoltare a cadrului legislativ în domeniul protecþiei copilului, suplimentar 

la Strategia sus-menþionatã, a fost elaboratã Concepþia naþionalã privind protecþia 

copilului ºi a familiei (Hotãrîrea Guvernului nr. 51 din 23.01.2002), care scoate în evidenþã 

lacunele actualului sistem de servicii sociale acordate familiei ºi copilului, formuleazã 

soluþii concrete de redresare a situaþiei în domeniu, determinã un sistem de mecanisme 

ºi mãsuri necesare pentru optimizarea relaþiilor între stat, societate ºi familie/copil. 

Pentru realizarea obiectivelor Concepþiei naþionale privind protecþia copilului ºi familiei, 

în cadrul unui grup de lucru interministerial s-a lucrat asupra elaborãrii proiectului de Lege 

privind protecþia copilului aflat în dificultate. Aceasta prevede forme noi de protecþie a 

copilului, alternative instituþionalizãrii (asistenþi parentali, centre de zi pentru copii, centre 

de zi pentru copii cu disabilitãþi, centre maternale, centre mixte etc.), care la moment se aflã 

la etapa motivãrii obiecþiilor ºi propunerilor parvenite în urma examinãrii proiectului în 

comisiile parlamentare. 

Legea datã pune accent pe prioritãþi în alegerea formelor de protecþie a copilului, 

axîndu-se pe principiul prevalãrii plasamentului permanent asupra celui temporar în 

situaþia în care copilul nu poate sã rãmînã cu pãrinþii sãi ºi principiul primãrii 

plasamentului familial asupra celui instituþional. 

Pentru realizarea principiilor enumerate mai sus au fost elaborate Standardele de 

Calitate pentru centrele de zi pentru copiii cu disabilitãþi ºi Standardele de Calitate 

pentru centrul de tip rezidenþial pentru copiii cu disabilitãþi. Asupra definitivãrii acestora 

s-a lucrat în colaborare cu ONG-urile în domeniu. 

Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale ºi-a adus aportul ºi la elaborarea Strategiei 

Naþionale privind Protecþia Copilului ºi Familiei (Hotãrîrea Guvernului nr.727 din data 

15

de 14 iunie 2003), care are drept scop principal asigurarea accesului copilului ºi familiei 

la servicii de protecþie de calitate, punîndu-se accent pe dezvoltarea cadrului legal, 

instituþional, a capacitãþilor, serviciilor comunitare ºi mecanismelor financiare, care ar 

susþine ºi ar promova modelele eficiente de protecþie a copilului ºi familiei. 

În scopul eficientizãrii modului de acordare a indemnizaþiilor pentru copii, a fost aprobatã 

Hotãrîrea Guvernului “Cu privire la indemnizaþiile adresate familiilor cu copii”(nr.1478 

din 15 noiembrie 2002) prin care s-a efectuat transferul stabilirii indemnizaþiilor de referinþã, 

adresate pãrinþilor încadraþi în muncã, de la agenþii economici la sistemul de protecþie 

socialã. Pentru ameliorarea situaþiei familiilor cu copii, a fost elaborat proiectul de Hotãrîre 

a Guvernului despre completarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire ºi platã 

a indemnizaþiilor adresate familiilor cu copii aprobat prin Hotãrîrea Guvernului Republicii 

Moldova (nr.1478 din 15.11.2002), care prevede majorarea indemnizaþiilor unice la naºterea 

copilului ºi a celor lunare pentru îngrijirea copilului pînã la împlinirea vîrstei de 1,5 ani atît 

pentru persoanele asigurate, cît ºi pentru cele neasigurate. Proiectul sus-menþionat a fost 

aprobat la data de 31.03.2003 (Hotãrîrea Guvernului nr. 398). 

De asemenea, Legea privind alocaþiile sociale de stat pentru unele categorii de cetãþeni 

(nr.499-XIV din 14.07.1999) stipuleazã dreptul la alocaþii sociale persoanelor care nu 

îndeplinesc condiþiile pentru obþinerea dreptului la pensie de asigurãri sociale de stat, 

cum ar fi: copii invalizi cu vîrsta de pînã la 16 ani, invalizi din copilãrie, invalizi, copii 

care ºi-au pierdut întreþinãtorul, persoane vîrstnice. Conform iniþiativei legislative a fost 

adoptatã Legea nr. 359-XV din 31 iulie 2003 pentru modificarea Legii menþionate anterior 

care prevede majorarea alocaþiilor sociale pentru copiii invalizi în vîrstã de pînã la 16 

ani, invalizii din copilãrie, persoanele vîrstnice ºi cea pentru îngrijire. 

Numãrul beneficiarilor de alocaþii sociale ºi cuantumul acestora se prezintã astfel: 

Alocaþii sociale de stat Numãrul beneficiarilor* Cuantumul alocaþiei 

la 01.01. 2003 sociale 

pentru copiii invalizi, 

în vîrstã de pînã 

la 16 ani, inclusiv: 12615 

cu severitatea I 4495 65 

cu severitatea II 6392 56 

cu severitatea III 1728 33 

pentru invalizii 

din copilãrie 

(dupã 16 ani), inclusiv: 7546 

de gradul I 1368 65 

de gradul II 4625 56 

de gradul III 1553 33 

*Sursa: Casa Naþionalã de Asigurãri Sociale 


În vederea majorãrii suportului acordat de cãtre stat persoanelor cu disabilitãþi ºi a 

familiilor acestora a fost adoptatã Legea nr. 987-XV din 18.04.2002 pentru modificarea 

ºi completarea Legii nr. 499-XIV din 14.07.1999 privind alocaþiile sociale de stat pentru 

unele categorii de cetãþeni. Aceasta prevede stabilirea unor alocaþii de îngrijire persoanelor 

care îngrijesc la domiciliu un copil invalid în vîrstã de pînã la 16 ani cu severitatea I ºi 

invalizilor din copilãrie de gradul I. 

Numãrul beneficiarilor de alocaþii sociale pentru îngrijire ºi cuantumul acestora: 

Nr. beneficiarilor* Cuantumul 

la la 01.01. 2003 alocaþii sociale 

pentru îngrijire 

Beneficiari de pensii sociale, inclusiv: 2640 

Alocaþie pentru îngrijirea copilului 

invalid cu severitatea I 5 65 

Alocaþie pentru invalizii din copilãrie 

de gradul I 2635 65 

Beneficiari de alocaþie socialã, inclusiv: 5368 

Alocaþie pentru îngrijirea copilului 

invalid cu severitatea I 4012 65 

Alocaþie pentru invalizii 

din copilãrie de gradul I 1356 65 

Total 8008 

*Sursa: Casa Naþionalã de Asigurãri Sociale 

Legea Republicii Moldova “Cu privire la protecþia socialã specialã a unor categorii de 

populaþie” (nr. 933-XIV din 14 aprilie 2000) acordã dreptul copiilor invalizi în vîrstã de pînã 

la 16 ani ºi invalizilor din copilãrie, familiilor cu patru ºi mai mulþi copii la compensaþii 

nominative pentru plata serviciilor comunale. 

Numãrul beneficiarilor de compensaþii nominative ºi cuantumul acestora: 

Categoria Nr. beneficiarilor Cuantumul compensaþiilor 

de beneficiari la 01.01. 2003 nominative pentru plata 

serviciilor comunale 

ºi energiei electrice 

Copii invalizi cu vîrsta 

de pînã la 16 ani 10565 50% din normele stabilite de 

Guvern 

Invalizii din copilãrie, 

inclusiv: 

Invalizi de gr. I ºi II 21762 50% din normele stabilite de 

Guvern 


17

Invalizi de gr. III 2310 25% din normele stabilite de 

Guvern 

Total 34637 

În scopul oferirii copiilor cu disabilitãþi a condiþiilor optime de creºtere ºi dezvoltare 

a fost aprobat Programul pilot „Copiii cu disabilitãþi” (Hotãrîrea Guvernului nr. 1730 

din 31 decembrie 2002), în care accentul se pune pe reabilitarea copiilor cu disabilitãþi, 

dezvoltarea serviciilor acordate acestora, prevenirea disabilitãþii, asigurarea accesului 

la instruire ºi educaþie, la servicii specializate etc. 

Conform Legii Fondului republican ºi a fondurilor locale de susþinere socialã a 

populaþiei, nr. 827-XIV din 18.02.2000, la cerere, se acordã ajutor material (de regulã, o 

singurã datã pe an) persoanelor socialmente vulnerabile, afectate de sãrãcie. Pe parcursul 

anului 2002 au beneficiat de ajutoare materiale 313601 persoane (în sumã de 21181,2 

mii lei), inclusiv 8233 persoane neîncadrate în cîmpul muncii din cauza necesitãþii de a 

îngriji copii invalizi sub 16 ani, care sînt educaþi în familii cu un singur pãrinte. 

Cuantumul mediu al ajutorului pentru fiecare beneficiar în anul 2002 a fost de 62 lei. 

În vederea consemnãrii zilei de 1 iunie – Ziua Mondialã a Copilului, din mijloacele 

Fondului Republican de susþinere socialã a populaþiei au fost alocate 790 000 mii lei 

pentru acordarea ajutoarelor materiale familiilor cu copii în situaþie de risc. Pentru casele 

de copii de tip familial au fost alocaþi 22800 mii lei, cîte 100 lei pentru fiecare copil. 

În baza Deciziei Consiliului de Administraþie al Fondului republican de susþinere socialã 

a populaþiei nr. 48 din 21 august 2003 „Cu privire la distribuirea mijloacelor financiare 

Secþiilor asistenþã socialã ºi protecþie a familiei – fondurilor locale de susþinere socialã a 

populaþiei cãtre 1 septembrie – începerea noului an ºcolar 2003 - 2004”, s-a decis distribuirea 

din contul Fondului republican de susþinere socialã a populaþiei a mijloacelor financiare în 

cuantum de 1500000 (un milion cinci sute mii) lei Secþiilor asistenþã socialã ºi protecþie a 

familiei în vederea acordãrii suportului material familiilor defavorizate pentru ºcolarizarea 

copiilor în noul an de învãþãmînt 2002-2003. Specialiºtilor din cadrul Secþiilor le-a revenit 

misiunea de a evalua situaþia materialã ºi socialã a celor mai nevoiaºi copii din rîndul familiilor 

numeroase ºi monoparentale, copiilor orfani, care sînt afectaþi de sãrãcie în cea mai mare 

mãsurã. În rezultatul aprecierii juste a condiþiilor de viaþã, specialiºtii din cadrul Secþiilor au 

efectuat redresarea mijloacelor financiare cãtre destinatarii în situaþie de risc. Cuantumul 

ajutorului material acordat diferã de la caz la caz, în dependenþã de situaþia precarã a familiei. 

În baza Legii privind protecþia socialã a invalizilor nr. 821-XII din 24.12.1991, 

modificatã prin Legea nr. 934-XIV din 14.04. 2000, copiilor invalizi cu vîrsta de pînã la 

16 ani ºi invalizilor din copilãrie, la locul de reºedinþã, de cãtre autoritãþile publice 

locale li se stabilesc compensaþii de la bugetele respective pentru cãlãtorii în transportul 

urban, suburban ºi interurban, cu excepþia taxiurilor. 

În conformitate cu obiectivele reformei sistemului de asistenþã socialã în cadrul 

Ministerului Muncii ºi Protecþiei Sociale prin Hotãrîrea Guvernului “Cu privire la 

Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale” (nr. 127 din 16 februarie 2001) a fost creat 

Departamentul Asistenþã Socialã cu sarcini ºi atribuþii în domeniul promovãrii noii politici 


de administrare ºi implementare a sistemului de asistenþã socialã cu subdiviziuni de 

profil la nivel teritorial. La nivel local activeazã Secþiile asistenþã socialã ºi protecþia 

familiei, în cadrul cãrora a fost instituitã unitatea de specialist în problemele familiei cu 

copii în situaþie de risc, cu urmãtoarele atribuþii: 

– asigurã aplicarea legislaþiei în domeniul asistenþei sociale a familiilor cu copii; 

– exercitã controlul asupra aplicãrii dispoziþiilor legale din domeniu; 

– generalizeazã ºi sintetizeazã necesitãþile existente în domeniul asistenþei sociale 

a familiilor cu copii, formuleazã propuneri privind dezvoltarea serviciilor de 

asistenþã socialã destinate familiilor cu copii; 

– creeazã baza de date a sistemului informaþional automatizat privind asistenþa socialã 

a familiilor cu copii (beneficiari de prestaþii ºi servicii, furnizori de servicii, activitatea 

organizaþiilor neguvernamentale, metodologii de lucru, politici, legi etc.); 

– colaboreazã cu organizaþiile neguvernamentale pentru sprijinirea familiilor 

defavorizate, avînd în vedere extinderea ºi diversificarea serviciilor sociale 

destinate acestora; 

– acordã consultaþii persoanelor fizice ºi juridice care solicitã sprijin în soluþionarea 

unor probleme din domeniul respectiv de activitate; 

– perfecteazã anchetele sociale în vederea acordãrii ajutorului material familiilor 

dezavantajate; 

– contribuie la organizarea odihnei de varã a copiilor din familiile în situaþie de risc; 

– acordã sprijin în vederea organizãrii în ºcoli a alimentaþiei gratuite a copiilor din 

familiile dezavantajate. 

Impactul combinat al sãrãciei ºi al investiþiilor inadecvate în sectorul social au slãbit 

capacitatea familiilor de a-ºi ocroti copiii, cauzînd creºterea numãrului de copii cu 

necesitãþi speciale, în mod deosebit abandonaþi, fãrã adãpost, abuzaþi, neglijaþi, copiii 

aflaþi în conflict cu legea. Familia s-a detaºat în mare mãsurã de grijile sãnãtãþii fizice, 

morale ºi intelectuale ale propriilor copii, care erau anterior preluate de stat. 

Astfel, numãrul copiilor care necesitã asistenþã specialã este în creºtere permanentã. 

Sistemul public al protecþiei sociale oferã doar soluþii bazate preponderent pe asistenþa 

instituþionalizatã. 

Conform datelor Departamentului de Statisticã ºi Sociologie, în anul 2002 în Republica 

Moldova erau 1 107 176 de copii cu vîrsta de pînã la 18 ani, dintre aceºtia circa 14 mii 

– în îngrijire instituþionalã. În cea mai mare mãsurã riscului de instituþionalizare sînt 

supuºi copiii orfani ºi cei îngrijiþi de un singur pãrinte, copiii abandonaþi, cei cu disabilitãþi 

fizice ºi mintale. 

În acest context, problemele invocate pot fi soluþionate prin lãrgirea reþelei de 

case de copii de tip familial, care sînt constituite pentru facilitarea dezvoltãrii ºi 

integrãrii sociale a copilului aflat în dificultate. Acest model de îngrijire ºi educaþie 

a copiilor a devenit o alternativã a îngrijirii instituþionale. Totodatã, este necesar a 

dezvolta serviciile sociale prestate prin intermediul centrelor comunitare de consiliere 

a familiei, centrelor de plasament temporar, centrelor de zi pentru copii cu diverse 

probleme, serviciilor de recreare pentru familii cu copii cu deficienþe. 


19

Children in Difficulties – the reasons behind a community-based 

approach 

Ronald PENTON, 

Department of Social Work, Stockholm University 

Introduction 

The Swedish team – a consortium of Zenit International and the Department of Social 

Work at Stockholm University – has assisted the Moldova Social Investment Fund in 

establishing 23 micro projects working with children in difficulties. The micro projects 

are small, community-based centres located all over Moldova. The centres are very 

different in design, target groups and work methods. They all, however, work with children 

encountering various difficulties: children with disabilities, children from families at 

risk, street children, children in conflict with the law and other groups of children not 

having possibilities to develop according to their possibilities. These children all need 

additional support in order to prevent further exclusion from the society and more severe 

problems as adults. 

And the centres also have one programmatic component in common. They are all 

established as alternatives to residential care. 

In this presentation I will, briefly, discuss the general ideas behind the establishment 

of the centres. I will start with a few words on the residential care and continue to 

discuss what could be core elements in community based alternatives and finally raise 

some issues that are important in order to make these pilot projects a successful model 

for the further development of social protection to children and families in Moldova. 

Residential Care 

Institutions for children have a long history in Europe – at least from the 14 th century. 

This is not the right opportunity to discuss the history, but I just would like to point out the 

there has been a dramatic development of the residential care sector during the 20 th century 

with a refinement of target groups, development of work methods, more resources spent 

on staff training, more careful discharge and follow up procedures and generally more 

efforts put into transforming the facilities from just placements to treatment programs. 

The results of all these activities are, however, not very favourable for residential care. 

There is today lot of evidence that – at least long-term – residential care is detrimental to 

the further development of children. Research on this has been carried out during a long 

period of time – from the 1920ies when the concept “failure to thrive” was describing 

situations when children in institutions due to lack of human contact not only stopped to 

grow but also were at the risk of dying, to the 50ies when the negative consequences of 

separation was focused and so dramatically demonstrated in documentary films made by 


the Robertson’s showing the trauma children went through when placed in children’s 

homes, up to more recent research showing that the development of children is substantially 

delayed by placements in institutions. 

In the last thirty years there has – in most West European countries – been a shift 

away from institutions in favour of a variety of more community-based programs. This 

shift may not have been grounded only in scientific evidence or in the best interest of 

the child but also on the fact that the costs for placements in institutions are so much 

higher than for other forms of care. 

In most countries in the world, including Moldova, residential care is still an important 

part of the system for child protection and it is important to discuss how the reliance on 

institutions could be minimized. Even if the process of dismantling institutions have 

begun, there are still too many, too large residential facilities. 

These residential facilities have many names and different design. But they also 

have a lot of common features regardless if they are called: orphanages, children’s homes, 

placement centres or boarding schools. They can also serve a large variety of clients: 

children abandoned by their parents, street children, children with disabilities, displaced 

children. But again, there are more similarities than differences when discussing the 

general problems. 

There are a number of general problems related to large institutions and I will discuss 

five of those, which I consider to be important. 

• Objectives and Admission 

Even if the institution from the beginning, and in theory, has a well-defined purpose 

and well-defined target group this often becomes eroded over time. There are numerous 

examples of this. It is easy to understand what happens. The facility is there and it has its 

costs regardless how many clients are using it. When there are fewer applicants from the 

originally defined target group this situation pressures towards acceptance also of others. 

The result could sometimes be an unfavourable mix of young persons with rather different 

problems and needs. The share existence of an institution also creates what is called a 

“pull-effect”. It is there and it should be used and there is a tendency that regardless of 

the problems children may have these are adopted to fit into the admission criteria. It is 

often difficult for the institution to withstand this pressure. Clear and externally monitored 

gate-keeping mechanisms may be a tool to reduce this difficulty but will generally fail 

and it would be better to create alternatives. 

• Creates isolation and stigma 

Especially large institutions tend to be isolated from the community. They often have 

developed their own services and may sometime become small independent communities 

by themselves. Even if the program includes activities designed to improve ordinary life 

skills this often does not improve the situation. These institutions are in a way an image of 

the society but they are not the real life. On discharge children are unfamiliar with many of 

the realities on life and unprepared to meet and to cope with these challenges. These 


21

problems may for some children only result in further institutionalisation. They are – 

maybe after some time in the society – transferred to institutions for adults as prisons or 

psychiatric hospitals. 

Isolation is sometimes underlined by the location of the institutions. It is common 

that they are they situated in beautiful rural surroundings, in nice looking mansions, but 

very far away from everything else. This is, by the way, also one of the barriers for 

change. The residential facility may provide the only working opportunities and it is 

natural that the staffs are reluctant to any major changes. 

It is often described by children, that they have a sense of being different and that this 

is underlined in the large institutions. Most of the institutions are labelled with words with 

negative connotations. To be placed in an orphanage makes you look upon yourself as an 

orphan – whether you have your parents alive or not – and this often means that you are a 

second-class citizen with few prospective in life. 

This stigma does not mean that most of these children grew up to live a responsible 

and productive life as adults. Children are tremendously resilient. But the time spent in 

the institution may make this recovery more difficult than it has to be. For the development 

of children it would be much more effective to try to create alternatives that does not 

include residential placements. 

• Difficult to develop individual strategies 

Large institutions have to build up a more or less elaborated system for the 

management of the daily activities. This regime does not have to be very harsh or punitive 

but the problem is that a lot of energy will be spent on keeping up “law and order”. This 

is energy that could have been spent on helping the children with their individual 

problems. Even when individual assessments are made they often get less priority than 

the common activities. 

When talking to children who have lived in institutions you could often hear them 

talk about the invisible adults. An interpretation is that they are longing for more 

continuous and trustworthy relations but that the staffs are busy with carrying out other 

activities and administrating the facility. 

It is important to remember that most of the children are placed at the institution due 

to some kind of severe problems and most how them have very difficult experiences 

with them from their previous lives. Many have experiences loss and separation. The 

institutions seldom provide any proper assistance to these problems but leave the children 

to find ways to cope with this by themselves. 

The institutions are often more interested in the overt behaviour. The result may be 

children who appear to be well mannered but the question is who helps these children to 

cope with their often hard and difficult experiences. 

• Difficult to monitor 

Experience shows that institutions also are difficult to monitor. The easiest part is 

the external monitoring conducted by the authorities on spending and general 


performance, even if that can be difficult enough. This part is sometimes more difficult 

when it comes to institutions managed by NGOs and when the set of standards used 

are unclear or less developed. 

A more severe difficulty is how monitor the internal life of the institution. In all 

institutions there is a public life, a surface of activities that is visible for everyone and 

that is managed by the staff. But in all institutions there also always exists a hidden 

world, a secret life that is extremely difficult to see and keep track of. This might not 

necessarily be a problem. Sometimes children in institutions can help one another and 

find ways to deal with inadequate rules and regulations. But often this also creates a 

system of bullying and abuse that creates difficulties for the children attacked. There 

are numerous examples of physical and psychological abuse in institutions committed 

by other children, including sexual abuse. The secret life may involve not only children 

but also members of the staff. 

Even you advocate a policy of transparency it will be difficult to notice these problems. 

It will be obvious for everyone that these are behaviours not officially approved and this 

will naturally lead to reluctance to discuss this with colleagues or managers. For the 

children the situation might be that you are afraid of what will happen if you tell an adult 

person on what has happened and you might not have that much trust to most of the 

staff. It is also a common observation that children are reluctant to reveal this kind of 

problems in fear of being accused of being the cause to the problem instead of being a 

victim to it. 

These problems may partly be met by highly qualified, professional staff and by 

using small units with 10 to 15 clients rather than huge facilities. It is obvious that the 

size of the institution is an important factor behind these difficulties – a bigger institution 

will have much more problems than a smaller. Staff with adequate training will more 

likely follow the code of conducts created for their profession and for the institution. 

More contacts will the community around the institution will also be a way to get more 

insight in the daily life of the institution and this will also reduce the problems. But it is 

important to be aware of that it will only be reduced. A better solution would be to look 

for non-residential alternatives. 

• High costs 

That there are high costs connected to residential care has already been mentioned. It 

is difficult to give any relevant numbers as they are depending so much on the quality 

and the design of the different institutions. But costs per individual could be from three 

times to sixteen times as high as for community-based programs. 

Especially in situations when there is a shortage of funding it seems to be a wiser 

strategy to allocate available resources on other programs in order to be able to include 

a larger share of the different target groups. 

There are of course also ways to reduce the costs by including more persons in the 

facilities and by reducing the number of staff – and this is what has happened in many of 

the transitional countries – but this will then, obviously reduce the quality even more 


23

and in the end you will find yourself managing not an institution with some kind of 

ambitions but a children’s camp with the only purpose of keeping children with difficulties 

away from the society. 

It is obvious that these five difficulties may be met by more developed programming 

and by high qualified staff and reduced number of children. And specialised institutions 

for very specific purposes will possibly always be needed. On the other hand these will 

be programs with very high costs. 

A relevant conclusion – that most of you will agree on – is that institutional care is such 

a difficult venture that the best thing would be to try to develop alternative strategies. 

Community based alternatives 

The response in most West-European countries to the difficulties with institutional 

care has been to develop different community based alternatives. One reason may be 

that these alternatives are more cost-effective – for the same amount of financial resources 

you will be able to serve more persons. But the community base alternatives will also be 

more humanistic and provide services of higher quality. They will most likely also be 

more in line with the need of the children who will be beneficiaries. 

I will briefly discuss (again) five issues that I consider important arguments for 

community-based alternatives. Some of these could be seen as contrarily to what already 

have been discussed as negative features for residential care. 

· A holistic perspective 

One important advantage of the community-based alternatives is that if facilitates 

what is known as a holistic perspective. The basic idea is that children are not isolated 

from the rest of the community. They are all a part of a society and are influenced not 

only by their families but also other relatives, friends, other adults in the vicinity and 

also other agencies such as schools, shops and whatever there is in the community 

where they live. And when working with children with difficulties they have to be seen 

in the context where they live. 

A part of the holistic perspective is also that a child or any person is complex with 

strengths and weaknesses and that the personality is a unique mix of experiences and 

bases and that it is important to have this totality in view when working with children 

with difficulties. 

This is obviously easier in a community setting than in an institution. In the community 

you are able to be aware of more sides of the child than in an institution. The institution 

often has selected one criterion and made that the main focus – some kind of weakness 

of impairment or social problem. 

Children with difficulties or disabilities are not only children with difficulties or 

disabilities. They are also actors in the community and may be regarded very differently 

depending on who is making the description. One part is obviously the focus on the 

problems. Other perspectives may more focus more on the resources, capacities and 

possibilities. In a holistic perspective it is important to have all this as a part of the 


analysis. Should the emphasis be put somewhere, it should be put on the strong sides: 

on the capabilities rather than the disadvantages. This will, not at least, be important 

for the children’s self image. In a community setting it will be much more easy to 

focus on all sides of the children’s personalities and look more on competencies and 

not just on the defects. 

As a slogan from the disability movement in Sweden phrase it: they say that we are 

children with mental development difficulties but most of all we are children in 

development. 

This shift in perspective will create a lot of new opportunities and may encourage 

new solutions to the problems the children may have. This will include social networking 

– mapping of the network, and trying to mobilise the resources of the network to assist 

the children in trouble. 

• Integration and community involvement 

Integration must be regarded as a profound objective for social support. All 

individuals should be included in the society and have a right to live a normal life. 

This is also one of the profound principles in a democracy. It is obvious that integration 

will be facilitated by a community-based approach. With a centre located in the 

community it will be more natural to establish co-operation with other services within 

the community. 

There will be many means to promote integration. It will be important to make use of 

all resources available for everyone and not to build up separate resources within the 

program. This includes teaching and health but also sports and culture facilities. 

This is not always an easy task and may from time to time be met by reluctance by 

the citizens. So this will have to be accompanied by information about the centre and 

public awareness raising campaigns. 

• Family involvement and reunification 

The family should be the basis for the upbringing of the child. When severe problems 

occur the family may need assistance and help. The last resort should be placements in 

institutions. 

Institutions often convey a very inadequate message to parents: We are the 

professionals and you could leave your child in our good hands. You don’t have to 

worry anymore. This message is also a denial of the parental responsibilities. 

A community-based program will have a totally different message: We understand 

that you have a difficult situation and we will, to the best of our ability, assist you with 

taking care of your child. 

This requires involvement and contact with parents and other relatives. We know, 

not at least, from our experiences in Lithuania, that this is not always easy. Sometimes 

parents are sceptical to the social workers and reluctant to take on this responsibility. 

Parental training activities may be helpful to support families and to strengthen the 

network between parents themselves. 


25

• Individual approaches 

One advantage with the community-based approach is that it will be easier to 

develop individual strategies and to assist each child according to his or her needs. 

In most programs an individual assessment will have to be conducted based on, 

primarily, information from the child itself and the family. But information and discussions 

with the network in the community will also be important. Other programs or agencies 

involved in the welfare of the child will also need to be discussed with. 

In all programs co-operation is important and for the community-based programs a 

natural role will be assume the role of being case managers for the children in the program. 

This will require a continuous co-operation with the professional network in the 

community and will also facilitate the integration of the centre. 

But the individual programs also means the importance of developing such a contact 

with each child that the individual needs will be considered and met. This does not 

necessary mean to carry out advanced treatment programs. More important is to have 

enough time to spend with each child and to be able to listen and respond to each one. 

To act as a accessible and responsible adult could be difficult enough. 

• A more adequate response to the UNCRC 

Since a little more than ten years we have an almost globally accepted convention on 

the rights of the child. This convention has become more and more important during the 

recent years and has clearly become a workable tool for everyone active in the field of 

child protection. The convention outlines a number of rights that children have. This 

rights-based perspective is important. All children obviously need support and protection 

in order to grow up to responsible citizens. The rights-based perspective convey the 

message that this support and protection is not depending on the good will of adults but 

is children’s rights. This is clearly a very challenging perspective. 

The convention states that children shall grow up in their families. When this is not 

possible – even with various supports to the family – temporary placements in foster 

families could be second option. National adoptions could also be considered in order 

for the child to have a possibility to grow up in a family. Residential care should only be 

the last resort. It should also be noted that it is the government that has the ultimate 

responsibility for the welfare of children and should, as far as possible, guarantee that 

the rights of the child is secured. 

Community-based programs are more in line with the thinking in the UNCRC and 

the community context will make the discussion on children’s rights more meaningful 

and easier than in an institutional program. 

Factors for a successful outcome 

A change of system as a change from reliance on residential care to a communitybased 

approach is not an easy task to accomplish. It will take time. Especially, the 

change of attitudes will require time, attention and huge efforts. 


There are obviously many factors behind a successful outcome of a project like this 

with an underlying objective to contribute to a transformation of the system of social 

protection in Moldova. 

The probably most important factor is the personal commitment of those engaged in 

the centres. In Moldova we have seen this in abundance. The seriousness, firmness, 

determination and energy demonstrated by the Directors of the centres is outstanding and 

a profound factor that makes us convinced that there will be very positive results produced 

by these centres. It is sometimes said that it is impossible to replicate commitment and 

devotion. I don’t think this is true. Maybe it is not possible to include commitment in a 

governmental program but it is surely possible to create procedures that will allow the 

committed persons to be able to realise their plans and dreams. And my guess is that there 

will never be a shortage of individuals who have a deep interest in making contributions to 

the further development and welfare of their home country. 

There are, however, also other factors that are important and that could, more easily, 

be included in programmatic planning. Let me, for now, only dwell briefly on (once 

again) five such issues: 

• Tight links to the local authorities 

As one important feature of the community-based programs is to involve the 

community in different ways it is important for success that there are good links 

established with the local authorities. It is only when the centres are accepted, endorsed 

and supported by the local authorities there is a chance for sustainability. This has an 

informal and a formal aspect. It will be necessary with a well-developed network between 

all possible providers of social service in the local community. This will be helpful not 

at least for referrals of children for specialised services by others and to utilise network 

among professionals and parents. 

But this also has a formal aspect. In order to be an integrated part of the provisions of 

social protection for children a formal co-operation will need to be established among 

all relevant agencies. This should have regular meetings and could, together, have an 

elaborated knowledge on the situation in the community or region and using this to 

identify gaps in the system and to try to have more emphasis on weak parts of the 

system. This system of co-operation should not only involve the public authorities but 

also NGOs and maybe other parts of the civil society as well. 

• A real participatory approach 

I have earlier mentioned the resilience of children. Together with this children also 

often have a strong sense of the situation they are in and are able to assess different 

options and choose what is in their best interest. The problem may be that the options to 

choose between are so limited and this may result in what are obviously dangerous life 

courses such as involvement in the life of street children. 

To listen to children and their opinions both about their situation and about 

possible solutions will be an important factor for good results. This, of course, has 


27

to be done in individual discussions about each person. But it could also involve 

more formal participation of children in the program. Boards of children could be a 

valuable tool to give voice to children and is also used by some of the centres in the 

project. It will be important that this – linked to age – also includes real influence 

combined with real responsibilities so that it is not only a garnish to an unchangeable 

adult run program. 

• A developed system for monitoring 

As in all social programs (and maybe in all activities whatsoever) it will be important 

also for these centres to learn from experience. This will require a developed system for 

documentation that covers both progress and setbacks. It is important that this system is 

based on the individual cases and makes it possible to monitor the development for each 

child that is in the program. The design of this system will have to be adapted to each 

target group. 

A developed system for documentation of individual cases could then be a valuable 

asset for the creation of a more general monitoring system that could be managed by the 

authorities. 

• Continued professional training of key-staff 

If the community-based alternatives shall be successful it is important that key-staff are 

well and adequately trained. One should not, in general, exaggerate the need of training. In 

many parts of the programs it will be sufficient with a well-informed but also committed 

adult who will listen to and be supportive of the children in the program. Personal qualities 

may count just as much as formal training. On the other hand the teams will need some kind 

of continuous support. This could, preferable, be provided as regular supervision – an 

opportunity to discuss problems in the work with someone not directly involved that could 

help not only to find solutions but also to a further development of the team-members 

individual competence. 

But for the key-staff the situation is different. First, one important task is to conduct 

in-depth assessments of each child entering the program. This requires training and 

insight in core elements of social work including having an integrated psychosocial 

framework to use as a tool for the analysis. Second, an important task of these centres 

would be to function as case managers for their children. This will require insight in the 

system of provision of social services and a competence in creating and sustaining a 

professional network around the child. Third, the key-personnel (the social workers) 

should also have the professional competence to be able to provide assistance to other 

team members in their work with the children. 

While waiting for the general training of social workers in universities and colleges 

to be able to deliver these fairly highly trained persons we think it is important to equip 

each centre with substantial training programs. If this is not done, there is a high risk 

that the programs will perform below its possibilities and that these alternatives will not 

be as strong as they potentially are. 


• Support and encouragement 

Trying to develop something new is obviously related to risks. The worst thing that 

could happen is that the program or the centre fails to provide adequate support to their 

target group and will have to be shut down. But also along the road there are many 

possibilities of making all kinds of mistakes. It might also be necessary for the centre to 

challenge bureaucratic procedures and at times pilot programs and centre may become 

a menace for the administrative authorities. 

What is important though is the response from the managers – both from the local 

but also from the different central authorities. 

It is important to accept mistakes. Maybe you learn more from your mistakes than 

from your successes. As a consequence it is important to encourage new initiatives and 

suggestions of improvements bearing in mind that they might fail and that they might 

create troubles for the administrators. In the US, I have been told, there are two well 

respected universities with totally different human resource climate. One, we could call 

it the Universities of Roses, encourage new ideas, support ideas that at a first glimpse 

could look rather wild, and tries to look at the good sides of things and not only to the 

difficulties. The other, we could call it the University of Thorns, does the opposite, have 

huge demands on faculty, tries to be sure of that each step is carefully thought through 

and failure goes together with shame and bad reputation. Both universities have an 

excellent quality of research and have produced a number of Nobel laureates. But after 

this brief description it is no surprise to you that the University of Roses totally outnumber 

the University of Thorns in awards. 

What I am trying to emphasise is the importance of listening and the importance to 

encourage new initiatives. This has been one of the core messages in the management 

training course we have provided but it could be a message also to others involved in the 

development of the social sector in Moldova: listen, trust and allow failures. 

A few concluding remarks. To us, this is the beginning of a process that will be rather 

long. Some of the centres already have a couple of years of experience while others 

have not started yet. They all have designed their projects in line with modern thinking 

of social work and will when they are fully implemented have the possibility to meet 

high international standards of social work. It is important, however, not to be too 

impatient. This will take at least a couple of years. 

But along the way I hope that it will be possible to come back at other conferences 

like this. A second national conference, in about a year from now, would be an opportunity 

to present more of the actual experiences and results of the work of the centres and by 

this have a better foundation to discuss the further development of the system of social 

protection for children and their families in Moldova. 


29

Experienþa FISM în crearea serviciilor sociale de alternativã 

bazate pe comunitate 

Ludmila MALCOCI, 

director de departament, FISM 

Onoratã asistenþã, multstimaþi oaspeþi, 

În primul rînd, þin sã menþionez importanþa acestei conferinþe care rezidã atît în 

efectuarea unor totalizãri preliminare a implementãrii modelelor de servicii de alternativã 

de cãtre Fondul de Investiþii Sociale din Moldova, cît ºi în diseminarea experienþelor ºi 

lecþiilor însuºite pe parcursul implementãrii acestor proiecte. 

În al doilea rînd, conferinþa este o posibilitate de a discuta o datã în plus despre 

problemele cu care se confruntã grupurile dezavantajate din republicã ºi despre cãile ºi 

modalitãþile cele mai eficiente de soluþionare a acestor probleme, reieºind nemijlocit 

din interesele beneficiarilor. 

În al treilea rînd, vreau sã remarc cã în cadrul comunicãrii mele voi încerca sã mã 

axez pe urmãtoarele momente: 

• Proiectul FISM ºi Dezvoltarea serviciilor alternative de îngrijire 

• Lecþiile însuºite în cadrul implementãrii componentei Dezvoltarea serviciilor 

alternative de îngrijire 

• Problemele ºi planurile de perspectivã. 

1. Proiectul FISM ºi Dezvoltarea serviciilor alternative de îngrijire 

Fondul de Investiþii Sociale din Republica Moldova este un proiect al Guvernului 

Republicii Moldova creat cu suportul Bãncii Mondiale în scopul îmbunãtãþirii condiþiilor 

de viaþã ale populaþiei din mediul rural. Obiectivele de bazã ale proiectului sînt: 

– Servicii sociale îmbunãtãþite. Acest obiectiv se implementeazã prin susþinerea 

comunitãþilor rurale în renovarea obiectelor de infrastructurã socialã ºi social 

economicã, cum ar fi ºcoli, grãdiniþe de copii, drumuri, poduri, sisteme de gaz ºi 

de apã, precum ºi prin îmbunãtãþirea calitãþii serviciilor prestate (reciclarea cadrelor, 

implementarea unor programe educaþionale noi etc.); 

– Dezvoltarea capacitãþilor comunitãþilor. Acest obiectiv este atins prin instruirea 

permanentã a grupurilor de iniþiativã din comunitãþi ºi implicarea nemijlocitã a 

comunitãþilor în procesul de luare a deciziilor, în implementarea propunerilor de 

microproiect ºi în asigurarea durabilitãþii obiectelor renovate. 

Aºadar, FISM susþine urmãtoarele tipuri de microproiecte: 

– Servicii sociale îmbunãtãþite; 

– Servicii social-economice îmbunãtãþite; 


– Protecþia mediului ambiant; 

– Servicii sociale comunitare pentru copiii în situaþie de risc ºi familiile lor. 

Costul total al proiectului este de circa 25,7 mln. dolari SUA, 15 mln. dintre care 

este creditul þãrii, 7,0 mln. – granturile Guvernelor Suediei, Marii Britanii, Japoniei, 1,3 

mln. – contribuþia Guvernului, 2,4 mln. – contribuþia comunitãþilor. 

Costul programului Dezvoltarea socialã a copiilor în situaþie de risc este de 1,8 

mln. dolari SUA ºi include Granturile Guvernului Suediei, Marii Britanii, creditul þãrii, 

contribuþia Guvernului ºi contribuþia comunitãþilor, care în cazul acestui program 

constituie 3% din costul investiþional ºi cheltuielile operaþionale pentru întreþinerea 

serviciilor. 

Obiectivul de bazã al programului constã în îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã ale 

copiilor în situaþie de risc ºi familiilor lor prin: 

– Crearea serviciilor sociale de alternativã; 

– Crearea oportunitãþilor ºi ºanselor egale pentru toþi copiii, inclusiv cei cu 

disabilitãþi; 

– Prevenirea instituþionalizãrii copiilor în condiþii de risc. 

Obiectivul proiectului în ceea ce priveºte implementarea acestui program constã 

în testarea modelelor de alternativã, a diferitelor tipologii de servicii comunitare, a 

criteriilor de selectare, evaluare ºi durabilitate a proiectelor, a modalitãþilor de implicare 

a comunitãþii, administraþiei publice locale, judeþene ºi naþionale în soluþionarea 

problemelor copiilor în situaþie de risc la nivel de þarã ºi local. 

Care sînt rezultatele nemijlocite ale Proiectului? E cazul sã menþionãm cã sursele 

financiare au fost suficiente pentru susþinerea implementãrii a 24 de centre comunitare. 

(Numãrul total de proiecte realizate cu suportul FISM este de 400. Pînã la finele 

proiectului vor fi implementate circa 470 de microproiecte). 20 de centre presteazã 

deja servicii, iar 4 centre sînt la etapa de renovare a clãdirilor. 

Numãrul anual de beneficiari de serviciile prestate de centrele în funcþiune este de 

2000 (copii ºi pãrinþi). În cazul cînd vorbim despre pãrinþi, 80% dintre aceºtia sînt mamele 

copiilor. 

Locuri de muncã nou create – 394. 

Persoane instruite în cadrul proiectului: 

• Membri ai agenþiilor de implementare (AI), reprezentanþi ai APL – 69; 

• Manageri de centre –24; 

• Personal din cadrul centrelor – 150; 

• Numãr total de zile/persoanã instruire – 10375. 


31

Geografic centrele create sînt repartizate în felul urmãtor: 

Zona Sud – 5 

• Vulcãneºti – 1 

• Comrat – 1 

• Raionul Cãuºeni (Cãuºeni ºi s.Taraclia) – 2 

• Taraclia – 1 

Zona Centru - 14 

• Municipiul Chiºinãu – 7 

• Raionul Criuleni – 1 

• Raionul Strãºeni (Scoreni) – 1 

• Raionul Hinceºti – 1 

• Raionul Cãlãraºi (Hîrbovãþ) – 1 

• Raionul Anenii Noi (Varniþa) – 1 

• Raionul Ialoveni (Costeºti) – 1 

• Raionul Nisporeni – 1 

Zona Nord -5 

• Municipiul Bãlþi – 2 

• Raionul Soroca – 2 

• Raionul Ungheni – 1 

Dupã tipologie centrele pot fi repartizate în felul urmãtor: 

În funcþie de categoria de beneficiari: 

• Centre pentru copii cu restricþii funcþionale (mentale ºi fizice). În total – 8 centre 

(4 – în Chiºinãu, 4 – în Soroca, Bãlþi, Criuleni, Cãlãraºi); 

• Centre pentru integrarea socialã a copiilor cu probleme sociale în vederea 

prevenirii instituþionalizãrii acestora ( inclusiv: centre pentru copiii strãzii, centre 

pentru integrarea adolescenþilor în perioada de postinstituþionalizare, programe 

de prevenire a abandonului ºcolar, centre de integrare socialã a copiilor cu probleme 

de comportament). În total – 10 centre; 

• Centre comunitare cu programe mixte – în total 6 centre. 

În funcþie de tipul de plasament: 

• Centre de zi – 16; 

• Centre de plasament temporar cu program de 24 de ore – 6; 

• Centre mixte (de zi ºi cu regim de noapte) – 2. 

În comunicarea mea aº vrea sã mã refer doar la elucidarea a cîtorva exemple, care 

denotã impactul social al acestor centre: 


Centrul Casa pentru toþi, Ungheni (activeazã de un an) 

– Obiectivul: reîncadrarea ºi reabilitarea socialã a copiilor din familii social 

vulnerabile, a copiilor cu disabilitãþi; deinstituþionalizarea ºi prevenirea 

instituþionalizãrii; prevenirea abandonului parental ºi ºcolar. 

– Rezultate. Beneficiari de servicii pe parcursul unui an – 121 de copii. Pregãtiþi de 

ºcoalã ºi ºcolarizaþi – 12; copii cu disabilitãþi integraþi în centru ºi în comunitate – 

22; copii instituþionalizaþi întorºi în familia biologicã – 1; copii cu disabilitãþi 

fizice pregãtiþi profesional ºi încadraþi în cîmpul muncii – 2; copii din familii 

social vulnerabile asiguraþi cu îmbrãcãminte, încãlþãminte, rechizite ºcolare – 40; 

apartament luat în chirie pentru o perioadã de trei luni pentru o familie cu trei 

copii, voluntari implicaþi în promovarea drepturilor copiilor – 15. 

Centrul "Alter Ego", Cãuºeni (5 luni de activitate) 

– Obiectivul: integrarea socialã a copiilor cu comportament deviant. 

– Rezultate: ºcolarizaþi – 7 copii, îmbunãtãþite relaþiile copil/pãrinte – 3 familii; 

reîntoarsã locuinþa – 2 familii; reparaþia locuinþelor cu susþinerea financiarã a 

sponsorilor – 6 familii, ajutor material sãptãmînal (produse), la sezon (haine, 

încãlþãminte) – 21 de familii, prevenirea cazurilor de furt –21 de copii, prestarea 

serviciilor de consultanþã juridicã, psihologicã – 21 de familii. 

Centrul "Speranþa", Criuleni (3 ani de activitate) 

– Obiectivul: reintegrarea socialã a copiilor cu cerinþe educative speciale. 

– Rezultate: 80 de copii au beneficiat de serviciile centrului. 35 de copii au fost 

integraþi în ºcoala obiºnuitã ºi nu mai au nevoie de serviciile centrului; a sporit 

calitatea serviciilor prestate; centrul a devenit o sursã de informare nu numai 

pentru oraº dar ºi pentru localitãþile din jur; a fost creat un parteneriat viabil cu 

pãrinþii copiilor beneficiari, care au devenit membri ai consiliului de administrare; 

au fost colectate noi fonduri în rezultatul elaborãrii de proiecte (Fundaþia Soros, 

Asociaþia “Acasã”); a sporit nivelul de conºtientizare a cadrelor pedagogice privind 

necesitatea incluziunii copiilor cu CES în ºcoala generalã, în baza unei asistenþe 

individualizate. 

Centrul "CVIS", Scoreni (3 ani de activitate) 

– Obiectivul: reabilitarea ºi integrarea în societate a copiilor cu nevoi speciale. 

– Rezultate: a sporit încrederea comunitãþii în obiectivele centrului (dacã anul trecut 

erau doar 20 de beneficiari, acum numãrul beneficiarilor este de 50). 15 elevi din 

clasele superioare s-au încadrat în calitate de voluntari; s-a redus considerabil 

numãrul copiilor cu abandon ºcolar (dacã în anul 2000 numãrul lor era de 60, în 

anul 2001 – 6, atunci în anul 2002 100% din copiii de vîrstã ºcolarã frecventau 

ºcoala); a sporit încrederea ºi implicarea pãrinþilor în activitãþile centrului (conform 

investigaþiei efectuate de centru, în anul 2000 numai 20% din pãrinþi credeau în 

eficienþa unui astfel de centru, iar în anul 2002 ponderea lor a sporit pînã la 75%); 


33

a fost dezvoltat parteneriatul cu alte ONG-uri similare ("CVIS" colaboreazã cu 

10 ONG-uri naþionale ºi 4 ONG-uri internaþionale, fapt ce-i permite sã facã schimb 

de experienþã ºi sã înveþe din lecþiile însuºite de alþii; a sporit suportul acordat de 

cãtre APL (procurarea îmbrãcãmintei, încãlþãmintei pentru nevoiaºi, asigurarea 

familiilor vulnerabile cu produse alimentare etc.). 

Aºadar, doar în rezultatul examinãrii activitãþii a 4 centre din cele create cu suportul 

FISM putem vedea cã impactul lor la nivel de individ ºi de comunitate este destul de 

mare ºi rezidã atît în ajutorarea copiilor în situaþie de risc ºi familiilor lor în momentele 

critice, precum ºi în implicarea activã a familiei beneficiarului, a comunitãþii, APL, 

agenþilor economici, în soluþionarea problemelor la nivel de comunitate. Evident, 

serviciile noi create necesitã o cercetare mai profundã de cãtre companiile sociologice 

specializate în vederea determinãrii atît a nivelului de satisfacþie a beneficiarilor, a 

impactului social la nivel local ºi naþional, cît ºi a costurilor financiare ºi sociale, a 

riscurilor ºi problemelor posibile. Vreau sã menþionez cã la moment a fost angajatã o 

companie irlandezã care se ocupã de studierea impactului proiectelor FISM asupra 

beneficiarilor. Cercetarea impactului proiectelor ce þine de dezvoltarea socialã a copiilor 

este o parte componentã a acestei investigaþii. 

Care sînt lecþiile însuºite de FISM în rezultatul implementãrii acestor proiecte? 

1. Promovarea acestor proiecte trebuie efectuatã la nivel de grupuri þintã sau instituþii 

ºi organizaþii care au drept scop susþinerea grupurilor vulnerabile. Totodatã, un 

proiect va fi durabil numai în condiþiile cînd existã motivaþia localã. 

Iniþial, FISM a fost orientat spre promovarea acestor tipologii de proiect la nivel 

de comunitate ruralã, de rînd cu alte tipologii. Evident, oamenii din comunitate, 

dacã au posibilitatea alegerii, mai curînd vor selecta ºi vor investi în renovarea 

unui drum sau renovarea unei ºcoli, decît în constituirea unui centru pentru bãtrîni. 

Cu timpul, am înþeles cã promovarea trebuie orientatã spre grupurile þintã sau 

instituþiile ºi organizaþiile preocupate de soluþionarea acestor probleme. Totodatã, 

am însuºit lecþia cã un proiect nu poate fi durabil dacã nu existã motivaþia localã, 

sau dacã APL sau ONG-ul local nu conºtientizeazã de sine stãtãtor necesitatea de 

a soluþiona problemele unui grup dezavantajat. 

2. Implicarea administraþiei publice locale în procesul de luare a deciziilor ºi în 

crearea serviciilor sociale noi contribuie la asigurarea durabilitãþii proiectelor. 

Un serviciu nou creat poate fi viabil numai în condiþiile cînd administraþia publicã 

localã este implicatã în procesul de luare a deciziilor ºi în implementarea 

proiectelor. Astfel, în cazul proiectelor FISM administraþia publicã localã: 

• Ia decizia la consiliul local despre crearea centrelor, precum ºi aprobã AI care 

va pregãti propunerea de microproiect. În unele cazuri în calitate de AI este 

selectat de cãtre primãrie un ONG local. 


• Acordã centrului spaþiu corespunzãtor ºi se obligã sã nu-i schimbe destinaþia 

pe parcursul a 15 ani. 

• Investeºte 3% din costul investiþional al proiectului ºi acoperã 100% din 

cheltuielile operaþionale pe parcursul a cel puþin 3 ani de la deschiderea centrului. 

• Supravegheazã implementarea lucrãrilor civile ºi este responsabilã pentru 

prestarea unor servicii calitative beneficiarilor dupã deschiderea centrului. 

3. Acoperirea costurilor operaþionale trebuie planificatã la momentul iniþierii 

proiectelor. 

În caz contrar, ne putem pomeni într-o bunã zi cã dispunem de o clãdire renovatã, 

bine echipatã, dar nonfuncþionalã, din considerentul cã nu are cine acoperi costurile 

operaþionale. În cazul centrelor care au obþinut suport de la FISM, cheltuielile 

operaþionale pentru trei ani de multe ori sînt egale sau depãºesc cheltuielile 

investiþionale. Astfel, conform calculelor noastre, costul mediu al unui microproiect 

(cost investiþional + cost operaþional) este de 106,745 dolari SUA. Costurile 

operaþionale constituie 42% din costul total. În cazul microproiectelor FISM, consiliul 

local aprobã cheltuielile operaþionale ale centrelor create pentru trei ani, ele fiind 

incluse dupã aceasta în bugetul local. 

4. Constituirea parteneriatelor dintre administraþia publicã localã ºi ONG-uri are 

o importanþã deosebitã pentru îmbunãtãþirea calitãþii serviciilor prestate ºi 

colectarea de fonduri. 

În cazul în care proiectul este implementat de cãtre ONG, o cerinþã de bazã ar 

trebui sã fie parteneriatul cu Administraþia publicã localã ºi angajamentul acesteia 

de a susþine financiar serviciile noi create (cheltuielile operaþionale). Astfel, la 

moment, din cele 24 de proiecte la etapa de implementare, 9 sînt implementate în 

parteneriat de cãtre primãriile ºi ONG-urile locale sau naþionale. Practica 

demonstreazã cã aceste parteneriate sînt benefice ºi din considerentul cã unele 

ONG-uri sînt mult mai calificate în pregãtirea propunerilor de proiect pentru 

susþinerea grupurilor dezavantajate sau au fost instruite în prestarea serviciilor 

sociale pentru diferite tipologii de beneficiari. Totodatã, ONG-urile au un acces 

mai mare la sursele de finanþare din exterior (donatori din þarã ºi de peste hotare). 

De exemplu, 2 proiecte: Centrul de zi “Speranþa” ºi Centrul “Somato” din Bãlþi, 

fiind implementate de cãtre ONG-uri, se bucurã al treilea an de susþinerea Fundaþiei 

Soros, Programul de sãnãtate publicã, care vine cu surse financiare suplimentare 

pentru cheltuielile de program ºi operaþionale. Numai anul acesta, Centrul 

“Somato” a obþinut de la Fundaþia Soros un grant de aproape 18 mii dolari, iar 

Centrul “Speranþa”, Criuleni – un grant de aproape 14 mii dolari SUA. Banii în 

cauzã includ turnee de studii, training-uri, mediatizarea activitãþilor centrelor, 

salarii de personal. Centrul de zi ºi activitãþi din Budeºti se bucurã de susþinerea 

ONG-ului Flandra-Moldova, care vine cu acoperirea unei pãrþi a cheltuielilor 

operaþionale. Centrul "CVIS" din Scoreni a obþinut concomitent cu implementarea 


35

proiectului susþinut de FISM un grant de circa 15 mii dolari SUA de la 

Departamentul de Dezvoltare ºi Comunicare din Elveþia. 

5. Dezvoltarea capacitãþilor ºi instruirea continuã a reprezentanþilor APL ºi 

personalului din proiecte (seminare, turnee de studii, hands on training, schimb 

de experienþã) este o sursã continuã de îmbunãtãþire a serviciilor prestate. 

În cazul serviciilor noi create, instruirea agenþiilor de implementare, a 

reprezentanþilor administraþiei publice locale este una din problemele-cheie. Ne-am 

convins cã procesul de instruire trebuie sã înceapã o datã cu iniþierea propunerii 

de proiect, din considerentul cã în cazul serviciilor de alternativã nu dispunem de 

cadre calificate în domeniu, mai ales cã aceste servicii sînt dezvoltate de APL sau 

de ONG-urile locale. În cadrul FISM instruirea AI porneºte de la seminarul “Cum 

sã scriem o propunere de proiect” ºi continuã prin angajarea diferitelor companii 

de training experimentate din exteriorul þãrii. Tipuri de instruire: seminare, turnee 

de studii, instruire cot la cot (hands on training). 

6. Dezvoltarea parteneriatului dintre diferite agenþii ºi instituþii la nivel naþional în 

domeniul serviciilor sociale de alternativã pentru copiii în situaþie de risc 

contribuie atît la un schimb permanent de informaþii în domeniu, la evitarea unor 

greºeli ºi riscuri în implementarea proiectelor, la promovarea unor servicii sociale 

noi, cît ºi a unor schimbãri la nivel de politici sociale. 

Un exemplu elocvent, în acest context, este colaborarea FISM cu Ministerul Muncii 

ºi Protecþiei Sociale, UNICEF, Fundaþia Soros, Alianþa ONG-urilor din domeniul 

asistenþei sociale, Consiliul Naþional pentru protecþia drepturilor copilului ºi 

familiei. Un rezultat al acestei colaborãri este participarea în parteneriat la 

îmbunãtãþirea proiectelor de lege, schimbul de informaþii ºi experienþã prin Task 

force, participarea la elaborarea standardelor pentru serviciile sociale pentru copii, 

participarea la elaborarea Strategiei Naþionale privind protecþia copilului ºi familiei 

etc. Un moment oportun este participarea tuturor partenerilor FISM la elaborarea 

conceptului proiectului FISM II, componenta Servicii de alternativã pentru 

grupurile dezavantajate. 

7. Diseminarea permanentã a informaþiei despre experienþa acumulatã în prestarea 

serviciilor sociale de alternativã influenþeazã schimbarea atitudinilor ºi 

comportamentelor membrilor comunitãþii faþã de persoanele dezavantajate. 

Astfel ei devin mai receptivi faþã de problemele copiilor în situaþie de risc, ale 

bãtrînilor, femeilor defavorizate ºi se implicã mai mult în soluþionarea problemelor 

acestora. 

De rînd cu experienþa pozitivã, obþinutã în timpul implementãrii proiectelor, þinem 

sã menþionãm ºi unele probleme identificate, care ar putea constitui anumite riscuri 

pentru dezvoltarea serviciilor sociale comunitare. 


În viziunea noastrã este necesarã o abordare complexã a problemelor sociale ºi a 

modalitãþilor de soluþionare a lor la nivel de þarã, coordonarea tuturor eforturilor ºi 

activitãþilor în domeniul protecþiei sociale în vederea promovãrii ºi dezvoltãrii reformelor 

iniþiate. În acest context, þinem sã accentuãm necesitatea coordonãrii activitãþii dintre 

ministerele de resort, organismele finanþatoare, ONG-urile din domeniul asistenþei sociale, 

proiectele care se implementeazã în þarã în domeniul dat în vederea: 

– dezvoltãrii legislaþiei în domeniul protecþiei sociale a copilului ºi familiei. Deºi 

serviciile sociale de alternativã în þarã au început sã se dezvolte, legislaþia în 

vigoare nu include aceste tipuri de servicii, beneficiarii de aceste servicii, sistemul 

de finanþare a acestor servicii etc.; 

– urgentãrii procesului elaborãrii standardelor de calitate pentru serviciile nou create 

ºi revizuirea standardelor de calitate pentru instituþiile rezidenþiale, care sînt centrate 

mai mult pe asigurarea necesitãþilor vitale ale clienþilor, decît pe dezvoltarea 

abilitãþilor ºi capacitãþilor lor, pe integrarea lor în societate; 

– redirecþionãrii surselor financiare spre serviciile sociale comunitare prin aplicarea 

principiului: banii urmeazã clientul. Acest lucru ar acorda clienþilor posibilitatea 

alegerii ºi ar contribui la reducerea numãrului de copii în instituþii, la dezvoltarea 

serviciilor comunitare ºi la integrarea lor mai rapidã în familie. 

Perspectivele FISM: 

• Studierea impactului social al modelelor de servicii sociale create ºi analiza cost/ 

beneficiu în vederea determinãrii aspectelor pozitive ºi riscurilor proiectelor 

implementate. Diseminarea rezultatelor cercetãrilor efectuate la nivel naþional ºi 

regional. Elaborarea unor recomandãri practice în vederea îmbunãtãþirii designului 

social al viitoarelor proiecte. 

• Dezvoltarea reþelei de servicii comunitare la nivel naþional în vederea asigurãrii 

unui schimb permanent de experienþã ºi replicãrii practicilor pozitive. 

• Testarea unor proiecte mici orientate spre incluziunea socialã a copiilor cu necesitãþi 

speciale în ºcolile obiºnuite. 

• Elaborarea ºi testarea unor modele de servicii inovaþionale pentru alte grupuri 

dezavantajate, cum ar fi tinerii în situaþie de risc, femeile defavorizate, bãtrînii 

singuratici, adulþii cu restricþii funcþionale. 


37

1.2 Rezultatele discuþiilor în atelierele de lucru 

Atelierul I – Integrarea socialã a copiilor în dificultate 

Integrarea ºcolarã a copiilor cu cerinþe educative speciale 

Moderatori: 

Barbro Zimmerling SVAN, 

Universitatea din Stockholm 

Jana CHIHAI, 

Centrul “Somato”, Bãlþi 

Alexandra GRÃJDIAN, 

directorul Centrului “Speranþa”, or. Criuleni 

Citisem undeva cã nici peste o sutã de ani nu va conta ce fel de maºinã conduci, ce 

fel de casã ai, cîþi bani ai pe contul din bancã sau cum aratã hainele pe care le porþi. Dar 

lumea ar putea fi puþin mai bunã dacã ai fost important în viaþa unui copil. 

Colaboratorii Centrului de zi „Speranþa” pentru copii cu CES au drept scop sã devinã 

importanþi în viata mai multor copii. 

Activînd din august 2000 centrul ºi-a stabilit direcþiile principale de activitate: 

– asistenþã psihopedagogicã ºi socialã a copiilor cu CES; 

– consiliere parentalã; 

– sensibilizarea comunitãþii la problemele copiilor cu CES. 

Cine sînt beneficiari ai centrului? 

45 % – copii cu retard mental uºor; 

30% – copii cu retentie în dezvoltarea psihicã; 

12,5% – copii cu retard mental mediu; 

10% – copii cu paralizie cerebralã cu intelectul afectat; 

2,5% – derivatã a autismului. 

Ce ne-a reuºit sã obþinem pe parcursul perioadei de activitate? 

• A fost creatã o alternativã de servicii celor rezidenþiale pentru copiii cu CES ºi 

familiile lor. 

• De serviciile Centrului au beneficiat pe parcursul a trei ani 80 de copii, dintre care 

35% aveau o întîrziere temporalã în dezvoltare, au depãºit problemele de dezvoltare 

ºi nu mai au nevoie de serviciile Centrului. 

• Continuã integrarea treptatã a copiilor cu CES în ºcoala generalã. 


• Pe perioada de activitate pentru prima datã au beneficiat de acces la comunicare, 

au participat la diverse activitãþi culturale din comunitate, la acþiuni comune cu 

instituþiile de învãþãmînt din localitate, copiii ce au fost limitaþi doar la comunicare 

cu familia din cauza deficienþei. 

• Beneficiarii Centrului au obþinut deprinderi, abilitãþi de orientare în societate, 

abilitãþi de autodeservire ceea ce le permite sã devinã mai independenþi. 

• Pãrinþii au beneficiat de training-uri, mese rotunde, discuþii-panel cu o diversã 

tematicã, consultaþii individuale. Toate acestea au stimulat la pãrinþi dorinþa de 

acþiune, de cooperare ºi de implicare în rezolvarea problemelor propriilor copii. 

În rezultat, s-a constituit Asociaþia de pãrinþi care a aderat la Organizaþia Obºteascã 

„FCPS”. Pãrinþii s-au încadrat în procesul de reabilitare prin participarea la 

întocmirea planurilor personalizate pentru fiecare copil. 

• Centrul a devenit o sursã de informare nu numai pentru oraºul Criuleni. Mulþi 

pãrinþi din raionul Criuleni care întîmpinã dificultãþi în educaþia copiilor cu CES 

au beneficiat de consultaþii gratuite ale specialiºtilor Centrului. 

• La nivel de comunitate au fost create relaþii de colaborare cu organele 

autoadministrãrii publice locale, cu instituþiile de învãþãmînt, cu alte instituþii 

sociale, s-a pus temelia unei colaborãri a tuturor factorilor de decizie disponibili 

sã rezolve problema acestor copii. 

• A fost acceptatã de cãtre comunitate necesitatea serviciilor sociale acordate de 

centru. Primãria oraºului a contribuit la reparaþia capitalã a centrului, acoperind 

cheltuielile operaþionale (energie termicã, electricã, apã potabilã, salubrizare) ºi 

alimentaþia gratuitã a copiilor. 

Ar fi fost greºit, dacã în cadrul Centrului am fi creat condiþii “de serã” ºi am fi 

contribuit doar la schimbarea copilului. Întreaga activitate este orientatã spre integrarea 

copiilor în instituþia preºcolarã, în ºcoala generalã, în societate, spre schimbarea mediului 

ce-i înconjoarã, spre schimbarea atitudinii faþã de copilul cu CES. 

Ce le oferã legea acestor copii? 

Legea privind drepturile copilului nr. 338 – XIII din 15.12.1994, art. 10 oferã dreptul 

la învãþãturã. 

Legea învãþãmîntului din 24.07.1995 cap. IV, art. 123 prevede: “Invalizii fac studiile 

generale medii de specialitate ºi superioare în instituþii de învãþãmînt de tip general, 

iar în caz de necesitate în instituþii de învãþãmînt speciale”. Art. 24. – “Daca lipseºte 

posibilitatea de a-i instrui în ºcoli generale sau speciale, educaþia ºi instruirea are loc 

la domiciliu”. 

Care este situaþia realã a acestor copii? 

Mai întîi, aº vrea sã prezint o statisticã pe întreaga þarã la 01.01.2003. 

ªcoli internat speciale pentru copii orfani ºi rãmaºi fãrã îngrijirea pãrinteascã –14, 

din ele: 

• instituþii de tip internat în care sînt plasaþi 11568 copii; 

• instituþii auxiliare cu un numãr de 5386 copii; 

• instituþii speciale cu un numãr de 1926 copii; 


39

ªcoli internat auxiliare – 28 cu un numãr de 3460 copii. 

Conform datelor de mai sus tendinþa societãþii este de a izola aceºti copii, de a-i plasa 

în ºcoli speciale, de a evita problema. 

Cauzele acestei tendinþe sînt: 

• Incompetenta – foarte puþini cunosc cîte ceva despre problema datã; 

• Golul informaþional existent; 

• Legislaþia imperfectã ºi mai mult declarativã; 

• Motivaþia scãzutã, inclusiv a pãrinþilor; 

• Instabilitatea politicã ºi economicã stopeazã crearea serviciilor de alternativã. 

Rezistenþa opusã de profesori la integrarea acestor copii este motivatã de: 

• Numãrul mare de copii în clasã; 

• Rigiditatea curriculumului ºcolar; 

• Lipsa programelor adaptate; 

• Lipsa pregãtirii speciale a profesorilor; 

• Lipsa pedagogului special în ºcoala generalã; 

• Lipsa condiþiilor speciale; 

• Motivaþia scãzutã a profesorului, care lucreazã cu aceºti copii fãrã a fi suplimentar 

remunerat. 

Iniþial serviciul nostru ºi-a pus ca scop întegrarea treptatã a copiilor în instituþiile de 

învãþãmînt, în societate. Care au fost paºii de creare a unui parteneriat cu instituþiile de 

învãþãmînt din teritoriu, cu comunitatea pentru a integra copiii în ºcoala generalã? 

• Organizarea ºi desfãºurarea seminarelor, training-urilor, meselor rotunde, discuþiilor 

panel cu: 

– profesorii din instituþiile de învãþãmînt din teritoriu; 

– reprezentanþi ai Direcþiei de învãþãmînt; 

– consilieri ai primãriei; 

– reprezentanþi ai asistenþei sociale; 

– reprezentanþii ONG-urilor. 

În cadrul întîlnirilor au fost puse în discuþie urmãtoarele subiecte: „Incluziunea socialã 

a copiilor cu CES”, „Particularitãþi de dezvoltare a copiilor cu CES”, „Cum sã ajutãm 

copilul cu CES din clasã”, „Opinii despre integrare”. 

La prima noastrã întîlnire cu profesorii am efectuat un sondaj în care profesorii erau 

solicitaþi sã-ºi expunã acordul sau dezacordul de avea în clasã un copil cu CES. Rezultatele 

au arãtat un dezacord total. 

La ultima întîlnire am aplicat aceeaºi anchetã ºi iatã rezultatele: 

• 69% din participanþi au manifestat dezacord de a avea în clasã un copil 

cu nevoi speciale; 

• 31% au manifestat acordul de a avea în clasa un astfel de copil. Din sondaj a fost 

depistatã încã o problemã foarte importantã, atitudinea profesorului faþã de pãrinþi 

ca parteneri egali în integrarea copiilor cu CES în procesul instructiv; 


• 61% din profesori acceptã cã pãrinþii copiilor cu nevoi speciale sînt cei care cunosc 

cel mai bine nevoile speciale ale copilului ºi serviciile de care ar trebui sã 

beneficieze; 

• 39% din cei prezenþi nu acceptã pãrinþii ca parteneri egali. 

ªi încã o problemã. Profesorii nu vãd impactul integrãrii asupra celorlalþi copii ºi 

acceptarea de cãtre ei a copiilor cu nevoi speciale. Ei considerã cã integrarea este beneficã 

doar pentru copiii cu CES, iar ceilalþi nu au nimic de cîºtigat. 76% din ei nu cred cã 

integrarea ar putea oferi celorlalþi copii posibilitatea de a fi toleranþi, empatici ºi doar 

24% considerã cã ºi ceilalþi copii au de cîºtigat. 

Ce am constatat din întîlnirile cu profesorii? 

• persoanele care iau decizii referitor la integrarea copiilor cu CES ºtiu foarte puþin 

despre aceasta ºi tendinþa lor este de a-i izola în instituþii speciale; 

• existã un ºir de stereotipuri în societate care împiedicã integrarea; 

• este dificil sã accepþi schimbarea începînd de la sine. 

Din numãrul total de copii 78% frecventeazã ºcoala generalã, 22% frecventeazã doar 

centrul. Aceste 22% sînt copiii cu deficienþã motorie ºi retard mental sever ºi profund. 

O altã formã de activitate cu instituþiile de învãþãmînt pentru a facilita integrarea 

este desfãºurarea unor activitãþi comune cu copiii din grãdiniþã, ºcoalã, Casa de Creaþie. 

Se organizeazã sãrbãtori, teatru de pãpuºi, competiþii sportive, se sãdesc flori împreunã 

ºi se reparã jucãrii. Numai pe parcursul anului curent în cele 10 activitãþi comune au 

participat 51 copii. 

Ce acþiuni au mai fost întreprinse de Centrul „Speranþa” pentru a facilita integrarea? 

• A fost editat un ghid pentru profesori „Copilul cu CES”. 

• Sînt elaborate ºi editate buclete informaþionale cu o tematicã diversã. 

• În cadrul unei campanii de sensibilizare a opiniei publice vizavi de problema 

copiilor cu deficienþe intelectuale a fost anunþat un concurs pentru cel mai bun 

curriculum adaptat la necesitãþile copilului cu deficienþe cu editarea ulterioarã 

într-o revistã de specialitate. 

• A fost anunþat un concurs pentru cea mai bunã poezie, desen, scrisoare dedicatã 

persoanei cu deficienþe intelectuale. 

Aº vrea sã menþionez în mod special atragerea voluntarilor în activitatea de integrare. 

În acesta direcþie se realizeazã urmãtoarele acþiuni: specialiºtii Centrului au pregãtit 

formatori din rîndurile copiilor dotaþi, au fost selectate materiale, metode, procedee de 

desfãºurare a activitãþilor cu copii. Aceºti formatori merg în ºcoalã ºi organizeazã cu 

copiii training-uri, în cadrul cãrora se organizeazã jocuri, se oferã informaþii despre 

copii cu CES. Impactul acestor întîlniri constituie o cale spre schimbare. 

O altã formã, dupã pãrerea mea, destul de interesantã sînt dezbaterile publice 

organizate ºi desfãºurate de voluntarii din Clubul de Dezbateri. Am avut chiar ºi o 

experienþã foarte interesantã cînd 2 voluntari (formatori) au desfãºurat un training pentru 

directorii adjuncþi din toate ºcolile raionului. 


41

Ce schimbãri referitor la integrare au intervenit pe parcurs? 

Rezultatele integrãrii, începînd cu cea mai fragedã vîrstã, sînt urmãtoarele: 

• încet, dar se schimbã atitudinea semenilor faþã de aceºti copii; 

• a apãrut dorinþa copiilor cu CES de a merge la ºcoalã, de a relaþiona cu semenii; 

• copiii cu CES au devenit mai descãtuºaþi, au cãpãtat încredere în propriile 

forþe, se implicã mai activ în activitãþi, au achiziþionat anumite abilitãþi ce le 

permite sã se descurce mai uºor în viaþa cotidianã. 


Experienþa de integrare socialã a copiilor din familiile 

socialmente vulnerabile 


Natalia ROBU, 

psiholog, Centrul “CVIS”, s. Scoreni 

Centrul “CVIS” funcþioneazã în s. Scoreni, r. Strãºeni din februarie 2001. Satul este 

situat la 37 km de Chiºinãu ºi are o populaþie de aproximativ 4300 de locuitori. Cea mai 

mare parte din locuitori sînt proprietari de pãmînt ocupaþi în agriculturã – ramura de 

bazã a economiei satului. Mãrimea terenului de pãmînt pe care-l au în proprietate este 

de 0,60 ha (0,22ha pãmînt arabil ºi 0,18 vie, 0,20 livadã). Veniturile obþinute de pe acest 

pãmînt sînt foarte mici ºi nu acoperã nici parþial necesitãþile de întreþinere a unei familii. 

O bunã parte din populaþia satului, în special tineretul, nu dispune de pãmînt. Încadrarea 

în cîmpul muncii este o problemã dificilã, deoarece pe teritoriul satului nu existã 

întreprinderi care ar putea oferi locuri de muncã, de aceea mulþi dintre locuitorii satului 

pleacã peste hotare în cãutarea mijloacelor de existenþã (cei mai mulþi dintre ei pleacã în 

Rusia). O bunã parte din populaþia satului o constituie copiii, care suferã cel mai mult 

din cauza situaþiei materiale precare, stãrii psihologice în care se aflã pãrinþii lor 

(pesimism, derutare), lipsei pãrinþilor nevoiþi sã migreze în cãutare de lucru. O problemã 

a satului o constituie copiii cu disabilitãþi. În 1999, cînd a apãrut ideea creãrii Centrului, 

în urma unui studiu sociologic efectuat de lucrãtorii ºcolii ºi primãriei, s-a constatat cã 

în sat sînt 14 copii cu disabilitãþi fizice grave, unii din ei fiind instituþionalizaþi, iar alþii 

se aflau în familii ºi deseori rãmîneau fãrã supraveghere zile întregi, deoarece pãrinþii 

erau nevoiþi sã gãseascã mijloace de întreþinere a familiei, ºi 36 de copii din familii 

socialmente vulnerabile, cu pãrinþi alcoolizaþi, indiferenþi de educaþia copiilor sau plecaþi 

peste hotarele þãrii. Dintre aceºtia 13 sînt cu retard mental. Crearea Centrului a constituit 

o posibilitate de soluþionare a acestor probleme. 

Centrul este susþinut de comunitate. Un rol activ îl are ONG-ul “CVIS”. În prezent 

centrul lucreazã cu 51 de copii, dintre care 14 – cu disabilitãþi fizice, 13 – cu retard 

mental ºi 24 – din familii socialmente vulnerabile. Pentru activitãþi sînt utilizate 9 sãli, 

un cabinet de kinetoterapie, o salã de muzicã. Centrul este dotat cu echipament de 

reabilitare, strunguri pentru atelierul de lemnãrie, maºini de cusut pentru atelierul de 

croitorie, literaturã artisticã ºi enciclopedicã pentru copii. 

Scopul major al centrului constã în reabilitarea ºi integrarea socialã a copiilor cu 

Cerinþe Educative Speciale. 

Pentru realizarea acestui scop au fost trasate urmãtoarele obiective: 

– Facilitarea accesului copiilor cu Cerinþe Educative Speciale la serviciile prestate 

de Centrul “CVIS” ºi îmbunãtãþirea calitãþii acestora; 

43

– Prevenirea instituþionalizãrii; 

– Organizarea lucrului în domeniul schimbãrii mentalitãþii pãrinþilor ºi atitudinii 

întregii comunitãþi faþã de problema vizatã; 

– Îmbunãtãþirea calitãþii serviciilor prestate de Centrul “CVIS” prin completarea 

Centrului cu utilaj; 

– Implicarea comunitãþii în activitãþile de integrare socialã a copiilor cu Cerinþe 

Educative Speciale prin încurajarea parteneriatului social ºi lucrului de voluntariat. 

Metodele de lucru sînt diverse ºi includ: 

− Activitãþi de reabilitare fizicã. În aceste activitãþi sînt încadraþi în special copiii cu 

disabilitãþi fizice. Ele sînt dirijate de un kinetoterapeut, care lucreazã cu copiii þinînd 

cont de recomandãrile comisiei medico-psiho-pedagogice. 

− Activitãþi de reabilitare psihicã ºi intelectualã. În acest tip de activitãþi sînt 

încadraþi copii cu dereglãri psihice ºi mintale ºi includ jocuri distractive, 

conversaþii, teste, training-uri, în scopul de a dezvolta atenþia, memoria. 

− Activitãþi de reabilitare emotiv-spiritualã. În cadrul acestor activitãþi se lucreazã 

mai ales cu copiii orfani ºi cei din familiile nefavorabile. Aceºti copii sînt atraºi în 

colectiv, li se insuflã încrederea în forþele proprii ºi în cei din jur. Modalitãþile de 

lucru utilizate sînt: vizionarea de filme ce trezesc emoþii pozitive, lecturi, 

conversaþii. O atenþie deosebitã se acordã formãrii personalitãþii copilului. În acest 

scop se organizeazã diferite concursuri, dispute creîndu-se posibilitãþi de dezvoltare 

individualã. 

− Activitãþi de terapie prin artã. Sînt orientate spre dezvoltarea gustului estetic, 

dragostei faþã de valorile perene ale neamului, pãstrãrii tradiþiilor ºi obiceiurilor 

neamului. Principalele forme de activitate sînt: organizarea sãrbãtorilor tradiþionale, 

înscenãri teatralizate, ºezãtori folcloristice, excursii). Copiii din centru sînt încadraþi 

în cercul coral ºi cercul de fluierari. 

O mare parte din copii frecventeazã teatrul de pãpuºi. Se depun eforturi pentru a 

dezvolta capacitatea de a-ºi exprima opinia proprie ºi a înlãtura complexul care îi 

încãtuºeazã ºi nu le permite sã se încadreze în societate. Pentru realizarea cu succes a 

acestor obiective se utilizeazã jocuri teatrale, care contribuie la dezvoltarea vorbirii 

corecte, cursive, clare, cu intonaþie ºi, o datã cu aceasta, dezvoltarea coordonãrii miºcãrilor 

mîinilor. 

Reprezentaþiile teatrale au un efect terapeutic atît sub aspect fizic cît ºi intelectual. 

Sub aspect fizic se dezvoltã miºcãrile de manipulare a mîinii, gesturile, mimicile, 

orientarea în spaþiu. Sub aspect intelectual se dezvoltã creativitatea, imaginaþia, atenþia, 

memoria, gîndirea, vorbirea cursivã, expresivitatea. Se urmãreºte scopul corelãrii între 

acþiunea verbalã, fizicã ºi emotivã. 

Activitãþi de terapie prin muncã - menaj, croitorie, broderie, croºetare, ikebanã. În 

cadrul acestor activitãþi se lucreazã cu mai mulþi copii împãrþiþi în grupe selectate în 

dependenþã de capacitãþile ºi necesitãþile lor. Spre exemplu, copiii cu retard mintal sînt 

antrenaþi mai mult în activitãþi de muncã practicã. Paralel cu cultivarea deprinderilor de 


muncã, se urmãreºte scopul de a dezvolta ºi anumite deprinderi cognitive, atenþia, 

memoria, prin reþinerea consecutivitãþii culorilor, denumirii materialelor pe care le 

folosesc în activitate. În scopul de a sprijini relaþiile interpersonale, a dezvolta limbajul, 

copiilor li se propune sã afle pãrerea colegilor referitor la lucrarea executatã. Copiii sînt 

lãudaþi în permanenþã, astfel se formeazã imaginea de sine, se stimuleazã încrederea în 

propria persoanã. Activitãþile cu copiii cu disabilitãþi fizice stimuleazã însuºirea de cãtre 

ei a unor abilitãþi pierdute sau cu nivel redus de funcþionare, învãþarea unei noi deprinderi 

care ar înlocui-o pe cea pierdutã. Aceastã categorie de copii sînt încadraþi în activitãþi de 

modelare, desen, muzicale, dans. 

O atenþie sporitã se acordã formãrii copilului ca personalitate În acest scop se 

organizeazã concursuri, dispute creîndu-se posibilitãþi de dezvoltare individualã. 

Paralel cu activitãþile individuale copiii frecventeazã lecþiile. Ei contacteazã cu copii 

de vîrsta lor, care îi ajutã în diferite situaþii. 

În rezultatul studierii literaturii de specialitate, experienþei de lucru s-a ajuns la 

concluzia cã cele mai eficiente rezultate pot fi obþinute numai în cadrul unei educaþii 

integrate. Integrarea copiilor în colectiv se face þinînd cont de: 

a) starea psihologicã (cei mai mulþi copii, în special cei din familiile socialmente 

vulnerabile, sînt lipsiþi de grija pãrinteascã, în rezultat sînt complexaþi, uneori 

agresivi, sînt izolaþi de colectiv); 

b) nivelul de dezvoltare intelectualã. 

Succesul integrãrii depinde în mare mãsurã de faptul, dacã copilul este acceptat sau 

respins de colectiv. În acest context, se lucreazã în douã direcþii: 

• Pregãtirea copilului pentru integrare. Cu el se lucreazã individual, folosindu-se 

toate resursele disponibile pentru a-i trezi interesul pentru activitate. 

• Paralel se lucreazã cu colectivul pentru ca acesta sã-l accepte ºi sã-l primeascã aºa 

cum este. Un avantaj pentru integrarea socialã a copiilor cu CES din Centrul "CVIS" 

îl constituie faptul cã centrul funcþioneazã în incinta ºcolii, ceea ce creeazã posibilitãþi 

de integrare a elevilor în clase obiºnuite, condiþii de dezvoltare a parteneriatului 

profesor – pedagog social – pãrinþi ºi faciliteazã activitatea de voluntariat. Cea mai 

mare parte din copiii din centru frecventeazã zilnic lecþiile (excepþie fac ºase copii 

cu disabilitãþi fizice grave). Deºi nivelul de cunoºtinþe al unora dintre aceºti copii 

este mai scãzut în comparaþie cu elevii clasei respective se cautã posibilitãþi de a-i 

include în activitate, de a-i încuraja sã fie creativi astfel încît prezenþa lor la lecþie sã 

capete sens ºi ei sã se simtã utili. 

Activitãþile în cadrul Centrului se desfãºoarã individual ºi în grup, conform orarului. 

O formã frecventã de activitate în grup este jocul. Se organizeazã jocuri orientate 

spre dezvoltarea atenþiei, memoriei, gîndirii, motricitãþii. Pentru copiii cu disabilitãþi 

fizice se propun jocuri ce dezvoltã miºcãrile de manipulare, stimuleazã coordonarea 

miºcãrilor în spaþiu. Prin joc copiii sînt obiºnuiþi sã se susþinã reciproc, sã manifeste 

responsabilitate în echipã sã se ajute unul pe altul. 

Un rol important pentru integrarea în colectiv a copiilor cu CES îl au activitãþile pe 

interese. Copiii sînt încadraþi în activitãþi de artã decorativã aplicatã, ikebanã, artã plasticã, 


45

croitorie, broderie. În cadrul acestor activitãþi se lucreazã cu mai mulþi copii împãrþiþi în 

grupe selectate în funcþie de capacitãþile ºi necesitãþile lor. Spre exemplu, copiii cu 

retard mintal sînt încadraþi în activitãþi de muncã practicã. Paralel cu dezvoltarea 

deprinderilor de muncã se urmãreºte ºi scopul de a dezvolta ºi deprinderi cognitive: 

atenþia, memoria. Copiii reþin consecutivitatea culorilor, denumirea materialelor pe care 

le folosesc. În scopul de a stimula colaborarea în grup ºi relaþiile interpersonale copiilor 

li se propune sã afle pãrerile colegilor referitor la lucrarea executatã. Copiii sînt lãudaþi 

pentru rezultatele obþinute, astfel se formeazã imaginea de sine, este stimulatã încrederea 

în propria persoanã. Activitãþile cu copiii cu CES sînt bazate pe antrenarea practicã ºi 

antrenament sistematic, pe formarea deprinderilor ºi abilitãþilor de viaþã cotidianã, care 

ar crea posibilitãþi favorabile pentru copiii din aceastã categorie pentru integrarea socialã 

de mai departe. 

O parte din copiii din centru frecventeazã teatrul de pãpuºi. În procesul pregãtirii ºi 

prezentãrii înscenãrilor teatralizate se depun eforturi pentru a normaliza starea lor emotivã, 

deprinderile de a-ºi exprima opinia proprie, a înlãtura complexul care îi încãtuºeazã ºi 

nu-i permit sã se încadreze în societate. Interpretarea diverselor roluri implicã asumarea 

anumitor responsabilitãþi, dezvoltã încrederea în sine îi determinã sã colaboreze cu 

semenii lor, sã vinã în contact cu elemente de fantezie ºi stimulare. Utilizarea jocurilor 

teatrale cere o conlucrare activã între actori, în procesul cãreia se dezvoltã imaginaþia 

creativã, gîndirea, capacitãþile de vorbire corectã cursivã, clarã, cu intonaþie. 

Ambianþa caldã în care copiii îºi pot împãrtãºi propriile impresii, comunicã între ei, 

ºtiind cã rezultatul final depinde de efortul comun, are un efect terapeutic atît fizic cît ºi 

intelectual. Sub aspect fizic se dezvoltã miºcãrile de manipulare a mîinii, gesturile, 

mimica, orientarea în spaþiu. Sub aspect intelectual – creativitatea, atenþia, imaginaþia, 

memoria, gîndirea, vorbirea cursivã, expresivitatea. Cooperarea copiilor care interpreteazã 

diferite roluri implicã corelarea între acþiunea fizicã, verbalã ºi emotivã. Spectacolul cu 

pãpuºi mizeazã pe comunicare ºi îi ajutã pe copii sã se acomodeze la mediul social, sã 

se orienteze mai uºor în diverse situaþii. 

Zilnic se organizeazã activitãþi de recreare: vizionare de filme, plimbãri, îngrijirea ºi 

udatul florilor din sãlile pentru activitãþi. ªi în cadrul acestor activitãþi se urmãreºte 

scopul de a-i pregãti pe copii pentru integrare socialã prin formarea deprinderilor de 

muncã în colectiv, prin crearea condiþiilor care ar stimula relaþiile înterpersonale prin 

dezvoltarea deprinderilor de ajutor reciproc. Copiii din familiile social vulnerabile care 

frecventeazã centrul sînt integraþi în clase. 

În desfãºurarea procesului de integrare a copiilor din familii social vulnerabile în 

clase normale s-a observat cã este nevoie de un angajament personal din partea profesorilor. 

Integrarea este reuºitã doar atunci cînd educarea unui copil este consideratã ca o situaþie 

fireascã. Copiii din familiile social vulnerabile sînt acceptaþi uºor de colectiv. Colegii se 

oferã sã-i ajute ºi sã-i susþinã în cazul cînd sînt pregãtiþi ºi orientaþi de cãtre profesor. 

Uneori aceºtia pot fi chiar obiectul unei atenþii excesive din partea colegilor. Acceptarea 

este beneficã atît pentru copiii din familiile social vulnerabile cît ºi pentru copiii normali, 

deoarece se stimuleazã spiritul de cooperare ºi concurenþã. Spiritul de cooperare apare în 


timpul activitãþii în grup. De exemplu, cînd un elev întreabã ceva sau are nevoie de 

ajutor, profesorul poate apela la ceilalþi elevi din grup. Spiritul de concurenþã, de asemenea, 

are un rol stimulator. Faptul cã un copil cu posibilitãþi intelectuale rãspunde bine la ore 

poate fi un factor stimulator pentru copiii cu CES ºi invers. Astfel, în scopul obþinerii 

unei imagini cît mai exacte despre evoluþia beneficiarului în general, posibilitãþile de 

integrare în colectiv în special, precum ºi în scopul stabilirii obiectivelor pentru perioada 

premãrgãtoare de activitate, sistematic se face evaluarea ºi monitorizarea activitãþii, 

þinîndu-se cont de situaþia iniþialã ºi finalã ºi fãcîndu-se o comparaþie. Evaluarea este 

pusã în seama pedagogilor sociali. Fiecare pedagog social este responsabil de 4-5 copii. 

Se evalueazã: 

• nivelul de dezvoltare a capacitãþilor senzoriale (atenþia, memoria, judecata, 

capacitatea de concentrare, creativitatea); 

• starea volitivã a persoanei (încrederea în sine, îngrijorarea); 

• nivelul de dezvoltare a deprinderilor de viaþã cotidianã (pãstrarea ºi îngrijirea 

hainei, dezvoltarea deprinderilor de igienã personalã). 

Forme de evaluare: 

• Chestionarea beneficiarilor; 

• Testarea; 

• Analiza lucrãrilor copiilor (desene, aplicaþii, lucrãri de modelare) ºi a informaþiilor 

despre copii; 

• Observaþiile asupra comportamentului copiilor; 

• Completarea ºi cercetarea fiºelor de evidenþã. 

Un rol important în educaþia copiilor cu CES, în dezvoltarea capacitãþilor lor de 

integrare îl joacã familia ºi mediul de unde ei vin. Pedagogii sociali sînt responsabili ºi 

de investigaþia în familie, alcãtuirea reþelei sociale. Se identificã condiþiile care îl fac pe 

copil sã fie retras, încãtuºat ºi se cautã modalitãþi de înlãturare a lor. Cu pãrinþii sînt 

organizate seminare, training-uri pentru schimbarea mentalitãþii ºi consilierii lor în diferite 

probleme de educaþie. 

Dupã aproape trei ani de activitate putem menþiona cã activitatea Centrului a avut un 

impact pozitiv asupra beneficiarilor ºi asupra comunitãþii în întregime. În primul rînd, a 

apãrut interesul faþã de activitãþile centrului atît din partea beneficiarilor cît ºi a voluntarilor, 

care ajutã la pregãtirea materialului pentru activitãþi, la organizarea ºi desfãºurarea acestora. 

Zilnic la Centru vin cîte 10-15 voluntari (elevi din clasele V-IX). Copiii cu CES au devenit 

mai deschiºi, mai comunicabili. 


47

Reintegrarea în familia biologicã a copilului aflat în dificultate 

Mariana IANACHEVICI, 

vicepreºedintele ONG „Salvaþi copiii”, mun. Chiºinãu 

Nu este o noutate ºi experienþa istoricã ne dovedeºte cã familia este mediul cel mai 

favorabil creºterii ºi dezvoltãrii copilului. N-a fost inventatã încã o altã instituþie umanã 

în acest sens care sã fi dovedit a fi tot atît de adecvatã dezvoltãrii armonioase ºi creºterii 

unui copil. Familia oferã mediul orientat spre asigurarea bunãstãrii ºi siguranþei copilului 

nu doar din punctul de vedere al condiþiilor materiale dar inclusiv psiho-afective ºi 

sociale. Documentul final al Sesiunii Speciale dedicatã Copiilor a Adunãrii Generale 

ONU în cadrul Planului de acþiune la fel recunoaºte cã familia este celula de bazã a 

societãþii ºi, ca atare, trebuie sã fie consolidatã. 

Sigur cã o mare parte din pãrinþi îºi îndeplinesc aceste obligaþiuni cu toatã afectivitatea 

ºi dãruirea de sine, urmînd vorba strãbunã prin care tot omul pe pãmînt în timpul vieþii 

trebuie sã sãdeascã un pom, sã construiascã o casã, sã sape o fîntînã ºi sã creascã un 

copil. Cu toate acestea existã, însã, situaþii în care unii pãrinþi nu pot sau nu vor sã-ºi 

asume aceastã responsabilitate. Ca rezultat fenomene de tipul copiilor strãzii, copiilor 

instituþionalizaþi, copiilor abandonaþi devin cotidiene pentru societatea noastrã. Soluþii 

în acest sens ne propune la art. 20 Convenþia ONU cu privire la Drepturile Copilului, 

care stipuleazã urmãtoarele: 

• orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de mediul sãu familial sau care, 

în propriul sãu interes, nu poate fi lãsat în acest mediu are dreptul la protecþie ºi 

ajutor din partea statului; 

• statele-pãrþi vor prevedea pentru acest copil o ocrotire alternativã în conformitate 

cu legislaþia naþionalã; 

• o astfel de ocrotire alternativã poate sã aibã, între altele, forma de plasament 

familial – „kafala” din legea islamicã, adopþie sau, dacã e cazul, încredinþare întro 

instituþie corespunzãtoare pentru copii. În alegerea uneia din aceste soluþii este 

necesar sã se þinã seama, în mod corespunzãtor, de necesitatea unei anumite 

continuitãþi în educarea copilului, ca ºi de originea sa etinicã, religioasã, culturalã 

ºi lingvisticã. 

În momentul în care se constatã cã este în interesul copilului sã fie separat de pãrinþi 

(art. 9), statul, totuºi, trebuie sã respecte dreptul copilului separat de cei doi pãrinþi ai 

sãi sau unul din ei, de a întreþine în mod regulat relaþii personale ºi contacte directe cu 

cei doi pãrinþi ai sãi, în afara cazului cînd acest lucru este contrar interesului superior 

al copilului. 

Nu mai puþin importante sînt ºi observaþiile finale ale Comitetului privind Drepturile 

Copilului faþã de Raportul iniþial asupra mãsurilor luate de cãtre Guvernul Republicii 


Moldova pentru realizarea drepturilor prevãzute de Convenþia ONU cu privire la 

Drepturile Copilului, care la Capitolul 4 recomandã sã ia mãsuri efective de prevenire, 

sã îmbunãtãþeascã asistenþa socialã ºi sprijinul acordat familiilor, pentru a le ajuta pe 

acestea sã-ºi îndeplineascã responsabilitãþile care le revin în creºterea copiilor, inclusiv 

prin educarea pãrinþilor, consiliere ºi programe bazate pe comunitate. 

Mai multe ONG-uri din þara noastrã s-au sesizat demult ºi astfel de practici ca Centre 

de plasament de tip familie, Asistenþã Parentalã Profesionistã etc., adicã servicii centrate 

pe nevoile copilului ºi a familiei au fost deja testate dovedindu-ºi din plin viabilitatea. 

Probabil este vorba ºi de reanimarea unei moºteniri istorice, pentru cã forme alternative 

de ocrotire a copilului întîlnim chiar în Moldova Medievalã, singurul impediment astãzi 

fiind lipsa suportului legislativ, toate programele funcþionînd pe bazã de memorandumuri 

cu Administraþia Publicã Localã ºi Chiºinãul în acest sens þine întîietatea. 

Un exemplu elocvent în acest sens este Casa „Aºchiuþã” a Organizaþiei „Salvaþi 

copiii”, care avînd la bazã PROIECTUL DE ASISTENÞÃ SOCIALÃ STRADALÃ, la 

capitolul Convenþii cu Autoritãþile din Republica Moldova a semnat în 25 mai 1995 

CONVENÞIA BILATERALA cu Primãria municipiului Chiºinãu în vederea realizãrii 

programului de Asistenþã socialã stradalã pentru copiii vagabonzi. În aºa fel ºi-a început 

activitatea Centrul de resocializare ºi reintegrare pentru copii în situaþie de risc – Casa 

“Aºchiuþã”, situat în str.C.Stere, 1 a capitalei. 

Centrul de resocializare ºi reintegrare pentru copiii strãzii – Casa „Aºchiuþã” în calitate 

de proiect pilot al Organizaþiei “Salvaþi copiii” are drept scop principal asigurarea 

dezvoltãrii armonioase a personalitãþii copilului aflat în dificultate, promovînd 

urmãtoarele subproiecte: 

a) resocializarea, educarea, ºcolarizarea etc. a copiilor în sistem rezidenþial; 

b) logistica dosarelor ºi reintegrarea în familie ºi societate; 

c) formarea continuã a personalului angajat. 

Statutul Casei “Aºchiuþã” se conformeazã urmãtoarelor principii: 

– “AªCHIUÞÃ” este un centru de urgenþã, care oferã acoperiº copiilor în situaþie 

de risc; 

– “AªCHIUÞÃ” este un centru ce oferã rezidenþã pentru maximum 25 de copii ºi 

funcþioneazã dupã model de familie; 

– “AªCHIUÞÃ” este o casã ca oricare alta unde copilul se educã cu dragoste pentru 

viitor; 

– “AªCHIUÞÃ” este un centru care ajutã familiilor în situaþie de risc, familiilor 

care au copii în instituþii, pe de o parte, ºi familiilor care doresc sã ajute un copil 

din Casa “Aºchiuþã” sau dintr-o altã instituþie; 

– “AªCHIUÞÃ” este un centru de training pentru asistenþi sociali, educatori, dãdace 

etc. angajaþi în programe similare; 

– “AªCHIUÞÃ” este un centru de informare ºi documentare referitor la copii în 

situaþie de risc; 


49

– “AªCHIUÞÃ” colaboreazã cu diferite instituþii statale ºi ONG-uri care oferã 

servicii pentru copil ºi familie; 

– “AªCHIUÞÃ” asigurã copiilor protecþie ºi asistenþã în realizarea deplinã ºi 

exercitarea efectivã a drepturilor lor în baza principiului non-dicriminare stipulat 

de Convenþia ONU cu privire la Drepturile Copilului; 

– “AªCHIUÞÃ” în toate acþiunile sale privind copilul ia în consideraþie ansamblul 

intereselor superioare ale acestuia. 

Obiective: 

– Casa “Aºchiuþã” oferã asistenþã rezidenþialã în condiþii similare celor de familie 

pentru circa 83 de copii anual; 

– Casa “Aºchiuþã” promoveazã ºcolarizarea ºi pregãtirea preºcolarã a tuturor copiilor 

rezidenþi; 

– Casa “Aºchiuþã” asigurã reintegrarea în familia naturalã, lãrgitã sau de plasament 

ºi în cazuri excepþionale - în instituþiile specializate a cel puþin 58 de copii rezidenþi; 

– Casa “Aºchiuþã” oferã suport material pentru 26 de copii în perioada post 

reintegrativã; 

– Casa “Aºchiuþã” organizeazã tabere de varã pentru 40 de copii rezidenþi ºi 

reintegraþi; 

– Casa “Aºchiuþã” completeazã banca de date referitoare la categoria de copii asistaþi 

ºi promoveazã activitãþi de informare ºi documentare în problema copiilor în 

situaþie de risc. 

În cadrul subproiectului „Logistica dosarelor ºi reintegrarea în familie ºi societate” 

Casa „Aºchiuþã” dispune de un serviciu care asigurã dreptul fiecãrui copil la o familie ºi 

monitorizeazã dosarele copiilor rezidenþi ºi nerezidenþi. 

Pregãtirea reintegrãrii familiale a copilului care beneficiazã de rezidenþã în Casa 

„Aºchiuþã” ºi a familiei consistã în: 

• activitãþi de menþinere ºi dezvoltare a relaþiilor cu familia; 

• activitãþi de pregãtire a reintegrãrii (evaluãri preventive la domiciliu ºi în 

comunitatea de origine a familiei; evaluãri pe durata reintegrãrii-plasamentului; 

evaluãri postreintegrare-plasament etc.); 

• reducerea la maximum a riscurilor de etichetare ºi marginalizare în colectivitate 

sau grupul social de provenienþã. 

În cazul reintegrãrilor plecarea copilului din Casa „Aºchiuþã” se documenteazã prin 

„Plasament familial”/„Reintegrare” perfectate în 4 exemplare, unul dintre care se 

anexeazã la dosar, al doilea se înmîneazã familiei, al treilea – specialistului pentru protecþia 

drepturilor copilului care cureazã copilul, al patrulea – specialistului pentru protecþia 

drepturilor copilului care a îndreptat familia. 

Casa „Aºchiuþã” stabileºte relaþii de parteneriat cu specialiºtii în protecþia drepturilor 

copilului în vederea concretizãrii mãsurilor de protecþie pentru fiecare copil internat. 


Aceste activitãþi sînt implementate în comun ºi asigurã atît perioada de rezidenþã, 

posibilitãþile de reintegrare familialã cît ºi activitãþile postreintegrative. 

În perioada 1995 – 2002 au fost deserviþi în cadrul Casei „Aºchiuþã” 454 de copii, 

dintre care 106 au fost reintegraþi în familia naturalã ºi 65 – în familia lãrgitã. Deci, 

putem spune cu fermitate cã nu toate familiile ajunse în situaþia de a-ºi abandona copiii 

sînt cu potenþialul pierdut. Cu un suport adecvat psihosocial ºi chiar financiar, o parte 

din acestea pot sã-ºi reia funcþiile/responsabilitãþile de pãrinþi. Sigur este vorba de o 

muncã asiduã, durã ºi de lungã duratã de pregãtire atît a pãrinþilor cît ºi a copiilor pentru 

ulterioara reintegrare ºi bineînþeles dupã reintegrare familia trebuie urmãritã ºi susþinutã 

timp îndelungat pentru a preveni recidivele sau reintrare în situaþie de risc. 


51

CONCLUZII 

Atelierul I – Integrarea socialã a copiilor în dificultate 

În rezultatul discuþiilor purtate s-a ajuns la concluzia unanimã cã integrarea socialã a 

copiilor în dificultate trebuie sã înceapã de la pregãtirea copilului, familiei acestuia, 

elevilor ºi cadrului profesional din ºcoala unde se propune a fi integrat. Anume de aceºti 

factori depinde succesul integrãrii copilului izolat din anumite motive. Cu cît mai bine 

este pregãtit terenul pentru integrarea lui, cu atît mai repede se va ajunge la rezultatul 

dorit. Dupã reintegrare copilul trebuie supravegheat ºi susþinut timp îndelungat pentru a 

preveni recidivele sau reintrarea în situaþia de risc. 

De asemenea, s-a conchis cã este necesarã revederea curriculumului ºcolar. El trebuie 

sã fie flexibil ºi orientat spre abordarea individualizatã ºi diferenþiatã a copiilor cu cerinþe 

educative speciale. Aceasta ar permite aprecierea adecvatã a cunoºtinþelor copiilor cu 

deficienþe mentale în conformitate cu planul adaptat, iar dupã absolvirea ºcolii ei ar 

putea beneficia de documentul respectiv însoþit de anexa cu notele acumulate pe parcursul 

anilor de studii. 

A fost accentuatã necesitatea revizuirii Legii cu privire la instruirea la domiciliu a 

copiilor cu cerinþe educative speciale (motorii), un moment esenþial fiind pãstrarea în 

momentul integrãrii în ºcoala de culturã generalã a 8 ore sãptãmînale de instruire la 

domiciliu. 

De asemenea, se considerã cã transformarea ºcolilor speciale în centre de pregãtire 

profesionalã, combinate cu noi modalitãþi de prestare a serviciilor sociale, ar fi de un 

real suport pentru integrarea de mai departe în societate a persoanelor cu necesitãþi 

speciale. 


Atelierul II – Prevenirea abandonului ºi instituþionalizãrii copiilor 



Smaranda CHIRIACESCU, 

Universitatea din Stockholm 

Virginia RUSNAC, 

Asociaþia pentru asistenþa copiilor cu deficienþe “ASCODE”, mun. Chiºinãu 

Centrul de tip familial – o formã de protecþie socialã a copiilor în situaþie 

de risc 

Alexandra GULEAC, 

directorul Centrului “Drumul spre casã”, mun. Bãlþi 

• Copilul se aflã în dificultate dacã dezvoltarea, securitatea sau îngrijirea sa fizicã 

sau moralã este periclitatã; 

• situaþia de risc este aceea în care se aflã o persoanã sau mai multe, caracterizatã 

prin acutizarea ºi agravarea problemelor nerezolvate la timp ºi care poate ajunge 

pînã la crearea unor tensiuni asupra echilibrului ce asigurã dezvoltarea; 

• în situaþia de risc sînt recomandate diferite feluri de intervenþie asupra familiei, 

de tip socio-economic, socio-cultural ºi socio-educativ. 

Riscuri: 

1. Copii cu pãrinþi bolnavi psihic; 

2. Copii cu pãrinþi cu afecþiuni afective; 

3. Neînþelegerea pãrinþilor în ce priveºte dezvoltarea copilului; 

4. Copii cu pãrinþi adolescenþi; 

5. Sãrãcie, lipsa cãminului, ºomaj; 

6. Îngrijire pãrinteascã precarã, nutriþie; 

7. Familii mari; 

8. Copii bolnavi psihic sau handicapaþi, copii cu temperament iritabil; 

9. Conflict familial, violenþã domesticã; 

10.Abuz de droguri de cãtre pãrinþi; 

11.Abuz sexual: tatã vitreg sau un bãrbat strãin de familie, prezent în casã; 

12.Experienþã de abuz ºi / sau neglijare de cãtre pãrinþi. 

53

Maltratarea este un factor de risc care duce la: 

1. Probleme în relaþiile afective; 

2. Interferenþa cu organizarea propriei persoane; 

3. Probleme în controlul ºi integrarea comportamentului în domenii cognitive, sociale, 

emoþionale ºi de motivaþie. 

Centrul de plasament de tip familial este un serviciu social, care ia în îngrijire copii 

aflaþi în dificultate sau situaþie de risc din motivul unei dificultãþi majore sau 

imposibilitãþii mediului de familie de a-i asigura securitatea, îngrijirea, educaþia. 

Luarea în îngrijire de tip familial presupune satisfacerea unui minim de caracteristici: 

• fiecare grup de copii este organizat în mod distinct ºi stabilit într-o unitate de tip 

familial; 

• fiecare unitate de tip familial reprezintã un serviciu autonom, cu local separat ºi 

funcþiile legate de viaþa cotidianã a unei familii (bucãtãrie, spãlãtorie, aprovizionare 

curentã etc.) îndeplinite în interiorul unitãþii; 

• numãrul de copii într-o unitate de tip familial este de 8-10 copii; 

• structura grupului de copii poate fi eterogenã dupã vîrstã ºi sex; 

• doi adulþi se ocupã de îngrijirea ºi educaþia copiilor în mod foarte stabil; 

• activitãþile copiilor ºi ale adulþilor responsabili sînt organizate în aºa fel încît sã 

îndeplineascã în comun o parte din sarcinile cotidiene. 

Centrul de plasament de tip familial este o formã de alternativã a instituþiilor de stat 

pentru copii orfani, abandonaþi sau rãmaºi fãrã îngrijirea pãrinþilor, copii în situaþie de 

risc ºi are drept scop reintegrarea în familia biologicã, îndepãrtînd problema care a dus 

la dezorganizarea familiei; reintegrarea presupune o continuitate a relaþiilor familiale 

sau disponibilitatea ºi capacitatea de a le restabili, chiar dacã acestea se realizeazã în 

familia lãrgitã (bunici, unchi, mãtuºi etc.). 

– Centrul de plasament de tip familial asigurã dezvoltarea armonioasã a personalitãþii 

copilului, reproduce modelul de îngrijire de tip familial, îngrijirea individualã ºi 

personalizatã a copilului, îngrijirea copilului pe o perioadã determinatã de timp, 

pînã la integrarea/reintegrarea copilului în familie. 

– Centrul de plasament este organizat astfel încît sã asigure îndeplinirea funcþiilor 

familiei, ca sistem social ºi a funcþiilor parentale specifice (maternal ºi paternal) ale 

cãror valori în dezvoltarea armonioasã a personalitãþii copiilor trebuie sã cuprindã: 

• aria comportamentalã 

• afectivitatea 

• sistemul aptitudinilor cu valenþe specifice în comunicare, socializare, 

responsabilizare. 

– Îngrijirea copilului va respecta nevoile speciale ale acestuia, într-o abordare 

individualizatã, permanentizatã. 

– Centrul de plasament de tip familial creeazã condiþii pentru respectarea istoriei individuale 

a fiecãrui copil, încercînd menþinerea unei continuitãþi în educarea copilului. 

– Îngrijirea în Centrul de plasament trebuie sã fie doar o etapã cît mai scurtã, al 

cãrei scop este pregãtirea integrãrii copilului în familia biologicã ºi în viaþa socialã. 


– Preocuparea întregului personal al Centrului de plasament constã în a pregãti 

copilul pentru pãrãsirea Centrului încã din prima zi a plasãrii lui. Aceasta 

presupune, în primul rînd, cunoaºterea copilului ºi a contextului social din care 

provine ºi, în al doilea rînd, proiectarea ºi urmãrirea unui program individualizat. 

Centrul de plasament temporar al copiilor în situaþie de risc „Drumul spre casã” 

reprezintã un model de tip familial. 

Centrul „Drumul spre casã” este o instituþie publicã cu rechizite bancare aparte ºi cu 

state de salarizare aprobate de Consiliul municipal Bãlþi. 

Douã blocuri cu douã etaje fiecare ºi o galerie conþin 5 apartamente sociale, separate 

unul de celãlalt. 

În total activeazã 14 specialiºti. Centrul este condus de un director. 

În personalul de ordin general intrã: 

– un pedagog social cu responsabilitatea de ºcolarizare a copiilor; 

– un asistent medical; 

– un psiholog; 

– un ºofer; 

– un contabil. 

Patru pedagogi-coordonatori sînt responsabili de activitatea cu copilul ºi conlucrarea 

cu familia lui. Corect ar fi fost numiþi asistenþi social (persoana de contact), iar 4 educatori 

(lucrãtori sociali) sînt responsabili de lucrul cu copilul în fiecare zi la Centru. 

În afara specialiºtilor angajaþi în activitatea centrului sînt implicaþi voluntari – studenþi 

de la Facultatea Pedagogie ºi Psihologie, viitorii specialiºti în asistenþã socialã. Voluntarii 

sînt repartizaþi dupã interese: 

– pentru lucrul de fiecare zi cu copilul ca un frate (sorã) mai mare, în ajutor 

specialiºtilor Centrului (persoana de contact a copilului). 

– pentru lucrul stradal – depistarea copiilor, determinarea posibilitãþilor de in/ 

reintegrare a copilului în familia biologicã, lãrgitã, plasarea în Centru sau alte 

instituþii. 

Voluntarii studenþi sînt monitorizaþi de profesori universitari, cu care se semneazã un 

Memorandum de colaborare. 

Toþi angajaþii Centrului sînt în subordinea nemijlocitã a directorului. 

În cele 5 apartamente sociale pot fi plasaþi ºi pot beneficia de servicii sociale 55 de 

beneficiari, plasaþi în 5 unitãþi de tip familial. 

În 3 unitãþi de tip familial vor fi plasaþi copiii din Programul de resocializare a copiilor 

strãzii ºi cu abandon ºcolar. 

Beneficiarii acestui program sînt copii abandonaþi, copii rãtãciþi, copii a cãror identitate 

urmeazã a fi determinatã, copii rãmaºi fãrã tutela pãrinteascã sau a persoanei ce o 

substituie, copii cu abandon ºcolar pe parcursul a mai multor luni, copii vagabonzi ºi 

care cerºesc, copii din familii în care pãrinþii nu-s în stare sã le asigure îngrijirea ºi 

protecþia. Numãrul de copii într-o unitate de tip familial este de maximum 10 persoane. 

Structura grupului de copii poate fi eterogenã dupã vîrstã ºi sex. La fiecare unitate sînt 

angajaþi 2 specialiºti: un pedagog-coordonator ºi un educator. În acest program 30 de 


55

copii – beneficiari vor fi ajutaþi de 6 specialiºti, primind asistenþã consultativã ºi 

informaþionalã de la pedagogul social ºi psiholog. Termenul plasãrii copilului este de 6 

luni, iar în cazuri excepþionale – 12 luni. Decizia de plasare se ia la ºedinþa Consiliului 

pentru protecþia drepturilor copilului. 

Primirea copilului se face în baza: 

• unui act perfectat de cãtre asistenþii sociali din Centru sau a grupului de asistenþã 

stradalã; 

• în baza unei scrisori de la Poliþia municipalã sau Inspectoratul pentru minori; 

• specialiºti în protecþia drepturilor copilului; 

• alte centre sociale din Moldova. 

Deparazitarea copilului venit direct din stradã se face prin internarea în spitalul pentru 

copii în scopul determinãrii stãrii sãnãtãþii lui. 

Copilul este ºcolarizat cît mai rapid ºi obligatoriu. El poate frecventa o ºcoalã din 

vecinãtatea Centrului sau ºcoala din sectorul de trai al familiei (la alegerea copilului). 

Chiar din prima zi de plasare a copilului se întreprind paºi concreþi pentru in/ 

reintegrarea cît mai rapidã în familia biologicã. În caz de lipsã a acesteia, copilul este 

pregãtit pentru integrarea în familia lãrgitã, determinat sub tutelã sau adopþie. 

În acest Program avem plasaþi 10 copii, dintre care 2 sînt cu statut de copil orfan. 

Un alt program este Integrarea socialã a copiilor orfani în perioada postinstituþionalã. 

Beneficiarii acestui program sînt copii orfani de baºtinã din Bãlþi, întorºi în oraº din 

instituþiile de tip internat, care din diverse motive n-au un loc de trai. 2 specialiºti: un 

asistent social pentru integrare ºi un educator de fiecare zi vor ajuta copilul în cãutarea 

unui loc stabil de trai ºi o instruire profesionalã, ce va duce la o sursã de existenþã cu 

angajare sau un loc de lucru. 

Vîrsta copiilor este de 15-18 ani. Termenul plasãrii este de maximum 12 luni. 

În acest Program se cautã tangenþe cu gimnaziul-internat din Bãlþi, dar din pãcate nu 

avem rezultate pozitive. 

Mame cu copii în numãr de 12-15 vor fi beneficiarii Programului de asistenþã temporarã 

victimelor violenþei ºi traficului. Aici activeazã 14 studenþi voluntari cu seminare ºi activitãþi 

ce þin de prevenirea abuzului faþã de copil. Aceste activitãþi sînt organizate prin ºcoli ºi 

beneficiarii lor sînt copiii din clasele I-XII, cadrele didactice ºi pãrinþii. 

În acest program este preconizatã linia telefonicã fierbinte pentru femei ºi copii, 

victime ale violenþei ºi traficului pentru: 

• ascultare activã ºi susþinere emoþionalã; 

• susþinerea pozitivã a victimei de a cãuta un ajutor ºi de a rupe tãcerea; 

• oferirea informaþiei despre drepturile omului (copilului) ºi despre posibilitãþile lor; 

• discutarea acþiunilor pe care victima intenþioneazã sã le realizeze; 

• acordarea serviciilor în cãutarea unui loc de trai ºi de muncã pentru victimele 

dependente economic de abuzator; 

• refacerea actelor de identitate. 

La moment linia telefonicã lipseºte. 

Beneficiar este o fetiþã de 9 ani abuzatã sexual. 


De servicii în acest program pot beneficia timp de la cîteva zile pînã la 6 luni maximum. 

Plasarea se face în baza unei scrisori de la poliþie sau adresãrii coordonatorului din 

programul Municipal D.A.R.T. (Domestic Abuz Reabilitare Tratare) sau prin decizia 

autoritãþilor publice. 

Toate apartamentele sociale dispun de bucãtãrie, salã de mese, camerã pentru ocupaþie 

cu televizor, jucãrii, cãrþi necesare pentru activitãþi, dormitoare pentru doi copii. 

Copiii plasaþi în centru sînt implicaþi în toate activitãþile casnice: 

– prepararea bucatelor; 

– spãlarea veselei, lenjeriei; 

– curãþenie; 

– amenajare; 

– activitãþi instructiv-educative. 

Copilul este tratat ca personalitate, luînd în consideraþie dorinþa lui în ce priveºte 

distracþia, alimentarea, ocupaþiile. 

Timpul liber al copilului se discutã ºi se planificã la ºedinþele Consiliului din Centru. 

În zilele de odihnã (sîmbãtã, duminicã) ºi în zilele de sãrbãtoare copiii ce au familii 

merg acasã. Pentru cei ce rãmîn, se organizeazã diverse activitãþi cu ajutorul voluntarilor. 

Copiii care au pierdut relaþiile cu familia lãrgitã sînt antrenaþi în acþiuni de refacere a 

relaþiilor cu ajutorul pedagogului-coordonator sau al voluntarului. 

Fiecare copil beneficiar are dosarul personal, care se pãstreazã la persoana de contact 

a copilului, în unitatea respectivã. Se întocmeºte un plan individual de acþiuni pentru 

reintegrare ºi evaluare a capacitãþilor de viaþã în familie. Dosarul (cartea socialã) conþine 

informaþii despre copil, familie ºi relaþiile sociale ale familiei ºi copilului, recomandãrile 

specialiºtilor ce evalueazã copilul. 

Un loc important în metodele de lucru ale colaboratorilor Centrului este pregãtirea 

familiei pentru integrarea/reintegrarea copilului la expirarea termenului de plasare. 

În acest scop sîmbãta este planificatã ziua uºilor deschise, unde pãrinþii sau tutorii 

vin sã ia copilul acasã pe zilele de odihnã. În aceastã zi persoana de contact a copilului 

are posibilitate sã discute despre succesele copilului, despre continuitatea dezvoltãrii 

capacitãþilor copilului în familie, pentru instruirea pãrinþilor ºi pentru analizarea relaþiilor 

copil-pãrinte. Pãrinþii (tutorii) au posibilitate sã discute ºi cu alþi specialiºti - psihologul, 

asistentul social, medical. În familiile unde pãrinþii consumã alcool sau droguri, copiii 

sînt însoþiþi de persoana de contact a copilului, dar relaþiile cu pãrinþii nu se întrerup. 

Cu pãrinþii (tutorii) se încheie un acord de parteneriat unde se stipuleazã ce face 

fiecare parte pentru integrarea copilului în familie. 

În Centru se practicã ºi semnarea acordului de colaborare cu copilul mai mare de 10 

ani ºi a persoanei de contact (pedagog-coordonator) care ajutã la organizarea copilului 

ºi respectarea programului intern. 

Activînd non-stop, Centrul oferã posibilitate ºi altor specialiºti din domeniul familiei 

ºi copilului, ONG-urilor sã ia cunoºtinþã cu probleme ce necesitã suport social. 

În Centru este constituit un Consiliu consultativ, care are ca obiectiv acordarea ajutorului 

în colectarea bunurilor financiare ºi materiale, colaborãrii între societate – centru – familie. 


57

Din componenþa consiliului fac parte 15 persoane: 1 pedagog, 2 asistenþi sociali, 1 

psiholog, 3 pãrinþi, 3 lideri de ONG, 3 specialiºti din structura de stat, 2 consilieri municipali. 

Consiliul administrativ este alcãtuit din salariaþii Centrului ºi e condus de director. 

ªedinþele se convoacã o datã în 3 luni. Consiliul ia decizii ce þin de instruirea, sãnãtatea, 

odihna (timpul liber) ºi alimentarea beneficiarilor, planificã cooperarea cu societatea, 

diferite instituþii, persoane fizice, juridice din þarã ºi de peste hotare. 

Prin dispoziþia directorului în activitatea de fiecare zi participã activ consiliul copiilor. 

Reprezentantul consiliului copiilor participã la toate ºedinþele consiliului consultativ 

cînd în ordinea de zi a ºedinþei se discutã problemele sociale, de instruire, organizare a 

traiului ºi odihnei copiilor. 

Prin aceasta se activizeazã copiii ºi participã la luarea deciziilor. 

Eliberarea copiilor se face în felul urmãtor: 

I 

• În cazul reintegrãrii copilului în familia biologicã se semneazã un acord cu pãrinþii 

pînã se soluþioneazã problema copilului, dupã planul individual întocmit de 

persoana de contact a copilului. Toate cazurile sînt evaluate de consiliul familial 

ºi aprobate de consiliul de protecþie a familiei. 

• În cazul integrãrii copilului în familia lãrgitã se ia legãtura cu rudele copilului în 

vederea determinãrii posibilitãþii de integrare. În cazul cînd integrarea este posibilã 

imediat se fac actele necesare. În alte cazuri se planificã în comun cu copilul 

reieºind din dorinþa acestuia. Se pregãteºte familia pentru reluarea funcþiilor de 

educaþie ºi întreþinere a copilului. 

Primirea ºi predarea copilului se face printr-un acord semnat de tutore ºi persoana de 

contact a copilului din Centru. 

• Cu familia de plasament temporar: 

– se determinã posibilitãþile familiei; 

– se instruieºte familia pentru primirea copilului; 

– se examineazã compatibilitatea familiei ºi copilului; 

– se încheie un contract de predare a copilului în familie. 

În toate cazurile despre decizia luatã se anunþã asistenþa socialã ºi inspectorul pentru 

protecþia copilului din sectorul unde trãieºte copilul pentru preluarea responsabilitãþii 

copilului ºi familiei. 

II 

În perioada postinstituþionalã situaþia copiilor orfani se soluþioneazã prin: 

• gãsirea unui loc stabil de trai ºi a unui loc de muncã ce îi oferã posibilitatea sã se 

întreþinã independent. 

III 

În cazul victimei, violenþei sau traficului, persoana se elibereazã dupã realizarea 

etapei de reabilitate psihologicã, consultarea ºi planificarea acþiunilor de perspectivã. 

Astãzi în soluþionarea situaþiilor copilului Centrul are ca parteneri: 

• Consiliul pentru protecþia drepturilor copilului; 

• secþia de asistenþã socialã; 


• ºcolile; 

• grãdiniþele; 

• instituþiile muzicale; 

• ONG-urile; 

• Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bãlþi. 

Cu pãrere de rãu, nu putem menþiona în lista partenerilor gimnaziul-internat din 

Bãlþi. La demersul oficial adresat direcþiei gimnaziului-internat cu privire la colaborare 

nu am primit nici un rãspuns, deocamdatã. 

Comisariatul municipal de poliþie n-a semnat acordul de colaborare propus de 

colaboratorii Centrului, deºi mulþi poliþiºti din sector ne ajutã în examinarea condiþiilor 

de trai ale familiilor de unde provin copiii, la depistarea copiilor strãzii. 

O laturã negativã este luarea deciziei de cãtre consiliul pentru protecþia copilului de 

instituþionalizare ºi nu de plasare a lui în Centru. Copilul este plasat în Centru pentru 

întocmirea dosarului ºi mai apoi este instituþionalizat, ceea ce nu ne ajutã la îndeplinirea 

obiectivului de prevenire a instituþionalizãrii. 

Nu reuºim sã convingem rudele copilului sã participe la consiliul familiei copilului 

ºi nu ajutã la reintegrarea familiarã. 

Nu avem un plan de supervizare a problemelor cu care se confruntã atît salariaþii 

centrului cît ºi voluntarii. 

Din cauza salariului mic se schimbã foarte des cadrele, cea ce duce la micºorarea 

eficacitãþii în lucrul cu beneficiarii. 

Nu avem parteneri printre pãrinþii consumatori de droguri ºi alcool ºi nu dispunem 

de metode eficiente de lucru cu aceºti pãrinþi. 

Sistemul birocratic existent în þarã duce la tergiversarea perfectãrii actelor de identitate 

a copilului. 

În localul Centrului nu avem posibilitate de a instala utilaj pentru ateliere de lucru, 

de aceea copii frecventeazã alte instituþii extraºcolare în afara Centrului. 

Pentru îmbunãtãþirea vieþii copilului plasat în Centru sînt atrase persoane fizice, 

instituþii, ONG. 

Centrul este finanþat din contul mijloacelor bugetare municipale care acoperã: 

• cheltuielile operaþionale; 

• alimentarea copiilor. 

Actualmente Centrul dispune de ajutoare umanitare sub formã de îmbrãcãminte ºi 

încãlþãminte, produse alimentare din partea organizaþiilor: 

• Punctul de caritate “Holland Help”; 

• Asociaþia “Emaus”; 

• “Armata salvãrii” din Moldova; 

• Firma “Gvibas”; 

• Întreprinderea Individualã “Lariat”. 

Activitatea financiarã a Centrului este supravegheatã de Direcþia economico-financiarã 

a primãriei din Bãlþi. 


59

Metode ºi forme de lucru în prevenirea abandonului copiilor 

Maria CALCHEI, 

directorul Centrului “Casa pentru toþi”, or. Ungheni 

Metodele de lucru pe care le folosim promoveazã ºi asigurã dezvoltarea deplinã ºi 

personalitãþii fiecãrui copil, vizînd integrarea în spiritualitatea universalã. Protejînd 

copilul, cãutãm sã realizãm un echilibru esenþial: copil - familie - societate. 

Obiectivele noastre pornesc de la principiul interesului superior al copilului: al 

nedescriminãrii ºi egalizãrii ºanselor, asigurînd calitatea vieþii, o bunã îngrijire ºi 

susþinerea în satisfacerea nevoilor. Activitãþile noastre sînt un rãspuns la drepturile 

copilului, ale omului ºi la problemele umanitare. 

În centrul nostru sînt asigurate: 

• condiþii de creºtere ºi îngrijire a copiilor în vederea dezvoltãrii lor armonioase din 

punct de vedere fizic, psihic ºi afectiv; 

• programe de acþiuni de integrare socialã a copilului cît ºi de integrare sau reintegrare 

în familia naturalã; 

• programe educative, terapii ocupaþionale ºi de recuperare. 

În activitatea noastrã pe larg folosim activitãþi de terapie ocupaþionalã. 

Terapia ocupaþionalã este arta ºi ºtiinþa de a dirija participarea omului spre îndeplinirea 

anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, susþine ºi spori performanþa, de a uºura învãþarea 

acelor abilitãþi ºi funcþii esenþiale pentru adaptare ºi productivitate, de a diminua sau 

corecta aspectele patologice ºi de a promova ºi menþine sãnãtatea. 

În cadrul terapiei ocupaþionale accentul se pune pe caracteristicile individului în 

relaþie cu societatea ºi cu lumea în care trãieºte. 

Acþiunea specialiºtilor ocupaþionali se exercitã în urmãtoarele direcþii: 

• stimularea responsabilitãþii în diverse situaþii de viaþã; 

• formarea deprinderilor de autoîngrijire ºi igienã personalã; 

• cultivarea deprinderilor de muncã; 

• organizarea de jocuri ºi distracþii; 

• formarea imaginii de sine; 

• stimularea încrederii în propria persoanã; 

• cultivarea autocontrolului ºi expresivitãþii personale; 

• educarea capacitãþilor cognitive; 

• educarea capacitãþii de reacþie la diverse situaþii cotidiene; 

• antrenarea funcþiei neuromusculare; 

• antrenarea integrãrii senzoriale; 

• sprijinirea relaþiilor interpersonale; 

• educarea capacitãþii de acþiune, în funcþie de constrîngeri ºi resursele de mediu. 


Activitãþi voluntare 

practice, ocupaþii 

Pentru atingerea unui nivel funcþional optim în domeniile respective, este necesarã 

educarea copiilor în direcþia obþinerii unor rezultate performante specifice într-o serie 

de structuri ale personaliþãii, ºi anume: senzoriomotorii, cognitive ºi psihosociale. 

Program de 

intervenþie 

Dezvoltarea 

personalitãþii 

Domenii de acþiune 

1. Activitãþi de muncã 

2. Joc 

3. Viaþa cotidianã 

Acþiunea specialiºtilor se bazeazã, pe scurt, pe concepþia, conform cãreia activitãþile 

practice voluntare desfãºurate de subiect, determinã dezvoltarea personalitãþii, fapt ce, 

în final, duce la o adaptare superioarã la mediu. 

Pentru realizarea acestui scop specialistul proiecteazã anumite programe de intervenþie 

realizate prin intermediul unor activitãþi de muncã, joc ºi viaþa cotidianã, menite sã 

provoace la copii formarea sau creºterea performanþelor sale din sfera senzorio-motorie, 

cognitivã ºi psihosocialã. 

Procesul de terapie este deosebit de complex, iar desfãºurarea lui necesitã parcurgerea 

urmãtoarelor etape: 

• evaluarea ºi interpretarea nevoilor subiectului; 

• planificarea intervenþiei; 

• selecþionarea ºi adaptarea echipamentelor folosite; 

• înregistrarea ºi aprecierea progreselor realizate. 

Evaluarea în terapia ocupaþionalã este un proces planificat în scopul obþinerii unei 

imagini cît mai exacte asupra evoluþiei unei persoane. 

Obiectivul general ar oricãrei evaluãri constã în colectarea de informaþii necesare, care 

sã sprijine subiectul în atingerea unui nivel maxim de funcþionare a capacitãþilor sale. 

Planificarea intervenþiei constã în stabilirea unui program terapeutic din diverse 

domenii de acþiune ale terapiei ocupaþionale, care trebuie sã þinã seama de nivelul 

educaþional al subiectului, caracteristicile deficienþei, statutul prezent, mediul cultural, 

în care trãieºte, ºi motivaþia sa pentru schimbare. 

Procesul de terapie ocupaþionalã ca proces de rezolvare de probleme 


Adaptarea 

superioarã la mediu 

Performanþe ale 

subiectului 

1. Senzorial-motorii 

2. Cognitive psihosociale 

Identificarea ºi analiza elementelor componente ale problemelor 

Gãsirea de soluþii ºi deschiderea asupra unei alternative de rezolvare 

Elaborarea planului de intervenþie ºi stabilirea obiectivelor de urmãrit 

Aplicarea planului 

Evaluarea, reînceperea procesului iniþial sau alegerea de alternative 

61

Selecþionarea ºi adaptarea echipamentului reclamã din partea specialistului un 

efort substanþial de imaginaþie, în vederea proiectãrii unor mijloace adaptate nevoilor 

copilului. Fiecare copil cu disabilitãþi are nevoie de anumite cerinþe speciale, care trebuie 

stabilite cu prioritate înaintea adaptãrii sau constituirii unui echipament pentru asta. 

Evaluarea programelor de terapie ocupaþionalã este o acþiune indispensabilã în 

vederea mãsurãrii eficienþei intervenþiei procedurilor utilizate de specialist. 

Specialistul trebuie sã întrebe dacã realizarea obiectivelor respective prin activitãþile 

proiectate determinã modificãrile scontate în performanþele copilului. 

În cazul în care se constatã în procesul evaluãrii ineficienta activitãþilor ºi obiectivelor 

fixate, se recomandã schimbarea programului terapeutic iniþial. 

Procesul de recuperare prin terapia ocupaþionalã la persoanele cu disabilitãþi este un 

proces continuu care trebuie reluat în permanenþã la diferite vîrste în funcþie de nevoile 

specifice individului, apãrute la diverse etape ale existenþei. 

Odatã ce îngrijim de copiii cu disabilitãþi, considerãm cã numai prin reluarea ciclicã 

a procesului în cauzã putem contribui în calitate de actori la stabilirea unui nivel de 

dezvoltare al acestor copii cît mai apropiat de normal. 

Este binevenit ca procesul de terapie ocupaþionalã, adresat copiilor cu disabilitãþi, sã se 

reia mereu în forme noi, prin folosirea unor metode ºi procedee cît mai variate. 

Activitãþile organizate în Centru mai cuprind: 

• meloterapia – o importanþa deosebitã se acordã activitãþilor de terapie 

ocupaþionalã. Aceste mijloace îºi dovedesc eficienþa prin faptul cã ele fac apel la 

sunet, diferit de cuvînt pentru a realiza o relaþie optimã între educator ºi copil. 

• terapia de expresie grafica ºi plasticã – prin acest mod de terapie se întregeºte 

personalitatea copilului, se diminueazã diferenþele dintre copilul cu cerinþe educative 

speciale ºi cel obiºnuit, deziderat realizabil prin îmbinarea ºi dezvoltarea cît mai 

eficientã a celor trei mari componente ale personalitãþii: aptitudinile, care exprimã 

nivelul de realizare ºi de eficienþã într-un domeniu de activitate, temperamental, 

care exprimã aspectul dinamico-energetic ºi caracterul, ce defineºte modul de 

relaþionare a individului cu ceilalþi, profilul psiho-moral al fiecãruia. Prin psihoterapia 

de expresie graficã ºi plasticã (modelaj, desen, sculpturã, picturã etc.) se realizeazã 

asimilarea principalelor elemente de limbaj plastic, dezvoltînd capacitatea de a se 

exprima uneori mai repede ºi mai uºor decît prin comunicarea verbalã. 

• logoterapia – din cauza condiþiilor defavorizate în care se gãsesc copiii cu nevoi 

speciale, fie cã este vorba de absenþa comunicãrii în familie, fie datoritã desabilitãþii 

mentale ºi deseori motrice, fie din cauze sociale se înregistreazã o frecvenþã a 

tulburãrilor de limbaj. Centrul dispune de un birou logopedic în care activeazã 

doi specialiºti ºi care este dotat cu elemente de strictã necesitate: oglinzi logopedice, 

jucãrii, jocuri didactice, cãrþi ilustrate ºi jetoane cu imagini. În activitatea noastrã 

considerãm cã recuperarea, corectarea ºi activitatea de învãþare a limbajului 

priveºte nu doar logopedul, ci toatã echipa pluridisciplinarã, mai ales în ceea ce 

priveºte solicitarea verbalã a copilului, corectarea exprimãrii ºi pronunþiei, 

dezvoltarea vocabularului. 


• kinetoterapie – kinetoterapia recurge la o gamã largã de exerciþii: întinderi 

musculare, mobilizãri articulare, relaxare, reeducarea muºchilor slabi, coordonarea 

miºcãrilor prin condiþionare, dominanþã ºi repetiþii. 

Activitatea de reeducare motorie continuã ºi în cadrul terapiei ocupaþionale, care se 

axeazã pe coordonarea ochi-mînã, deprinderi de autoîngrijire (igienã personalã, îmbrãcat, 

mîncat etc.), dezvoltarea activitãþilor cu ambele mîini. 

Pentru kinetoterapie existã douã sãli cu dotare minimalã: saltele, scaun de gimnasticã, 

mingi medicinale, cuºetã pentru masaj, extensoare pentru mîini, lentã cu bile pentru 

gimnasticã ºi masaj, masã de tenis. Capacitatea acestor sãli este limitatã, în care poate 

activa doar un specialist. 

Metodologia de kinetoterapie este individualizatã, în anumite cazuri ºi în grup. 

Adaptarea la caz a metodologiei de kinetoterapie de recuperare se face în baza evaluãrii 

dezvoltãrii neuromotorii a copilului, stabilindu-se obiectivele în funcþie de vîrsta 

funcþionalã a copiilor ºi de problemele pe care le au. Kinetoterapeutul lucreazã cu copiii 

2-3 ore pe zi, din care l orã – exerciþii de posturare ºi mobilitate, iar în urmãtoarele ore 

– exerciþii de echilibru, de forþã, de coordonare, de autocontrol ºi de mers, în funcþie de 

situaþia copilului. 

În cadrul procesului educaþional ºi de recuperare pe larg folosim jocul. 

Jocul rãmîne pentru copiii cu disabilitãþi forma permanentã de recuperare, pentru cã 

aceastã modalitate constituie o structurã unitarã între stimul - învãþare - rãspuns - 

modificare. 

În procesul jocului copiii pot stabili formele, mãrimile, învaþã sã cunoascã lumea 

realã. Pe mãsurã ce copilul se dezvoltã, conþinutul jocurilor se extinde cuprinzînd ºi 

relaþiile sociale dintre oameni. 

În jocurile sale, copilul reflectã viaþã, ºi, activitatea socialã a adultului, pentru cã 

aceasta este ambianþa în care îºi duce existenþa, în jocuri, copilul simte nevoia unei 

comunicãri active cu cei din jur, imitã viaþa ºi activitatea adulþilor. 

În procesul jocului specialiºtii pot sã observe dezvoltarea copilului, atitudinea lui faþã 

de semenii cu care sã joacã, interesele faþã de unele activitãþi comune. Orice activitate de 

joc este însoþitã de o descãrcare sau încãrcare afectivã. Prin joc copiii îºi exprimã liber 

gîndurile, capacitatea lor de a susþine un dialog cu jucãriile sau cu semenii. În majoritatea 

cazurilor copiii cu deficienþe în vorbire se joacã puþin, de aceea logopedul pune la dispoziþia 

copiilor o varietate de jocuri didactice, care contribuie la dezvoltarea vorbirii coerente. 

În organizarea ºi desfãºurarea activitãþii de joc, educatorul ia în consideraþie 

urmãtoarele condiþii: 

• sã fie pregãtit locul unde se desfãºoarã jocul; 

• atributele sã fie variate, atractive, sã îmbine forma de divertisment cu cea de 

învãþare; 

• jocul sã se foloseascã atunci cînd copiii dau semne de obosealã; 

• sã antreneze toþi copiii în activitatea de joc conform intereselor ºi capacitãþilor; 

• sã urmãreascã formarea deprinderii de muncã independentã; 

• regulile de joc sã fie explicate clar ºi sã se urmãreascã respectarea lor de cãtre copii. 


63

Rolul asistentului social în prevenirea instituþionalizãrii copiilor 

cu disabilitãþi 

Nicolae BEªLIU, 

manager, Centrul Comunitar pentru Copii ºi Tineri, 

preºedintele Asociaþiei “Motivaþie Moldova”, mun. Chiºinãu 

Persoanele cu nevoi speciale au existat întotdeauna, indiferent de perioadã istoricã, 

culturã, areal, iar atitudinea vizavi de aceastã categorie de persoane s-a schimbat de la 

marginalizare ºi excludere socialã spre acceptare ºi integrare comunitarã. Dacã privim 

aceastã problemã în comparaþie cu þãrile cu un nivel mai înalt de democratizare, în Moldova, 

ca ºi în fostele republici sovietice, lucrurile stau diferit. Opinia publicã din Moldova a 

început sã se schimbe cu paºi mãrunþi în favoarea celor marginalizaþi pînã acum, de la 

negarea existenþei persoanelor cu disabilitãþi din perioada socialismului la conºtientizarea 

cã aceºti oameni trãiesc lîngã noi ºi mai apoi la acceptarea lor ca membri ai societãþii. 

În prezent societatea civilã ºi mai ales organizaþiile nonguvernamentale (ONG) 

încearcã sã acopere golurile ce le-a format pînã acum regimul totalitar în susþinerea 

persoanelor cu disabilitãþi. Atît ONG-urile, sprijinite de organizaþiile finanþatoare cît ºi 

instituþiile de stat, inclusiv autoritãþile publice locale, depun eforturi pentru a înlocui 

instituþiile speciale cu alte alternative pentru aceastã categorie defavorizatã de persoane. 

În aºa mod, au apãrut un ºir de instituþii alternative în ajutorarea persoanelor cu disabilitãþi 

ºi în special a copiilor ºi tinerilor din aceastã categorie (Centre de zi, Centre de reabilitare 

ºi recuperare etc.). 

O asemenea alternativã a fost deschisã la Chiºinãu: Centrul Comunitar pentru Copii 

ºi Tineri (CCCT), proiect implementat de cãtre Direcþia pentru Protecþia Drepturilor 

Copilului a Municipiului Chiºinãu ºi Asociaþia MOTIVAÞIE din Moldova. Acest proiect 

este susþinut financiar de cãtre Fondul Naþiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), 

Ambasada Olandei la Kiev ºi Primãria municipiului Chiºinãu. Graþie acestor organizaþii 

Centrul Comunitar ºi-a început activitatea la Chiºinãu din 29 octombrie 2001. 

Centrul Comunitar presteazã servicii sociale nu numai pentru pãturile largi ale 

societãþii, dar are ºi un program special de recuperare activã ºi integrare socialã a tinerilor 

cu disabilitãþi. În cadrul Centrului lucreazã o echipã specializatã multidisciplinarã formatã 

din pedagogi speciali, medici, kinetoterapeuþi, asistenþi sociali, tehnicieni, instructori 

pentru utilizarea unui scaun rulant ºi instructori la calculatoare. CCCT este unica instituþie 

ce a reuºit sã atragã în cîmpul muncii persoane ce folosesc un scaun rulant. 

Scopul major al Centrului Comunitar este prevenirea abandonului ºi instituþionalizãrii 

copiilor cu disabilitãþi, recuperarea activã ºi integrarea lor socialã. În aºa mod toate 

activitãþile organizate pentru copii ºi tineri sînt îndreptate spre integrarea copiilor ºi 

tinerilor cu disabilitãþi în societate. 


Echipa Centrului lucreazã cu studiile de caz ºi are o atitudine diferenþiatã ºi 

individualã cu privire la abordarea problemelor persoanelor cu disabilitãþi. Atitudinea 

diferenþiatã presupune lucrul specialiºtilor cu copiii cu nevoi speciale, reieºind din 

particularitãþile specifice ale acestuia, iar atitudinea individualã este un principiu ce 

presupune acordarea atenþiei sporite în lucrul cu copiii cu disabilitãþi (lucrul în grup 

sau individual). Diversitatea de specialiºti care presteazã un spectru larg de servicii 

sociale în cadrul Centrului Comunitar ne oferã posibilitate sã luãm decizii corecte 

prin abordarea multilateralã a unor cazuri aparte. Aºadar, programul Centrului este 

întocmit astfel încît copiii cu nevoi speciale ºi pãrinþii acestora sã beneficieze de diverse 

servicii. În aºa mod, reuºim sã lucrãm nu cu “diagnoza”, ci cu persoana. Fiecare copil, 

indiferent de starea lui fizicã ºi psihicã, este tratat cu respect ºi atenþie. Aceastã atitudine 

este un exemplu pentru alþi copii ce frecventeazã diferite activitãþi în cadrul Centrului 

ºi indirect îi face sã-ºi schimbe atitudinea faþã de semenii lor cãrora soarta le-a “tãiat” 

unele posibilitãþi de autorealizare. 

Programul special de recuperare de 4 sãptãmîni pentru copiii cu nevoi speciale este 

constituit din activitãþi în sala de gimnasticã curativã, sala de jocuri ºi diverse activitãþi 

cu psihologul, psihopedagogul special. Pãrinþii, de asemenea, au un program special, în 

cadrul cãrora iau parte la discuþii mediatizate de psihologi, pedagogi, tehnicieniinstructori, 

medici. 

Astfel, reuºim sã abordãm multidisciplinar o problemã, un caz aparte, iar pãrintele ºi 

copilul au posibilitatea sã se cunoascã mai bine, sã accepte situaþia aºa cum este ºi sã 

facã paºi concreþi spre integrarea în societate. 

Este foarte importantã formarea grupurilor de sprijin din rîndurile pãrinþilor. În timpul 

seminarelor ei discutã diferite probleme ce-i frãmîntã, realizeazã schimb de experienþã 

între ei, iar specialiºtii centrului îi susþin în intenþiile lor de a ameliora situaþia sau starea 

de lucruri. Acest grup “neformal” poate activa în afara Centrului ce are drept scop 

susþinerea reciprocã, fapt ce îi face sã devinã mai independenþi. 

De asemenea, Centrul Comunitar este un loc unde copiii cu disabilitãþi se pot simþi 

mai puþin dependenþi de pãrinþi sau persoanele ce-i îngrijesc, îºi pot face prieteni ºi se 

pot juca împreunã. Aceasta le dã posibilitatea de a se autoafirma ºi de a se manifesta ca 

personalitãþi cu drepturi egale în societate. Pentru aceasta sînt create condiþii speciale 

atît pentru copii cît ºi specialiºti (echipament special, condiþii ºi mediu de activitate 

adecvat) ca sã poatã lucra eficient cu copiii, în deosebi cu cei cu nevoi speciale, care 

necesitã o mai mare atenþie din partea celor din jur. 

Mai jos þinem sã vã descriem detaliat tehnicile ºi metodele de lucru utilizate de 

specialiºtii Centrului Comunitar în activitãþile cu copiii cu disabilitãþi. 

O persoanã cheie în lucrul cu copiii cu disabilitãþi este psihopedagogul. Una dintre 

cele mai frecvente diagnoze întîlnite la copiii cu disabilitãþi care frecventeazã CCCT 

este paralizia cerebralã infantilã (P.C.I.) cu leziuni cerebrale de diferit grad. 

Pentru a determina gradul leziunii cerebrale ºi a conºtientiza influenþa deficienþelor 

asociate, convocãm la început o ºedinþã cu toþi specialiºtii Centrului, unde invitãm copilul 

ºi pãrintele. 


65

Medicul neurolog, psihologul, pedagogul fac o testare minuþioasa, datele obþinute 

se trec în fiºe speciale ce se folosesc apoi în stagiunea de reabilitare. De exemplu: 

dupã rezultatele testãrii am determinat la copil o leziune a creierului ce a indus deficienþa 

muºchilor feþei, îngreunînd controlul miºcãrilor necesare pentru vorbire ºi alimentaþie, 

plus leziuni ale centrelor care comandã vorbirea. Am ales un sistem de jocuri ºi 

activitãþi, care ar dezvolta ºi recupera aceastã funcþie: mozaic, puzzle, jocuri de masã, 

jocuri de dezvoltare a atenþiei, memoriei ºi gîndirii. Lucrãm cu mozaicul care este de 

trei mãrimi: 

– mare – pentru copiii ce iau cu greu obiectul avînd coordonarea miºcãrilor ºi vederea 

slabã; 

– mediu – pentru cei ce au deficienþe mai puþin pronunþate; 

– mãrunt – pentru copiii ce manifestã o uºoarã deficienþã . 

Toate celelalte tehnici cu care lucrãm sînt alese individual pentru fiecare copil, fiecare 

joc propus are la bazã un scop bine gîndit. Lucrul cu copiii cu deficienþe are loc în mod 

individual, fiecare specialist continuînd lucrul început de colegi. 

În timp ce pedagogul lucreazã cu motricitatea mînii copilului, instructorul de 

calculatoare preia copilul ºi îl implicã în continuare în jocuri, unde lucreazã nu numai cu 

atenþia, gîndirea, dar continuã totodatã dezvoltarea motricitãþii mîinilor. 

Dupã toate jocurile metodice, activitãþile individuale, copiii cu disabilitãþi au 

posibilitatea sã se joace cu alþi copii ce vin în Centru, sã comunice, sã-ºi facã prieteni – 

sã nu mai fie singuri ca pînã acum. Copiii din acest program înregistreazã succese vizibile: 

încrederea în propriile puteri, simt cã sînt necesari societãþii. Acest lucru îi face sã vinã 

la Centru cu plãcere. 

O altã etapã a lucrului pedagogului este lucrul cu pãrinþii. Pentru a ajutora pãrinþii 

organizãm la CCCT, concomitent cu stagiunea pentru copilul cu disabilitãþi, un ºir de 

seminare pentru pãrinþi cu o tematicã diversã: “Handicapul mintal”, ”Comunicarea”, 

“Comunicarea în situaþii cotidiene” º.a. Scopul acestor seminare este sã-i învãþãm pe 

pãrinþi cît mai multe despre educaþia ºi creºterea unui copil cu nevoi speciale. 

Important este ca pãrinþii sã ºtie cã copilul cu nevoi speciale este asemãnãtor cu 

ceilalþi copii. El este iubitor, mîndru, optimist ºi capabil sã facã diferenþã în lume. 

În societate sînt oameni diferiþi, unii care sînt alãturi de familiile în care creºte ºi se 

educã un copil cu disabilitãþi, alþii din contra nu ºtiu ce sã facã ºi ce sã spunã, însã un 

copil cu nevoi speciale are nevoie de dragoste, susþinere ºi sprijinul celor din jur. 

Îndrumãm pãrinþii care au copii cu nevoi speciale sã se ajute unii pe alþii, realizînd 

schimb de experienþã: cum rezolvã ei o problemã sau alta. Este important, ca pãrinþii sã 

vorbeascã despre nevoile ºi sentimentele lor ºi doar împreunã se pot încuraja unii pe 

alþii, precum ºi pe copiii lor. 

Informãm pãrinþii cã sînt mai multe cãi de a învãþa despre copil ºi handicapul lui: 

1. participarea la seminarele organizate de cãtre specialiºti (de tip “masã rotundã“). 

2. ajutor din partea rudelor, prietenilor pentru a gãsi informaþii despre boala copilului. 

3. vizionarea casetelor video, consultarea materialelor scrise despre problema 

copilului de care dispun specialiºtii CCCT. 


4. vizitarea de cãtre pãrinþi ºi copii a taberelor de varã unde au posibilitate sã participe 

activ la recuperarea ºi integrarea socialã a copiilor lor în societate. 

În aceste tabere de varã încercãm sã creãm o atmosferã de prietenie, cãldurã, ne 

strãduim sã-i susþinem moral, fiind alãturi de ei, îi facem sã simtã sprijinul nostru. 

Noi, lucrãtorii CCCT îndrumãm familiile sã gãseascã ceea de ce are nevoie copilul ºi 

sã arate cum sã aplice un anumit echipament sau tehnicã. Unii copii folosesc aparate 

care îi ajutã în comunicare, alþii folosesc un scaun rulant pentru a-i ajuta sã se deplaseze. 

Le spunem pãrinþilor cã este foarte important sã înveþe copilul sã facã anumite lucruri 

pentru sine ºi totodatã îi îndrumãm cum pot face ei acest lucru. Fiind ajutaþi copiii cu 

nevoi speciale pot face mult mai multe decît oamenii aºteaptã de la ei. 

Provocãm pãrinþii la discuþii despre problemele ºi succesele pe care le înregistreazã 

copilul ºi familia lui. Îndrumãm pãrinþii sã acorde cît mai multã atenþie copilului, cãci 

orice copil, atunci cînd i se acordã atenþie, se simte foarte necesar. 

Învãþãm pãrinþii cum ar putea oferi copilului mai multe ºanse de succes, cum ar 

putea sã creeze condiþii în care copilul nu va trebui sã se loveascã de bariera “nu pot”; de 

asemenea, tratarea copilului cu politeþe îi demonstreazã faptul cã el este la fel de important 

ºi cã meritã tot atît de mult respect ca orice altã persoanã. Este foarte important pentru 

noi, specialiºtii Centrului, sã-i ajutãm pe pãrinþi sã înþeleagã ºi sã-ºi aprecieze copilul la 

nivelul la care este. 

Societatea, ºcoala, spitalul, centrele ce se ocupã de educaþia copiilor cu handicap pot 

dobîndi succese numai fiind susþinuþi ºi sprijiniþi de pãrinþi. 

Din echipa multidisciplinarã care are o importanþã deosebitã în dezvoltarea armonioasã 

a copilului cu nevoi speciale face parte ºi psihologul. 

Obþinerea unui rezultat calitativ în ceea ce priveºte recuperarea ºi reabilitarea copiilor 

cu disabilitãþi necesitã o muncã productivã. Pentru aceasta este important sã cunoaºtem 

dezvoltarea psihicã a copiilor. 

Copilul se naºte cu potenþialul de a însuºi orice abilitate de cunoaºtere. Dar luînd în 

consideraþie faptul cã existã copii cu anumite incapacitãþi de importanþã vitalã, este important 

ca copiii cu dificultãþi sã fie depistaþi ºi ajutaþi cît mai devreme posibil, înainte de împlinirea 

vîrstei de 5 ani. Dacã copilul este sãnãtos, toate procesele psihice sînt în normã ºi se dezvoltã 

din toate punctele de vedere conform vîrstei. Fiecare copil este diferit ºi fac lucruri diferite 

la timp diferit. Dar existã o vîrstã anumitã la care noi aºteptãm ca copilul poate deja face 

anumite lucruri. De exemplu: aºteptãm ca copilul sã vorbeascã pînã la vîrsta de 2 ani, iar 

dacã acest lucru nu se întîmplã, e timpul sã începem a ne întreba: De ce? De aceea e bine 

ca noi sã ºtim vîrsta medie la care copilul poate realiza unele abilitãþi, astfel vom putea 

observa cînd un copil se dezvoltã mai încet ºi cînd ar avea nevoie de ajutor. 

La baza dezvoltãrii normale a copilului se aflã o mulþime de abilitãþi: atenþia, 

ascultarea, imitarea, jocul, memoria, gîndirea, perceperea, imaginaþia, potrivirea ºi 

clasificarea obiectelor. Ca sã-ºi formeze aceste abilitãþi copilul poate fi ajutat de cãtre 

pãrinþii sãi, care la rîndul lor trebuie ajutaþi de specialiºtii în domeniul dat. 

Pentru aceasta e foarte binevenit lucrul în grup cu pãrinþii. Se organizeazã diverse 

seminare pe diferite teme de discuþii, ca de exemplu: autodeservirea, comunicarea, crearea 


67

anturajului, comportamentul, dezvoltarea fizicã, dezvoltarea psihicã. Le vom aduce la 

cunoºtinþã diferite metode de lucru cu aceºti copii, cum este metoda “mînã peste mînã”, 

vom þine mînile ca pilula cu mînile noastre ºi-i vom gîndi miºcãrile. 

Nici odatã nu vom uita sã lãudãm copilul. Absolut tot ce ne dorim sã facem, vom 

obþine dacã vom lucra “pas cu pas“. Dupã 4 sãptãmîni de stagiune la CCCT ceea ce 

facem noi, specialiºtii, pãrinþii trebuie sã continuie acasã, tot prin intermediul jocului. 

Se studiazã trãsãturile individuale de personalitate ale fiecãrui copil prin efectuarea 

diferitelor teste. Prin ºedinþe de consiliere ºi profilaxie dezvoltãm autoaprecierea, 

încrederea ºi imaginea de sine, voinþa ºi autocontrolul. 

Apoi trecem la testarea dezvoltãrii proceselor psihice: atenþia, memoria, gîndirea ºi 

se face psihocorecþia în direcþia necesarã. 

Foarte mult contãm pe ajutorul reciproc dintre pãrinþi, iar situaþiile de grup reprezintã 

o ocazie idealã pentru aceasta. Aici, la CCCT, nu ne punem scopuri mari ºi grandioase, 

în finalul cãrora sã nu le putem obþine. Ne punem scopuri mici, dar reale, cum ar fi sã 

învãþãm copilul sã ducã lingura la gurã sau sã poatã instala bila pe pilon. 

Pentru a obþine un scop grandios ne punem în faþã o mulþime de scopuri mici care 

necesitã, în primul, rînd atenþie. Obiectivul principal este de a ridica nivelul de cunoaºtere 

ºi înþelegere a maselor despre necesitãþile generale ale copiilor cu handicap. Este important 

sã stabilim niºte relaþii bine de lucru cu copiii cu nevoi speciale. Numai cu ajutorul 

lucrului în comun se poate obþine un progres. 

Dezvoltarea fizicã pentru copiii cu disabilitãþi înseamnã foarte mult, din considerente 

cã ei au nevoi speciale în ceea ce priveºte autodeservirea. Kinetoterapeutul (kinetoterapie 

de la cuvintul “kinezis” – miºcare ºi ”terapie” – tratament) este specialistul care lucreazã 

pentru a recupera unele funcþii pierdute sau afectate ale copilului cu disabilitãþi. Aceastã 

formã conservativã de tratament se foloseºte cu scop de: profilaxie (prevenirea 

afecþiunilor), terapie (tratare) ºi recuperare (reabilitare). Astfel, prin kinetoterapie sau 

“gimnasticã curativã” avem intenþia de restabilire a funcþiei pierdute sau diminuate in 

reabilitarea psihofizicã ºi socialã, care e ºi scopul CCCT. Sala de kinetoterapie este 

dotatã cu echipament special (aparate de forþã, bare fixe, haltere, mingi medicinale º.a.) 

ce ne oferã posibilitatea sã înregistrãm succese considerabile în recuperarea copilului 

cu disabilitãþi. 

Primul lucru care se face atunci cînd vine copilul în sala kinetoterapie este precizarea 

diagnosticului prin examinarea din punct de vedere neurologic ºi a gradului de dezvoltare 

fizicã, depistarea deficienþelor de atitudine (spate cifotic, spate rotund, spate plat, scolioze, 

picior plat º.a.). În dependenþã de aceste 3 aspecte urmãrim atingerea anumitor scopuri 

(recuperarea funcþiei pierdute sau diminuate din cauza traumei obþinute pe parcursul 

vieþii sau dobîndirea anumitor funcþii care nu s-au manifestat vreodatã de la naºtere). 

Setul de exerciþii este strict individualizat, luînd în consideraþie capacitãþile fizice. La 

fel se regleazã dozarea efortului (numãrul de repetãri, greutatea ridicatã s. a). Dozarea 

efortului se face dupã caracteristicile externe (respiraþie îngreunatã, tremur, transpiraþie 

abundentã ºi incapacitatea de a prelungi efortul fizic) ºi interne (pulsul, tensiunea 

arterialã). 


Este important modul de alimentaþie. La ocupaþiile fizice se vine nici flãmînd, nici 

supraalimentat, se alimenteazã cu 1-1,5 ore înainte de începerea activitãþilor fizice. În 

dependenþã de gravitatea diagnosticului, kinetoterapeutul poate sã se ocupe cu una sau 

mai multe persoane concomitent, dacã avem o persoanã cu diagnostic complicat deja e 

necesar sã ne ocupãm cu el strict individual. 

În calitate de voluntari participã pãrinþii, fraþii, surorile sau alte rude ale beneficiarilor. 

Astfel ei învaþã metode noi de lucru pe care le pot aplica la domiciliu, deoarece e foarte 

important ca activitãþile sã fie îndeplinite cu regularitate pentru a obþine scopul propus. 

Dacã persoana beneficiarã singurã poate îndeplini exerciþiul chiar dacã cu greu, nu e 

necesar ajutorul direct din exterior, kinetoterapeutul asigurã în timpul acesta executantul. 

Uneori se admite acordarea de ajutor, de exemplu: dacã persoana nu poate face pînã la 

capãt tracþiunea la bara fixã, atunci ea este ajutatã de cãtre kinetoterapeut. Acelaºi lucru 

se poate face la îndeplinirea oricãrui fel de exerciþiu. 

Recuperarea activã presupune învãþarea tehnicilor ºi metodelor de manipulare a unui 

scaun rulant cu scopul de autodeservire. Pentru a învãþa copiii ºi tinerii ce folosesc un 

scaun rulant se utilizeazã diferite rampe ºi alte obstacole artificiale. Aceasta reprezintã 

improvizarea anumitor obstacole care pot fi întîlnite în viaþa de zi cu zi pe stradã, în 

naturã cu relieful sãu neregulat, în apartament ºi pentru a le învinge este necesar de a 

poseda manipularea corectã a cãruciorului. E foarte important de ajustat dimensiunile 

scaunului rulant la necesitãþile beneficiarului, de a evita folosirea scaunelor greoaie cu 

componente care nu le sînt necesare beneficiarului, care îi incomodeazã la deplasare, 

avem nevoie de un scaun cît mai manevrabil. 

Cu ajutorul instructorului se învaþã tehnicile de învingere a obstacolelor improvizate. 

În primul rînd se învaþã echilibrul pe 2 roþi, mersul pe 2 roþi înainte, înapoi, ocolirea 

obstacolelor, întoarceri. Instructorul executã asigurarea în caz de rãsturnare a scaunului 

ºi a cãderii persoanei din scaun, se explicã tehnica corectã si demonstreazã. 

Bineînþeles, fãrã un grad de dezvoltare fizicã manipulãrile cu scaunul sînt imposibile. 

Sînt necesare calitãþi de forþã, echilibru. Astfel ocupaþiile fizice regulate la aparatele de 

forþã plus exersãrile de învingere a obstacolelor efectuate gradat de la simplu la compus, 

de la uºor la greu fac sã formãm o persoanã mobilã care se autodeserveascã, ceea ce îi 

spulberã gîndul cã o persoana în scaun este neputincioasã ºi fãrã folos. 

Perioada de stagiune a fiecãrei persoane este de 4 sãptãmîni. O ºedinþã în sala de 

kinetoterapie dureazã 35 min. ºi este compusã din 3 pãrþi: 

1. pregãtitoare (exerciþii de dezvoltare fizicã generalã); 

2. de bazã (exerciþii cu caracter special); 

3. de încheiere (exerciþii de relaxare). 

Beneficiarii sînt testaþi de 2-3 ori la anumite calitãþi fizice: 

1. forþa (ce reprezintã numãrul de repetãri ºi apropieri, greutatea cu care se lucreazã), 

2. elasticitatea (reprezintã gradul de întindere muscularã); 

3. mobilitate (mãrimea axei de miºcare în articulaþie); 

4. viteza (rapiditatea cu care se îndeplineºte efortul fizic); 


69

5. rezistenþa (capacitatea de a îndeplini exerciþiul într-o perioada lungã de timp); 

6. dibãcie. 

Mobilitatea ºi elasticitatea ne permit sã efectuãm exerciþiul cu depunerea de minim 

efort. Însã toate la un loc, dezvoltate armonios, formeazã personalitatea. 

Concluzii: 

Metodele ºi tehnicile descrise mai sus sînt folosite de cãtre specialiºtii Centrului 

Comunitar pentru a recupera ºi integra social copiii ºi tinerii cu disabilitãþi, cît ºi ajutorarea 

pãrinþilor acestora pentru a prelungi efortul depus de specialiºti. Lucrul în echipã este 

acel factor ce determinã schimbarea pozitivã a dezvoltãrii copiilor cu disabilitãþi. Aceastã 

abordare (de lucru în echipã multidisciplinarã) este una nouã ºi a început a fi folositã de 

cãtre mai multe instituþii atît de stat cît ºi nonguvernamentale. Anume aceastã experienþã 

ar putea fi preluatã de cãtre instituþiile de protecþie ºi asistenþã socialã, ceea ce le-ar oferi 

posibilitate sã înregistreze succese evidente, le-ar organiza procesul de muncã ºi ar 

acumula experienþã bogatã în colaborare cu alþi specialiºti. 


CONCLUZII 

Atelierul II – Prevenirea abandonului ºi instituþionalizãrii copiilor 

Participanþii la discuþii au insistat asupra necesitãþii creãrii serviciilor de intervenþie 

timpurie ºi de prevenþie, menþionînd faptul cã anume acestea ar avea un impact vizibil 

asupra reducerii abandonului ºi instituþionalizãrii copiilor în situaþie de risc. 

Introducerea unor noi modalitãþi de prestare a serviciilor sociale, reieºindu-se din 

interesul major al copilului, ce exclud discriminarea, egalizeazã ºansele, oferã o bunã 

îngrijire ºi susþinere în satisfacerea necesitãþilor vor putea asigura echilibrul dintre copil, 

familie ºi societate. Lucrul în echipa multidisciplinarã, ca modalitate eficientã de 

organizare a muncii, a fost propus spre preluare de cãtre instituþiile de protecþie ºi asistenþã 

socialã. 

Totodatã, s-a menþionat importanþa instruirii adecvate a persoanelor ce presteazã 

servicii sociale, precum ºi buna informare a pãrinþilor despre necesitãþile copiilor lor. 

În acelaºi timp trebuie asiguratã transparenþa activitãþilor desfãºurate prin diseminarea 

informaþiei la diferite niveluri: local, naþional, internaþional. Cît priveºte comunitatea 

localã, ea trebuie sensibilizatã în permanenþã asupra problemelor ce afecteazã copiii în 

situaþie de risc. Acelaºi lucru trebuie fãcut ºi la nivel individual. 

Participanþii s-au pronunþat unanim pentru dezvoltarea serviciilor sociale bazate pe 

comunitate, menþionînd faptul cã ele au nevoie de o mai mare susþinere din partea statului, 

avîndu-se în vedere în primul rînd autoritãþile publice locale. 


71

Atelierul III – Parteneriate în dezvoltarea serviciilor sociale bazate pe 

comunitate 


Bertil OLOFSSON, 

Compania suedezã de consultanþã Zenit International 

Cornelia CINCILEI, 

Programul “Pas cu Pas” 

Impactul cooperãrii interdepartamentale în rezolvarea problemelor 

copiilor strãzii 

Rodica COREÞCHI, 

Director, Centrul “Casa Gavroche”, mun. Chiºinãu 

Copiii strãzii, pe care mai corect ar fi sã-i numim copii rãmaºi fãrã supraveghere, ne 

atrag atenþia prin aspectul lor exterior – sînt murdari, îmbrãcaþi în haine rupte, cu un 

luciu nesãnãtos în ochi, care, de obicei, este rezultatul întrebuinþãrii drogurilor, alcoolului 

sau substanþelor toxice. Ei, de obicei, vagabondeazã fãrã nici un scop, cerºesc sau încearcã 

sã-ºi cîºtige existenþa prin prestarea unor servicii de hamali. 

De regulã, aceºti copii provin din familii sãrace, în care toate interesele de familie se 

reduc doar la lupta pentru existenþã. În asemenea cazuri pãrinþii, deseori, sînt indiferenþi 

faþã de educaþia copiilor, de dezvoltarea lor moralã ºi culturalã. 

Familiile acestor copii au o caracteristicã specificã: ele comunicã cu familii asemene 

lor, copiii fiind impuºi sã creadã cã o viaþã mai bunã pur ºi simplu nu existã. ªi aceºti copii 

sînt fericiþi în felul lor, avînd o copilãrie fãrã bucurii, fãrã a ºti de existenþa teatrelor, muzeelor, 

staþiunilor de odihnã ºi, elementar, de existenþa unor albituri curate sau a unor bucate gustoase. 

Astãzi este actualã problema resocializãrii nu doar a copiilor din familii social 

dezavantajate. Astãzi avem în stradã ºi copii din familii aparent sãnãtoase, cu o stare 

materialã bunã, dar în care lipseºte cãldura sufleteascã ºi grija faþã de copii. Pãrinþii 

acestora considerã cã îºi îndeplinesc obligaþiunile pãrinteºti doar prin faptul cã îºi asigurã 

copiii cu hranã ºi îmbrãcãminte. 

ªi din aceste familii “triste” copiii fug în stradã. 

Creºterea considerabilã în ultimii ani a numãrului de astfel de copii a motivat 

inaugurarea de cãtre Direcþia municipalã pentru protecþia drepturilor copilului cu 

susþinerea financiarã a Fondului de Investiþii Sociale din Moldova ºi a UNICEF Moldova 


a Centrului de reabilitare socialã a copiilor “Casa Gavroche”, care este un locaº deschis 

pentru copiii ºi tinerii aflaþi în dificultate. 

Caracterul rezidenþial al Centrului prevede gãzduirea temporarã a unui numãr de 15 

copii în vîrstã de la 6 la 16 ani ºi oferirea condiþiilor de cazare, hranã, îngrijire ºi educaþie 

în vederea reintegrãrii copilului în mediul familial ºi educaþional. 

Centrul este predestinat pentru adãpostirea temporarã ºi pentru reabilitarea socialã a 

copiilor ce necesitã ajutor social în regim de urgenþã: 

– copii lipsiþi de mediu familial ºi fãrã domiciliu stabil; 

– fugari din familie sau instituþie rezidenþialã; 

– copii care au familie, dar, din diferite motive, sînt nevoiþi sã se afle în stradã; 

– copii, cãrora în familie le este primejduitã sãnãtatea fizicã ºi psihicã din cauza 

neglijãrii, abuzului ºi violenþei domestice; 

– copii traficaþi; 

– copii expuºi riscului de abandon. 

Din modesta noastrã experienþã am constatat urmãtoarele cauze ale dezadaptãrii 

sociale a copiilor ºi adolescenþilor: 

• alcoolismul pãrinþilor sau întrebuinþarea de droguri; 

• comportamentul antisocial al pãrinþilor; 

• lipsa de hranã ºi îmbrãcãminte în familie; 

• decesul pãrinþilor; 

• transformarea locuinþei în spelunci pentru elemente antisociale ºi criminale; 

• înstrãinarea locuinþelor de cãtre pãrinþi ºi vagabondajul fãrã surse pentru existenþã; 

• desfrînarea ºi violenþa sexualã; 

• conflictele cu pãrinþii, prietenii sau semenii; 

• bolile psihice ale unor membri ai familiei; 

• omorul unui pãrinte de cãtre celãlalt pãrinte; 

• plecarea peste hotare a pãrinþilor. 

De foarte multe ori constatãm un grup de factori nefavorabili, care au influenþat 

imposibilitatea aflãrii copilului acasã, unde îi este primejduitã viaþa ºi sãnãtatea. Aflarea 

continuã a copilului în aceste condiþii de viaþã nefavorabile, “neomeneºti” chiar, determinã 

schimbãri negative grave psihice ºi fizice, ce determinã creºterea nivelului de dezadaptare 

socialã, care se manifestã prin: 

– pierderea legãturii sociale cu familia ºi ºcoala; 

– lipsa activitãþii de muncã; 

– înrãutãþirea bruscã a stãrii neuropsihice; 

– ponderea alcoolismului timpuriu la adolescenþi; 

– creºterea numãrului de infractori minori; 

– tentative de suicid la adolescenþi. 

Destinaþia principalã a Centrului este corecþia, reabilitarea ºi restabilirea tuturor 

legãturilor, relaþiilor ºi funcþiilor pierdute, precum ºi formarea lor în conformitate cu 

particularitãþile psihologice ºi de vîrstã ale dezvoltãrii personalitãþii copilului, adicã 

realizarea adaptãrii sociale, care constituie o etapã foarte necesarã în formarea 


73

personalitãþii copilului. În cadrul ei copilul cunoaºte lumea, mediul înconjurãtor, se 

cunoaºte pe sine, cunoaºte specificul activitãþii oamenilor care îl înconjoarã, încearcã 

sã-i înþeleagã ºi sã conlucreze cu ei. 

ªi aici este foarte important ca lucrul de reabilitare socialã sã înceapã din familie ºi 

sã implice toate structurile departamentale ºi organizaþiile neguvernamentale din domeniul 

asistenþei sociale ºi al protecþiei drepturilor copilului. 

De faptul cum se realizeazã parteneriatul Centrului cu diferite structuri departamentale 

depinde foarte mult productivitatea activitãþii noastre. 

Colaborarea Centrului de reabilitare socialã cu aceste structuri se realizeazã în baza 

sarcinilor comune, orientate spre soluþionarea problemelor copiilor aflaþi în dificultate. 

Caracterul comun al sarcinilor determinã ºi formele de colaborare între serviciile 

sistemului de stat, menit sã preîntîmpine rãmînerea fãrã supraveghere pãrinteascã a 

copiilor ºi delincvenþa juvenilã. Aceste forme sînt: 

– informarea reciprocã despre familiile cu probleme, despre copiii rãmaºi fãrã 

îngrijire pãrinteascã, despre metodele prin care s-au obþinut schimbãri pozitive; 

– activitatea comunã a diferiteor structuri, orientatã spre depistarea familiilor în 

situaþie de crizã ºi a copiilor fãrã supraveghere pãrinteascã; 

– proiectarea ºi crearea unor programe comune de profilaxie socialã ºi de 

resocializare a copiilor; 

– organizarea unei influenþe multilaterale asupra familiei ºi copiilor în scopul 

soluþionãrii problemelor cu care se confruntã. 

ªi aici prezentãm structura parteneriatului interdepartamental a Centrului de reabilitare 

socialã a copiilor “Casa Gavroche” (vezi schema din pagina 75). 

În comun, se realizeazã 2 funcþii principale: 

– informare; 

– reabilitare socialã. 

Astfel, toate structurile menþionate sînt furnizori de date despre familiile cu probleme. 

În cele mai dese cazuri, instituþiile de învãþãmînt, Centrele pentru minori din cartierele 

municipiului, Inspecþia pentru minori ºi moravuri depisteazã copiii cu devieri în 

comportament (folosesc bãuturi alcoolice, sãvîrºesc mici acte de huliganism), precum 

ºi familiile, în care nu toate lucrurile stau bine ºi care ar putea genera copii ai strãzii. Cu 

aceºti copii, precum ºi cu pãrinþii lor, se lucreazã individual, metoda cea mai bunã fiind 

convingerea, se evalueazã condiþiile de trai ºi relaþiile în familie, iar rezultatul depinde 

de dorinþa de a ajuta copilul, precum ºi de abilitatea inspectorului de minori sau a 

pedagogului. 

Centrele Medicilor de familie acordã ºi ele asistenþã în depistarea familiilor cu 

probleme sociale. Medicul de familie cunoaºte foarte bine familiile din sectorul sãu, în 

care copiii locuiesc în condiþii antisanitare ºi în care pãrinþii nu merg la Centru pentru 

a-ºi vaccina la timp copiii. 

Dacã, totuºi, nu se obþin rezultatele scontate, materialele cu privire la copilul delincvent 

sau pãrintele iresponsabil se prezintã Comisiei pentru problemele minorilor din cadrul 

Preturilor de sector. 


Amenda, preîntîmpinarea sau lipsirea de drepturi pãrinteºti nu sînt sarcinile principale 

ale Comisiei. 

Rezultatul pozitiv spre care se tinde este ameliorarea relaþiilor în familie. 

ªi dacã nu se obþine acest rezultat, copilul este potenþial beneficiar al Centrului de 

reabilitare socialã a copiilor. 

ªi aici prezentãm schema de plasare a copilului în “Casa Gavroche” ca rezultat al 

realizãrii funcþiei de informare interdepartamentalã: 

Centrul 

medicilor de 

familie 

Inspecþia 

pentru minori 

ºi moravuri 

Centrele 

pentru minori 

Instituþiile de 

învãþãmînt 

Comisia pentru problemele minorilor 

Pretura DPDC DETS ATM Procuratura 

Inspecþia 

pentru minori 

ºi moravuri 

Direcþia pentru 

protecþia 

drepturilor 

copilului = 

Comisia pentru 

problemele 

minorilor 

Centrul de 

plasament 

temporar 

pentru minori 

Organizaþiile 

neguvernamentale 

Direcþiile 

municipale 

pentru 

protecþia 

drepturilor 

copilului 

Iar aici, la “Casa Gavroche”, se lucreazã pentru resocializarea, în paralel, a copilului 

ºi a pãrinþilor sãi. Aceasta ºi este a doua funcþie a parteneriatului între structurile 

departamentale ºi instituþiile obºteºti – cea de adaptare socialã, fiecare avînd rolul sãu în 

schimbarea mentalitãþii deformate a copilului. 

Inspecþia pentru minori îºi aduce aportul prin colectarea datelor operative în scopul 

identificãrii copiilor ºi pãrinþilor acestora. 

Asociaþia teritorialã medicalã asigurã evaluarea medicalã primarã a copilului plasat 

în Centru, evidenþa, precum ºi prestarea tuturor serviciilor de cãtre medicul de familie. 

Prin intermediul Departamentului Educaþie, Tineret ºi Sport copilul este reintegrat în 

sistemul educaþional, copiii noºtri fãcîndu-ºi studiile la instituþiile de învãþãmînt teritoriale. 

Cu aceste instituþii colaborãm intens, deoarece specialiºtii centrului soluþioneazã în 

locul pãrinþilor toate problemele legate de ºcoalã: sînt prezenþi la adunãrile pãrinteºti, 

verificã ºi semneazã în agendele copiilor, urmãresc îndeplinirea temelor pentru acasã, 

pãstrarea manualelor etc., implicînd treptat în aceste activitãþi ºi pãrinþii sau rudele 


Casa 

Gavroche 

Voluntarii – 

asistenþi sociali 

stradali 

Copilul aflat în 

dificultate 

Vecinii 

Persoanele 

necunoscute 

75

apropiate ºi în cazul în care reintegrarea reuºeºte, colaboratorul centrului este substituit 

de cãtre pãrinte sau ruda în familia cãreia se integreazã copilul. 

Este foarte important ca administraþia ºcolii ºi profesorii sã se pãtrundã de importanþa 

participãrii active la procesul de adaptare socialã a copilului. ªi aici este nevoie de o 

mare putere de convingere din partea specialiºtilor noºtri, deoarece beneficiarii centrului 

nu sînt prea bineveniþi în instituþiile de învãþãmînt, dat fiind faptul cã majoritatea dintre 

ei au iniþial un comportament neadecvat, nu au frecventat ºcoala perioade îndelungate 

de timp ºi le este foarte greu sã studieze conform programelor ºcolare, necesitînd un 

program individualizat de studii. 

În rezultatul conlucrãrii noastre copilul trebuie sã se simtã protejat ºi sã i se cultive 

autoritatea valorilor morale. 

Este foarte complicat a lucra cu adolescenþii care întrebuinþeazã substanþe narcotice 

ºi care, în rezultat, au deformãri esenþiale de personalitate. Ei nu cred în nimeni ºi în 

nimic, sînt indiferenþi faþã de propria soartã. De obicei, minorii din aceastã categorie 

sãvîrºesc infracþiuni ºi sînt condamnaþi. 

În rezolvarea cazurilor de acest fel ne vin în ajutor specialiºtii de la Dispensarul 

Narcologic Republican, care, la solicitarea specialiºtilor Centrului, efectueazã 

diagnosticul copilului ºi, în cazul în care se depisteazã cã acesta întrebuinþeazã droguri 

sau substanþe toxice, i se acordã consultaþii ºi tratamentul necesar. De asemenea, este 

consultat ºi personalul centrului cum sã se comporte într-o situaþie sau alta, cum sã 

observe semnele consumatorului de droguri. 

La solicitarea noastrã, specialiºtii din aceastã instituþie oferã consultaþii ºi tratament 

pãrinþilor care fac abuz excesiv de alcool sau droguri, precum ºi informaþii cu privire la 

posibilitatea tratãrii lor. 

ªi dacã tratamentul este posibil ºi genereazã schimbãri pozitive, este beneficã conlucrarea 

ulterioarã cu secþiile de ocupare a forþei de muncã, care încearcã sã ofere pãrinþilor un loc 

de muncã sau frecventarea unor cursuri de specializare profesionalã cu angajarea ulterioarã 

la serviciu. De asemenea, aceste secþii oferã servicii asemãnãtoare ºi pentru pãrinþii 

beneficiarilor noºtri atunci, cînd cauza aflãrii în stradã a copilului este sãrãcia, motivatã de 

lipsa unui loc de muncã pentru pãrinþii lui, precum ºi pentru adolescenþii din Centru, care 

au atins vîrsta de 16 ani ºi pentru care unica soluþie este angajarea la serviciu . 

De menþionat ºi colaborarea cu Direcþia de Asistenþã Socialã ºi Casa Naþionalã de 

Asigurãri Sociale, prin intermediul cãrora i se asigurã copilului orfan din centru, care nu 

are tutore, pensia pentru pierderea întreþinãtorului, iar în cazul reintegrãrii familiale – se 

asigurã indemnizaþiile pentru copii, care nu au fost stabilite din cauza iresponsabilitãþii 

pãrinþilor. 

Este foarte valoroasã ºi colaborarea cu organizaþiile neguvernamentale active în 

domeniul asistenþei sociale ºi a protecþiei drepturilor copilului. ªi aici aº menþiona 

organizaþia “Salvaþi copiii”, care îºi desfãºoarã activitatea în parteneriat cu Direcþia 

Municipalã de protecþie a drepturilor copilului ºi care ne-a oferit sprijinul chiar de la 

inaugurarea centrului, avînd o experienþã foarte bogatã în domeniul soluþionãrii 

problemelor copiilor aflaþi în dificultate. 


De asemenea, s-a stabilit deja un parteneriat cu Centrul Naþional de Prevenire a 

Abuzului faþã de Copii, care nu doar depisteazã copiii abuzaþi moral, fizic sau sexual ºi 

întreprind mãsurile necesare pentru a-i plasa la “Casa Gavroche”, dar ºi le oferã copiilor 

consultaþii ale psihologului specializat în acest domeniu pentru o reabilitare complexã 

ºi eficientã. 

În cazul plasãrii în Centru a unui copil abuzat fizic sau sexual se sesizeazã în mod 

obligatoriu Procuratura mun. Chiºinãu în scopul urmãririi penale a persoanelor care au 

produs un fel sau altul de violenþã. 

În cazul în care este necesar sã restabilim unele drepturi ale copilului, cum ar fi 

dreptul la spaþiu locativ, stabilirea paternitãþii., drepturi care au fost încãlcate de cãtre 

pãrinþi, rude, instituþii sau persoane strãine, nerespectîndu-se legislaþia în vigoare, 

soluþionãm aceste litigii prin intermediul Instanþei de Judecatã la locul de trai al 

reclamaþilor. 

De asemenea, se apeleazã la aceastã instituþie, în ultimã instanþã, atunci cînd nu reuºeºte 

reintegrarea în familie din cauza iresponsabilitãþii pãrinþilor. În asemenea cazuri se intenteazã 

pãrinþilor dosare de lipsire de drepturi pãrinteºti pentru a stabili copilului statut de copil 

rãmas fãrã îngrijire pãrinteascã în scopul oferirii unei forme de protecþie, cum ar fi: 

• integrarea în familia lãrgitã; 

• plasarea într-o familie de asistenþi parentali profesioniºti; 

• plasarea într-un centru de plasament pentru copii orfani ºi rãmaºi fãrã îngrijire 

pãrinteascã. 

Scopul principal al colaborãrii interdepartamentale este schimbarea mentalitãþii 

deformate a copilului, precum ºi a comunitãþii faþã de problemele copiilor aflaþi în 

dificultate, copii care vor avea, la rîndul lor, copii. ªi dorinþa noastrã, a tuturor, este ca în 

viitoarele lor familii sã renascã funcþiile tradiþionale pozitive ale familiei – de educaþie 

ºi dezvoltare multilateralã a copilului, care îi formeazã capacitatea de cunoaºtere ºi 

intelectul. 

Pentru a realiza acest obiectiv însã este necesar ca, în rezultatul eforturilor noastre 

comune, copiii sã însuºeascã aceste lucruri, sã aibã încredere în aceste valori ºi sã le 

realizeze în viaþã. 

Impactul pe care îl aºteptãm în rezultatul parteneriatului interdepartamental este 

micºorarea treptatã a numãrului de copii ai strãzii, impact care poate fi obþinut doar în 

cazul în care copiilor aflaþi în dificultate le vom propune la timp o perspectivã socialã ºi 

un mod de viaþã adecvat. 


77

Din experienþa de lucru a DMPDC privind parteneriatul activ în domeniul 

protecþiei copilului 

Natalia SEMENIUC, 

specialist principal, Direcþia Municipalã 

de Protecþie a Drepturilor Copilului, mun. Chiºinãu 

Unul din elementele de bazã în dezvoltarea ºi realizarea sistemului de servicii sociale 

destinate copilului ºi familiei îi revin administraþiei publice locale. În scopul optimizãrii 

ºi monitorizãrii activitãþii organelor statale ce presteazã servicii sociale în domeniul 

protecþiei copilului ºi familiei, în 1997, prin decizia Primãriei municipiului Chiºinãu a 

fost creatã o structurã specialã – Direcþia Municipalã pentru Protecþia Drepturilor 

Copilului. 

Crearea Direcþiei a oferit posibilitatea de a analiza mai eficient situaþia la etapa actualã 

în acest domeniu ºi de a formula propuneri concrete la elaborarea ºi aprobarea planurilor 

de acþiuni în municipiul Chiºinãu. 

Activitatea Direcþiei este axatã pe urmãtoarele probleme: 

1. copiii orfani ºi cei rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã; 

2. copiii cu disabilitãþi; 

3. copiii strãzii. 

Pentru soluþionarea ºi acordarea asistenþei sociale acestor categorii de beneficiari 

specialiºtii DMPC conlucreazã cu toate organele abilitate. De asemenea, conºtientizînd 

cã posibilitãþile financiare ale bugetului municipal sînt destul de modeste, direcþia cautã 

diverºi parteneri sensibili la nevoile ºi problemele familiilor dezavantajate. Graþie 

conlucrãrii ºi sprijinului organizaþiilor neguvernamentale ºi internaþionale au fost 

înregistrate rezultate pozitive în domeniul implementãrii ºi dezvoltãrii serviciilor de 

alternativã privind acordarea asistenþei sociale familiilor ºi copiilor în situaþie de risc. 

Una din cele mai valoroase ºi necesare investiþii pentru eradicarea sãrãciei þine de 

utilizarea resurselor umane. Astfel, datoritã susþinerii UNICEF, "Every Child", Fondul de 

Investiþii Sociale din Moldova, “Salvaþi copiii”, AiBi, Centrul naþional de prevenire a 

abuzului faþã de copii, Centrul pentru informare ºi documentare privind drepturile copilului, 

specialiºtii DMPC au avut posibilitatea sã participe la diverse seminare, conferinþe, 

traininguri, atît în Republica Moldova cît ºi peste hotare. 

Experienþa acumulatã contribuie la schimbarea mentalitãþii, a formelor de lucru ale 

persoanelor implicate, adaptînd-le la condiþiile existente. 

Unul dintre primele ONG-uri ºi cel mai de nãdejde partener al nostru este organizaþia 

“Every Child”, cu care Primãria municipiului Chiºinãu a început sã colaboreze încã 

din 1996. 


De menþionat, cã anume “Every Child” a fost primul ONG care ºi-a asumat 

responsabilitatea de a finanþa cîteva proiecte, astfel punînd bazele implementãrii formelor 

alternative de protecþie socialã a copilului ºi familiei în municipiul Chiºinãu. 

Direcþia Municipalã pentru Protecþia Drepturilor Copilului Chiºinãu, cu susþinere 

financiarã a "Every Child" Moldova, a promovat la sfîrºitul anului 1998 proiectul ,,Sprijin 

familial ºi prevenirea abandonului”, scopul principal fiind asigurarea protecþiei ºi 

dezvoltãrii copilului, prevenirea pãrãsirii familiei de cãtre copil reducerea factorilor de 

stres din viaþa familiei ºi a copilului, promovarea competenþei la copil ºi pãrinþi, folosirea 

resurselor familiei. 

De la bun început a fost selectatã o echipã de asistenþi sociali care, graþie aceleaºi 

organizaþii, a fost instruitã de cãtre experþii strãini. De asemenea, cu concursul aceleaºi 

organizaþii a fost posibilã efectuarea vizitelor de studiu peste hotare pentru perfecþionarea 

ºi acumularea unei noi experienþe de lucru cu familia cu copii. 

O altã direcþie de activitate este proiectul de reintegrare, scopul cãruia îl constituie 

reîntoarcerea copilului în familia biologicã, concomitent acordînd asistenþã în soluþionarea 

problemelor ce au servit drept motiv pentru instituþionalizare. 

Suportul pãrinþilor este asigurat de asistenþii sociali, specialiºti în reintegrare, care 

evalueazã minuþios posibilitatea reintegrãrii copilului în familia biologicã sau extinsã, 

oferindu-i-se asistenþã. 

În acest context, “Every Child” în colaborare cu autoritãþile publice locale dezvoltã 

un ºir de servicii sociale, care promoveazã îngrijirea copilului în mediul familial ºi în 

sînul comunitãþii ca o alternativã la instituþiile rezidenþiale. Un astfel de serviciu este 

Centrul de Plasament de tip familial destinat copiilor, care mulþi ani s-au aflat în îngrijire 

rezidenþialã ºi pentru care reintegrarea este dificilã din cauza consecinþelor grave ale 

instituþionalizãrii. Centrul, deschis în 1999, a fost practic primul serviciu de alternativã 

de acest gen în republicã. Obiectivul general este dezinstituþionalizarea copiilor, precum 

ºi prevenirea plasãrii lor în instituþiile de ocrotire ale statului. Serviciile sînt oferite 

urmãtoarelor categorii: 

– copii cu disabilitãþi; 

– copii care pãrãsesc instituþiile pentru a fi plasaþi în familia biologicã; 

– copii din familie în situaþie de risc; 

În parteneriat cu “Every Child” se realizeazã proiectul de asistenþa parentalã 

profesionistã, iniþiat în septembrie 2000, în calitate de suport legislativ servind 

regulamentul cu privire la asistenþã parentalã profesionistã aprobat de Consiliul municipal 

al Primãriei. Este un serviciu social nou, destinat copiilor în dificultate, care reprezintã 

o alternativã instituþie de stat. Obiectivul de bazã este protecþia copilului în situaþie de 

risc prin plasarea acestuia în familia APP prevenind instituþionalizarea. Este o modalitate 

de a ajuta pãrinþii biologici, care prin diverse motive nu sînt în stare sã aibã grijã de 

proprii copii. 

La moment în municipiul Chiºinãu sînt 18 familii APP, în care sînt plasaþi 31 de copii. 

Aº vrea în continuare sã scot în valoare relaþiile de parteneriat stabilite între UNICEF 

ºi DPDC, care se manifestã prin schimbarea mentalitãþii colaboratorilor antrenaþi în 


79

problemele protecþiei copilului ºi familiilor, prin participarea la diferite seminare 

organizate de ei. Un început al colaborãrii l-a constituit deschiderea Centrul Comunitar 

pentru Copii ºi Tineri ,,Floricica” din sectorul Rîºcani (anul 2000), care oferã servicii 

sociale copiilor din cartier, prin organizarea diferitelor cercuri pe interese, organizarea 

timpului liber în sãlile de joc ºi calculatoare. Capacitatea zilnicã a Centrului constituie 

50 de copii. 

Urmãtoarea etapã în consolidarea relaþiilor a fost deschiderea Centrului Comunitar 

pentru Copii ºi Tineri (sectorul Botanica, bd. Traian, 23/1) cu un program specializat 

pentru copii cu disabilitãþi fizice. Scopul principal este reintegrarea socialã a copiilor cu 

disabilitãþi fizice. În acelaºi timp activitatea Centrului Comunitar pentru Copii ºi Tineri 

nu este axatã numai pe prestarea serviciilor sociale acestor copii, dar ºi copiilor din 

cartier. Factorul decisiv în activitatea specialiºtilor Centrului este sensibilizarea ºi 

schimbarea mentalitãþii vizavi de copilul cu disabilitãþi. 

Deschiderea Centrului Comunitar pentru Copii ºi Tineri cu un studiou radio ,,Media”, 

a fost urmãtorul proiect realizat în comun. Scopul proiectului este familiarizarea copiilor 

ºi tinerilor cu cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare pentru libera exprimare a opiniei ºi 

participarea conºtientã ºi activã în domeniile care-i afecteazã. 

Centrul Comunitar pentru Copii ºi Tineri este spaþiul prietenos deschis pentru toþi 

copiii ºi tinerii din cartier, oferind educaþie pentru formarea deprinderilor de viaþã, 

activitãþi de recreare, training specific pe anumite domenii. În cadrul centrului este realizat 

proiectul Studioul radio, cu participarea tinerilor jurnaliºti din întregul municipiu. 

Un moment important în relaþiile de parteneriat l-a constituit colaborarea fructuoasã 

a Direcþiei cu Fondul de Investiþii Sociale din Moldova, datoritã susþinerii cãruia a fost 

deschis Centrul de resocializare a copiilor cu handicap auditiv ,,Casa Speranþei”, scopul 

cãruia este reabilitarea socialã a copiilor cu nevoi speciale, prin organizarea activitãþilor 

comune cu copii din cartier. 

Un alt pas important a fost deschiderea Centrului de resocializare a copiilor strãzii 

,,Casa Gavroche”. 

Condiþiile social-economice precare în care îºi desfãºoarã existenþa majoritatea 

familiilor din þara noastrã duc la expunerea copiilor la riscul de a fi supuºi 

fenomenelor de abuz ºi neglijare sau chiar abandon. Conform datelor statistice, anual, 

circa 200 de copii sînt abandonaþi în spitalele ºi maternitãþile municipiului. 

Reieºind din cele relatate a fost evidentã necesitatea creãrii unui Centrul de zi ºi 

plasament temporar a copiilor ºi tinerilor în perioada postinstituþionalã. La iniþiativa 

DPDC Fondul de Investiþii Sociale din Moldova a acceptat ºi a aprobat finanþarea 

proiectului ºi scopul principal al cãruia este reabilitarea ºi integrarea socialã a copiilor 

orfani în perioada postinstituþionalã prin convieþuirea în comunitate, descoperirea ºi 

dezvoltarea activitãþilor ºi cunoºtinþelor, abilitãþilor personale, educarea calitãþilor de 

cetãþean activ ºi responsabil, cît ºi prezentarea unui model al serviciului social. 

Centrul de zi de socializare ºi dezvoltare a copiilor cu necesitãþi speciale ,,Atenþie” 

este urmãtorul pas în relaþiile de parteneriat, scopul lui fiind stimularea dezvoltãrii copiilor 

cu necesitãþi speciale, mai ales a celor care locuiesc în familiile lor. Încurajarea unei 


atitudini pozitive faþã de persoana cu handicap, promovarea drepturilor persoanelor cu 

disabilitãþi din Republica Moldova, contribuirea la conºtientizarea politicã ºi socialã a 

problemelor cu care se confruntã persoanele cu disabilitãþi ºi întreþinãtorii lor. 

Direcþia a încheiat acorduri de colaborare cu toate ONG-uri ce au centre private de 

plasament ºi oferã servicii sociale familiilor ºi copiilor. Acestea sînt ,,Speranþa copiilor”, 

,,Betezda”, ,,Agapedia”, ,,Casa Aºchiuþã”. În perioada incipientã se aflã ºi implementarea 

unui proiect în parteneriat cu AiBi în vederea prestãrii serviciilor sociale familiei ºi 

copiilor. 

Datoritã colaborãrii cu organizaþiile neguvernamentale, în municipiul Chiºinãu se 

implementeazã forme de alternativã privind protecþia copilului ºi familiei. 

În concluzie, menþionez urmãtoarele propuneri: 

1. Ajustarea legislaþiei naþionale în vigoare la legislaþia internaþionalã; 

2. Necesitatea elaborãrii Regulamentelor funcþionãrii Centrelor pentru copii; 

3. Delimitarea funcþiilor organelor centrale, organelor locale, delegarea mai multor 

atribuþii administraþiei publice locale; 

4. Modificarea unor instrucþiuni ce þine de darea în exploatare a Centrelor pentru 

pompieri, specialiºtii din domeniul medicinei preventive etc. 


81

CONCLUZII 

Atelierul III – Parteneriate în dezvoltarea serviciilor sociale 

bazate pe comunitate 

Unul din momentele-cheie la care s-a atras atenþie este stabilirea relaþiilor de colaborare 

dintre administraþia publicã localã ºi prestatorii de servicii. S-a menþionat cã pentru 

derularea cu succes a proiectelor este foarte importantã susþinerea primãriei în ce priveºte 

oferirea spaþiului adecvat, acoperirea costurilor operaþionale, acordarea unor facilitãþi 

etc. Cît priveºte introducerea unitãþii de asistent social în primãrie, aceasta ar contribui 

la soluþionarea mai eficientã a problemelor grupurilor dezavantajate. 

Un rol deosebit în dezvoltarea serviciilor comunitare de asistenþã socialã îi revine 

societãþii civile. Organizaþiile neguvernamentale ce activeazã în domeniul respectiv, 

precum ºi cele nou formate sau ce vor fi create urmeazã sã-ºi concentreze atenþia la 

iniþierea ºi menþinerea relaþiilor de colaborare cu donatorii strãini, astfel facilitînd 

atragerea de noi surse financiare ºi asigurînd de rînd cu autoritãþile publice locale 

durabilitatea proiectelor implementate. 

O nouã etapã în dezvoltarea serviciilor comunitare de asistenþã socialã ar fi dezvoltarea 

voluntariatului în centrele nou create ºi efectuarea practicii de specialitate a studenþilor 

de la facultãþile de asistenþã socialã, psihologie ºi pedagogie de la instituþiile de învãþãmînt 

superior ºi mediu de specialitate. 

De asemenea, s-a accentuat necesitatea colaborãrii prestatorilor de servicii sociale cu 

toþi actorii comunitari, inclusiv ºcoala, grãdiniþa, agenþii economici, alte structuri existente 

în localitate. Concluzia unanimã este cã doar un parteneriat stabil ºi lucrativ dintre diferiþi 

actori poate conduce la dezvoltarea cu succes a serviciilor comunitare de asistenþã socialã. 

Participanþii la discuþii au insistat asupra legiferãrii activitãþii centrelor ce presteazã 

servicii sociale bazate pe comunitate. Aceasta ar însemna elaborarea standardelor de 

calitate pentru prestarea diferitelor tipuri de servicii sociale, elaborarea regulamentelor 

de activitate a centrelor ºi determinarea statutului angajaþilor. 


Atelierul IV – Protecþia socialã a copiilor în conflict cu legea 



Lars Anders OLSSON, 

Compania suedezã de consultanþã “Zenit International” 

Pavel RAZUMAS, 

Centrul “Alter Ego”, or. Cãuºeni 

Minorii în conflict cu legea: cadrul legal ºi mãsurile alternative 

la detenþie 

Sorin HANGANU, 

ºef Direcþie Muncã Comunitarã ºi Mediere, 

Institutul de Reforme Penale 

Ne propunem, prin intermediul acestui material, sã oferim o prezentare succintã a 

situaþiei copiilor în conflict cu legea ºi sã expunem un ºir de mãsuri ºi pedepse alternative, 

care ar putea îmbunãtãþi situaþia acestora. Pentru o abordare completã a tematicii copiilor 

în sistemul de justiþie penalã este necesar a constata un ºir de probleme cu care se confruntã 

aceºtia. Definiþia legalã a termenului „copii în conflict cu legea” nu este datã. 

Din punctul de vedere al legislaþiei penale ce reglementeazã rãspunderea penalã a 

minorilor constatãm absenþa în Codul Penal nou 1 a unui capitol separat care sã conþinã 

normele speciale aplicabile minorilor. Spre deosebire de Codul penal vechi, care prevedea 

rãspunderea penalã a minorilor pentru majoritatea infracþiunilor de la vîrsta de 16 ani ºi 

doar pentru 39 componenþe de infracþiuni mai grave – de la 14 ani, noul Cod stabileºte 

rãspunderea penalã a minorilor de la vîrsta de 14 ani pentru infracþiunile grave, deosebit 

de grave ºi excepþional de grave, care sînt în numãr de peste 150 de componente de 

infracþiune. Acelaºi lucru e valabil ºi în privinþa duratei pedepsei penale, care conform 

Codului Penal nou nu poate depãºi 15 ani pentru toate categoriile de infracþiuni (legislaþia 

veche prevedea cã privaþiunea de libertate în privinþa minorilor nu putea depãºi 10 ani, sau 

15 ani în cazul infracþiunilor pentru care legea stabileºte detenþia pe viaþã). Este regretabil 

acest lucru, luînd în consideraþie faptul semnãrii ºi ratificãrii de cãtre Republica Moldova 

a principalelor documente internaþionale cu referinþã la copiii din sistemul justiþiei penale. 

Din punct de vedere instituþional, lipseºte un sistem separat de justiþie juvenilã care 

ar fi unul specializat ºi ar rãspunde mai bine necesitãþilor copiilor: nu existã judecãtori 

sau instanþe judiciare specializate, organe de urmãrire penalã sau avocaþi cu competenþa 

1 Codul Penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. 

83

exclusivã de examinare a cauzelor în privinþa minorilor. Administrarea justiþiei în privinþa 

minorilor este efectuatã de cãtre un numãr de organe administrative ºi judiciare, între 

care însã nu existã o coordonare realã a eforturilor. 

Sîntem siguri cã prevederile actuale ale legislaþiei vor determina creºterea numãrului 

de minori deþinuþi. Dacã comparãm rata minorilor condamnaþi pe parcursul anilor 1999- 

2002, putem observa cã aceasta deja este în creºtere. De asemenea, este în creºtere 

ponderea pedepselor cu privaþiune de libertate vizavi de alte pedepse (amendã, 

condamnare condiþionatã, condamnarea cu suspendare) – de la 11,1% la 13,6%. 

Marea majoritate a minorilor din sistemul de justiþie penalã sînt bãnuiþi, învinuiþi, 

inculpaþi sau condamnaþi pentru infracþiuni contra proprietãþii, fapt explicat ºi prin starea 

materialã dificilã în care se aflã. 

Situaþia minorilor în detenþie este grea: nu sînt alimentaþi în mod corespunzãtor, se 

pot îmbolnãvi uºor de tuberculozã ºi alte boli infecþioase, stau în celule suprapopulate, 

rareori pot beneficia de asistenþã psihologicã. Sînt dese cazurile cînd minorii sînt deþinuþi 

în izolatorul de anchetã preventivã pentru o perioadã îndelungatã, ce depãºeºte cu mult 

termenele rezonabile de detenþie; alteori, din motiv cã vina lor nu a fost doveditã, minorii 

sînt puºi în libertate. Luînd în consideraþie aceºti factori, apare întrebarea: ce se poate 

face pentru a îmbunãtãþi situaþia copiilor în conflict cu legea? 

O posibilã soluþie ar fi aplicarea alternativelor la detenþie, a unor mãsuri ºi sancþiuni 

aplicate în comunitate, care s-au dovedit a fi deosebit de eficiente într-un numãr impresionant 

de þãri din lume. Tot mai mult se aplicã asemenea mãsuri de pedeapsã precum munca 


comunitarã ºi probaþiunea, capãtã amploare justiþia restaurativã, ºi în special medierea. 

Munca neremuneratã în folosul comunitãþii: este o mãsurã de pedeapsã introdusã de 

curînd ºi în legislaþia penalã a Moldovei (art. 67, Codul Penal). Aceasta constã în antrenarea 

condamnatului, în afara timpului serviciului de bazã sau de studii, la muncã, determinatã 

de autoritãþile administraþiei publice locale, pe un termen de la 60 la 240 de ore ºi este 

executatã de la 2 la 4 ore pe zi. Munca ca pedeapsã nu poate fi aplicatã minorilor sub 16 

ani, persoanelor recunoscute ca invalizi de gradele I ºi II, militarilor, femeilor gravide, 

femeilor care au copii în vîrstã de pînã la 8 ani ºi persoanelor care au atins vîrsta de 

pensionare. Tipul lucrãrilor social utile se determinã de cãtre administraþia publicã localã 

în dependenþã de necesitãþile locale. În prezent este în curs de pregãtire un program pilot 

de implementare a muncii comunitare în privinþa minorilor, în baza unui parteneriat comun 

între Ministerul Justiþiei al Republicii Moldova (Direcþia Executare a Deciziilor Judiciare), 

UNICEF Moldova ºi Institutul de Reforme Penale, preconizat a începe din anul 2004. 

Medierea este un proces prin care victimei infracþiunii ºi infractorului li se oferã 

posibilitatea de a se împãca prin intermediul unei terþe persoane – mediator, în baza 

principiilor accesului liber ºi egal la procesul de mediere, liberului consimþãmînt al 

pãrþilor, confidenþialitãþii, admisibilitãþii medierii ºi independenþei mediatorului. Aceasta, 

deºi nu este o mãsurã alternativã la pedeapsã, se prezintã a fi o modalitate de încetare a 

procesului penal în cazul în care victima îºi retrage plîngerea. 

Probaþiunea are drept scop resocializarea, dar ºi supravegherea persoanei condamnate 

cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei ºi eliberate condiþionat de pedeapsã 

înainte de termen. Este aplicabilã la diferite etape ale procesului penal (la faza 

presentenþialã prin întocmirea anchetei presentenþiale, la faza de sentinþã prin 

condamnarea cu suspendarea executãrii sau eliberarea condiþionatã pe un termen de 

probã, în penitenciar – pregãtirea pentru eliberare sau la faza postpenitenciar prin 

facilitatea reînserþiei sociale a minorilor eliberaþi din locurile de detenþie). 

Oportunitatea aplicãrii acestora este determinatã de beneficiul pe care îl prezintã în 

comparaþie cu detenþia: 

• oferã o pedeapsã proporþionalã cu infracþiunea sãvîrºitã; 

• resocializeazã ºi reeducã infractorii; 

• detenþia este costisitoare, pe cînd alternativele prezintã un considerabil beneficiu financiar; 

• închisoarea este „o ºcoalã pentru criminali”, în special faþã de copii care sînt încã 

în proces de formare; 

• impactul social al alternativelor (menþinerea legãturilor cu comunitatea ºi familia); 

• implicã un rol activ al persoanei condamnate ºi a comunitãþii.Includerea în politica 

penalã a statului a mãsurilor alternative se conþine ºi în recomandãrile Actelor 

internaþionale în privinþa minorilor (Regulile de la Tokyo, Regulile europene privind 

mãsurile ºi sancþiunile comunitare, etc.). Prin aplicarea corectã, transparentã ºi 

argumentatã a acestor mãsuri alternative la detenþie considerãm cã situaþia minorilor 

delincvenþi s-ar putea îmbunãtãþi considerabil, aceasta fiind posibilã, nu în ultimul 

rînd, prin crearea unei infrastructuri bine puse la punct, în care toate agenþiile de stat 

ºi organizaþiile neguvernamentale ar activa în bazã de parteneriat social. 


85

Delincvenþa juvenilã în Republica Moldova: 

metode ºi strategii de combatere 

Elena PRUTEANU, 

asistent social, 

Centrul de Plasament Temporar al Minorilor, mun. Chiºinãu 

Centrul de Plasament Temporar al Minorilor este o subdiviziune a Ministerului 

Afacerilor Interne ºi reprezintã un serviciu specializat ºi independent. 

Centrul este unica instituþie guvernamentalã din Moldova, care oferã adãpost temporar, 

asistenþã medicalã, psihologicã, socialã, desfãºoarã un complex de activitãþi educative 

cu toate categoriile de copii care se aflã în situaþie de risc din Republica Moldova ºi alte 

state. 

Conform Regulamentului de serviciile Centrului pot beneficia copiii în vîrstã de 

la 3 pînã la 18 ani care: 

– sînt abandonaþi; 

– au pãrãsit familia; 

– au abandonat instituþia de învãþãmînt; 

– au comis acþiuni social periculoase ºi necesitã izolare pînã la executarea hotãrîrii 

judecãþii (în vîrsta de pînã la 14 ani); 

– ai cãror pãrinþi sînt decedaþi, necunoscuþi, puºi sub interdicþie, declaraþi dispãruþi 

fãrã veste prin hotãrîrea instanþelor judecãtoreºti, decãzuþi din drepturile pãrinteºti 

asupra cãrora nu a fost instituitã tutela; 

– sînt îndreptaþi la ºcoli speciale pentru copii ºi adolescenþi cu deficienþe de 

comportament; 

– s-au prezentat personal solicitînd ajutor. 

La Centru copiii pot fi plasaþi în baza: 

– hotãrîrii instanþei judecãtoreºti; 

– hotãrîrii ºefului Centrului; 

– deciziei Comisiei pentru minori; 

– deciziei Comisariatului de Poliþie. 

Personalul Centrului este alcãtuit din 51 de persoane, dintre care 21 sînt poliþiºti, iar 

30 – civili. Remarcãm, cã personalul Centrului este deschis ºi cooperant cu copiii. 

Este cunoscut faptul, cã o datã cu tranziþia la economia de piaþã, Republica Moldova 

a intrat într-o crizã economicã durabilã, avînd un serios impact negativ din punct de 

vedere social. Standardele de viaþã ale majoritãþii familiilor cu copii au degradat sever. 

Patologiile grave ale vieþii familiale, incapacitatea sistemului de învãþãmînt de a cuprinde 

toate categoriile de copii, lipsa oricãror activitãþi de zi etc. sînt doar o parte din 


manifestãrile dezorganizãrii sociale, consecinþã a cãruia a devenit fenomenul “copiii 

strãzii”. 

Copiii sînt cea mai vulnerabilã pãturã a populaþiei. Iar aºa-numiþii “copiii strãzii” 

reprezintã o categorie de copii aflaþi în situaþie de risc ºi sãrãcia este numai unul din 

mai multe riscuri. Riscul abandonului, instituþionalizãrii sau de a trãi în stradã, de a fi 

abuzat de membrii familiei, de a nu primi educaþie sau asistenþã medicalã, pericolul 

de a fi atras în crimã sînt riscuri ale copiilor ºi familiilor vulnerabile. 

În ultimii ani, tot mai des se opereazã cu noþiunea de comportament deviant. O formã 

a comportamentului deviant este delincvenþa, care implicã reacþii puternice de control 

social, deoarece are gradul cel mai ridicat de pericol ºi încalcã regulile ºi normele morale 

sau juridice care orienteazã comportamentul indivizilor. 

La prima vedere delincvenþa apare ca fenomen juridic, dar prin determinãrile sale 

profunde, prin consecinþele induse ea reprezintã un fenomen social, deoarece abaterile 

ºi încãlcãrile legii lezeazã cele mai importante valori ºi relaþii sociale. Anume prin 

încãlcarea acestora, delincvenþa dobîndeºte un caracter antisocial. 

Analizînd informaþia statisticã ºi cea obþinutã din convorbirile cu copiii plasaþi în Centru, 

am ajuns la concluzia cã la baza infracþiunii pot sta unul sau mai multe motive: 

– sãrãcia; 

– lipsa implicãrii în cadrul educaþiei; 

– neglijarea copiilor de familiile lor; 

– ºomajul; 

– reducerea activitãþilor culturale; 

– destrãmarea valorilor morale în societate; 

– lipsa reþelelor de asistenþã ºi servicii de protecþie socialã; 

– lipsa de cunoºtinþe juridice de bazã despre drepturile copiilor. 

Ca rãspuns la schimbãrile social-economice din þarã ºi creºterea în ultimii ani a numãrului 

de copii plasaþi în Centru, a fost important de a reforma instituþia datã. 

În anul 2001, Centrul în parteneriat cu “Every Child” a înaintat un proiect la Fondul 

de Investiþii Sociale din Moldova care a fost susþinut. Scopul era de a reorganiza ºi 

reforma Centrul într-un serviciu pentru copiii strãzii, care ar oferi îngrijire, educaþie, 

reabilitare socialã, psihologicã ºi medicalã, avînd ca obiectiv de lungã duratã reintegrarea 

copiilor în familie ºi în sistemul general de învãþãmînt, astfel contribuind la reducerea 

copiilor strãzii supuºi riscului instituþionalizãrii. 

A fost necesar a aproba un nou Regulament al Centrului ºi a modifica activitatea lui, 

implementînd unele metode noi de lucru pentru a face posibilã minimalizarea numãrului 

de copii aflaþi în situaþie de risc. 

Centrul întreprinde un ºir de strategii ºi metode care implicã diferite moduri de acþiune 

în vederea combaterii ºi prevenirii delincvenþei juvenile. 

Toate realizãrile ºi activitãþile desfãºurate de Centru atît direct, cît ºi indirect contribuie 

la soluþionarea acestui fenomen social. 

Conducerea Centrului a înþeles eficacitatea redusã a abordãrii instituþionale în 

rezolvarea problemei copiilor aflaþi în situaþie de risc, care era ºi rãmîne una din cele 


87

mai rãspîndite metode utilizate la noi în þarã. Abordarea datã se preocupã mai mult de 

simptome, ºi nu de cauze. Sînt necesare resurse financiare enorme pentru ca de aceastã 

abordare copiii sã poatã beneficia optimal. De aceea, în noul Regulament a fost prevãzutã 

o categorie de copii cu statut rezidenþial. 

Numãrul de copii rezidenþi care au fost plasaþi în Centru este în creºtere: dacã în 

an.2001 în Centru a fost doar un copil rezident, atunci în an. 2002 – 5 copii, iar anul 

acesta în perioada de 9 luni avem deja 11 copii rezidenþi. Ne bucurã faptul cã au devenit 

mai frecvente cazurile, cînd copiii personal se prezintã la Centru (an. 2001– 23 copii, 

an. 2002 – 29 copii, 9 luni an. 2003 – 24 copii), dintre care mulþi îºi exprimã dorinþa de 

a rãmîne un timp mai îndelungat la Centru. 

Anul acesta cu susþinerea “Every child” a început instruirea profesionalã a copiilor 

plasaþi. A fost format un atelier de tîmplãrie pentru bãieþi, care le oferã copiilor instruire 

de orientare profesionalã ºi are succes, dar iarãºi, ea nu se ocupã de cauze ci se axeazã 

pe simptome. Copilul va întîmpina dificultãþi extrem de mari în cãutarea serviciului ºi 

angajarea în cîmpul muncii, avînd o mare nevoie de a fi ajutat în menþinerea ºi susþinerea 

nivelului de motivare. Succesul metodei date depinde de relaþiile dintre copil ºi personalul 

Centrului, mai ales cu cel care direct este implicat în procesul de instruire profesionalã. 

În prezent, se lucreazã asupra ideii de a forma un atelier de cusãtorie pentru fete. Avem 

în practica de activitate a atelierului de tîmplãrie cazuri cînd copiii din mun. Chiºinãu 

dupã reîntoarcerea în familie frecventau acest atelier din iniþiativã proprie. 

O altã metodã de combatere a diferitelor vicii sociale, inclusiv delincvenþa juvenilã, 

practicatã pe larg de serviciile Centrului, o constituie prevenirea (profilaxia). Strategia 

prevenþiei se axeazã pe rãdãcinile realitãþii fenomenului copiilor strãzii. În fiecare caz 

aparte, la plasarea copilului în Centru, în rezultatul convorbirilor sînt determinate 

cauzele, împrejurãrile plasãrii minorului în Centru, adresa, datele despre familie, situaþia 

ºi relaþiile între membrii familiei, se aflã informaþii dacã copilul este ºcolarizat, 

atitudinea copilului faþã de faptul plasãrii lui în Centru ºi alte informaþii importante. 

Dupã mãsura posibilitãþilor ºi preciziei datelor prezentate de copil, se anunþã familia 

acestuia sau ºcoala internat dacã a fost pãrãsitã. De asemenea, sînt scrise înºtiinþãri în 

adresa organelor competente din teren, sînt informate organele administraþiei publice 

locale, pentru soluþionarea cauzei la locul de trai. În raza mun. Chiºinãu asistentul 

social din cadrul Centrului viziteazã familia copilului, avînd ca scop consilierea familiei, 

evaluarea la domiciliu a situaþiei copilului ºi trasarea unui program de lucru individual 

cu copilul ºi familia acestuia. Dacã copilul este ºcolarizat, dupã necesitate se fac vizite 

ºi la ºcoala unde el învaþã. Însã cea mai mare parte a copiilor ce sînt întreþinuþi în 

Centru vin din localitãþile rurale. De aceea, vizitele la domiciliu sînt dificil de efectuat 

ºi foarte mult ne bazãm pe activitatea conºtiincioasã a autoritãþilor publice locale, 

ºcoala din sector ºi a altor specialiºti implicaþi în soluþionarea problemei date. 

Serviciile din cadrul Centrului desfãºoarã convorbiri pe diverse tematici, avînd ca 

scop prevenirea eºecurilor posibile în dezvoltarea fizicã, psihicã ºi socialã a copilului. 

La elaborarea planurilor de lucru o atenþie deosebitã se atrage informãrii copilului despre 

daunele ºi consecinþele cerºitului, vagabondajului, prostituþiei, toxicodependenþei, 


criminalitãþii, maladiilor sexual-transmisibile ºi altor vicii sociale, precum ºi formãrii 

unor valori morale adecvate cerinþelor societãþii. Copiilor li se vorbeºte despre Convenþia 

cu privire la Drepturile Copilului, împreunã cu ei se discutã articolele prevãzute de 

Convenþie. 

Din experienþa aplicãrii diferitelor metode de lucru în cadrul Centrului, s-a ajuns la 

concluzia cã strategia prevenþiei este mai eficientã decît celelalte strategii aplicate în 

lucrul cu copiii, deoarece ea se ocupã de cauze. Cu toate acestea, s-a constatat cã orice 

îmbunãtãþire a condiþiilor economice ale familiei poate fi dobînditã doar prin ameliorarea 

condiþiilor social-economice generale ale comunitãþii. 

Pe viitor, planificãm desfãºurarea activitãþilor direct cu copilul în stradã. Obiectivul 

principal al contactelor în stradã constã în a oferi posibilitatea asistentului social sã 

dezvolte interacþiunea pozitivã între copil ºi asistentul social, comunicarea adecvatã, 

relaþiile reciproc expresive. 

Pentru a rezolva problema delincvenþei juvenile este nevoie a recunoaºte fenomenul 

dat ca un factor social acut, a cãrui cauzã nu permite soluþii rapide ºi uºoare. Þinînd cont 

de faptul, cã numãrul de copii implicaþi în acþiuni antisociale este în creºtere, ar fi necesar 

a forma un centru specializat în domeniul dat. 

Trebuie cu toþii sã ne unim forþele întru organizarea unor programe de dezvoltare 

umanã pentru copilul aflat în situaþie de risc. Sã depunem toate eforturile posibile ca 

copiii noºtri sã fie împuterniciþi la demnitatea umanã – considerarea umanã, respectul 

de sine ºi încrederea în propriile sale puteri. 


89

Organizarea ºi desfãºurarea activitãþilor de reabilitare, reeducare 

ºi resocializare a copiilor în conflict cu legea 

Ana ªCHIOPU, 

directorul Centrului “Alter Ego”, or. Cãuºeni 

Astãzi deseori ne întrebãm: “Cine este copilul în dificultate?”, deoarece înþelegerea 

copiilor ºi a necesitãþilor lor a fost întotdeauna insuficientã. 

Fiecare copil este parte componentã din contextul istoric, cultural, politic ºi economic, 

care acþioneazã asupra dezvoltãrii lui. Nici un copil nu-ºi alege pãrinþii, localitatea, þara 

unde sã aparã pe lume. Unii copii, nu din vina lor, cresc într-un mediu nefavorabil 

pentru o dezvoltare normalã: 

• familii care lasã copiii în afara procesului educaþional; 

• fac abuz de alcool sau folosesc droguri; 

• au fost în locurile de detenþie ºi ºi-au format o concepþie greºitã despre educaþie; 

• nu au avut în copilãrie un model corect de educaþie; 

• sînt ºomeri ºi disperaþi, îºi revarsã necazurile peste copiii lor, considerîndu-i o 

povarã. 

Aceºti copii sînt abuzaþi fizic, psihic ºi sexual, sînt neglijaþi, etichetaþi ºi prin atitudinea 

faþã de ei se contribuie la formarea stereotipului de copil delincvent. Dramele din familie, 

lipsa identitãþii lasã asupra copiilor urme adînci. Aceºti copii semnaleazã celor din jur 

despre situaþia dificilã prin care trec, însã sînt rare cazurile cînd cei din jur fac legãtura 

între aceastã situaþie ºi problemele familiei. Probabil cã mulþi dintre noi nu observã, sau 

nu vor sã observe problemele pãrinþilor, sau nu sînt conºtienþi de impactul pe care aceste 

probleme le au asupra copiilor. Lor le este greu sã se manifeste pozitiv de sinestãtãtor ºi 

încearcã, fiind acceptaþi de alþii, sã se afirme prin fapte negative, astfel creînd dificultãþi 

atît în procesul de predare, cît ºi în viaþa socialã. Aceºti copiii sînt respinºi de societate 

ºi de propriii lor pãrinþi. Ei sînt stresaþi, posedã emoþii negative ºi o dozã mare de 

agresivitate. 

Cele descrise mai sus prezintã doar un aspect al portretului copilului aflat în dificultate. 

Dar sã încercãm sã privim ºi celãlalt aspect. Aºa cum, fiind încãlzitã de soare, o floare 

îºi desface petalele, tot aºa ºi ei, simþind grija cuiva pentru el, îºi aratã trãsãturile sale 

pozitive. Foarte mulþi dintre copii încã nu au pierdut totul. Ba chiar posedã anumite 

calitãþi, pe care noi, cei care se pare cã trãim normal, nu le avem. Ei ºtiu sã asculte, sã 

ierte, ei ºtiu sã împartã ultima bucãþicã cu cel ce n-o are. Niciodatã nu este tîrziu sã 

începi viaþa de la început, cu atît mai mult pentru un copil. Este de datoria noastã sã-1 

încãlzim, pentru a-i salva sufletul. Sã-i dãm ºansa sã se simtã ºi el om. 

Toate acestea m-au fãcut pe mine ºi pe colegii mei, în frunte cu preºedintele Agenþiei 

de Implementare Pavel Razumas sã participãm la crearea Centrului de reabilitare socialã 


a copiilor “Alter Ego”, care va servi drept o razã luminã pentru oameni disperaþi, pentru 

copii ºi pãrinþii lor. 

De ce “Alter Ego”? 

Voi rãspunde cu cuvintele unui copil: “în societate eu sînt condamnat, respins, nu 

sînt luat în seamã, nu sînt respectat, dar aici învãþ sã fiu altul. Eu nu sînt mai rãu ca alþii, 

sînt bun la suflet, înþelegãtor, deºtept ºi aºa va fi mai departe.” 

Populaþia or. Cãuºeni este de aproximativ 22000 locuitori, din care: 

– 7800 sînt copii, 

– 2000 locuiesc în condiþii extrem de dificile, 

– 65 sînt invalizi, 

– 18 orfani de ambii pãrinþi, 

– 119 fãrã tutelã pãrinteascã, 

– 150 cu comportament deviant. 

Colaboratorii Serviciului Minori ºi Moravuri al Comisariatului de Poliþie ce deserveºte 

oraºul reuºeºte sã ia la evidenþã pînî la 50 de copii, petrecînd cu ei activitãþi de profilaxie. 

Anual în oraº se comit în jur de: 

• 123 infracþiuni, 

• 1560 acþiuni ilicite, 

• 2-3 omoruri în familie, 

• 37-80 vãtãmãri corporale. 

Pe parcursul ultimilor 13 ani a fost studiat din punct de vedere criminologic un 

grup de 547 de minori aflaþi la evidenþa Serviciului Minori ºi Moravuri al Comisariatului 

de Poliþie Cãuºeni. 90% din ei provin din familii socialmente vulnerabile. Situaþia lor 

a fost evaluatã pe parcurs. Aceºti minori, fiind instituþionalizaþi pentru manifestãri 

antisociale, permanent evadau din instituþii ºi, unindu-se în grupuri cu intenþii 

antisociale, sãvîrºeau infracþiuni, perfecþionîndu-ºi deprinderile ºi abilitãþile criminale. 

Ca urmare, 380 din ei au devenit dependenþi de alcool, alþii – de droguri, unii din ei 

ispãºind în locurile de detenþie pedepse pentru sãvîrsirea crimelor, ceilalþi ducînd un 

mod de viatã criminal, 15 devenind autoritãþi criminale. Analiza datã a adus la apariþia 

iniþiativei creãrii centrului sus-numit. 

Centrul de reabilitare socialã a copiilor “Alter Ego” ºi-a început activitatea la 27 

iunie 2003. Dar datoritã înþelepciunii administraþiei publice locale, în persoana primarului 

Anatol Zaremba, s-a acceptat ideea de a fi angajaþi 3 pedagogi sociali care, din luna 

august 2001, au început sã lucreze cu familiile ºi copiii aflaþi în dificultate. 

Costul microproiectului este de 928308.34 lei echivalent cu 66524 dolari SUA. Costul 

lucrãrilor de construcþie – 539818 lei. Aportul comunitãþii – 3% din costul microproiectului. 

Avînd în vedere deficitul bugetului local a fost lansat un apel cãtre organizaþia 

filantropicã “Help de kinderen van Orhei te Moldavie”, care a acordat un suport de 

35812 lei pentru lucrãrile neprevãzute. Contribuþia comunitãþii la realizarea proiectului 

este de 21077 lei. 


91

Conform memorandumului încheiat între primãria Cãuseni ºi FISM, primãria se 

obligã sã 

1. acopere cheltuielile operaþionale pentru întreþinerea Centrului: 

– salarizarea a 17 lucrãtori; 

– plata serviciilor comunale; 

– asigurarea alimentaþiei copiilor o datã pe zi; 

2. acorde sprijin ºi asistentã socialã familiilor social vulnerabile; 

3. reîntoarcã copiii din Centru în familiile biologice ºi lãrgite; 

4. sensibilizeze comunitatea pentru susþinerea activitãþii de diminuare ºi profilaxie 

a vagabondajului ºi abandonului; 

5. mediatizeze activitatea centrului ºi sã cointereseze comunitatea. 

Din componenþa echipei fac parte: 

– directorul centrului; 

– asistenþi sociali; 

– pedagogi sociali, 

– pedagogi sociali de serviciu, care vor asigura activitatea non-stop a centrului; 

– juriºti; 

– contabilul. 

Echipa ºi-a propus urmãtoarele obiective: 

– prestarea serviciilor de asistenþã socialã pentru prevenirea comportamentului 

antisocial al copiilor în situaþie de risc; 

– restabilirea ºi ameliorarea relaþiilor copil-pãrinte; 

– sensibilizarea ºi promovarea implicãrii comunitãþii pentru acceptarea ºi ajutorarea 

copiilor în situaþie de risc. 

Prin Hotãrîrea Consiliului Orãºenesc pentru Protecþia Copiilor în Centru sînt plasaþi 

bãieþi ºi fete aflaþi în dificultate delincvenþi în vîrstã de 9-18 ani. 

Situaþia familiei ºi a copilului este studiatã de cãtre asistentul social ºi întocmitã ancheta 

socialã, apoi pentru o studiere mai profundã ºi evaluare a cazului se alcãtuieºte formularul 

beneficiarului. Aceastã direcþie de activitate este îndreptatã spre depistarea, studierea ºi 

diminuarea factorilor externi ce favorizeazã condiþiile manifestãrii copiilor în mod antisocial. 

Centrul “Alter Ego” este un Centru de zi ºi deserveºte 35 de copii ºi familiile lor ce 

locuiesc în oraºul Cãuºeni. În cazuri de extremã necesitate sînt prevãzute 8 locuri (pentru 

bãieþi) de adãpost temporar, unde vor fi plasaþi copiii din oraº ºi din alte localitãþi în 

regim non-stop. Durata plasãrii copiilor în Centru este de pînã la un an. 

În cazul lipsei schimbãrilor pozitive în folosul bunãstãrii copilului, instituþionalizarea 

lui se prelungeºte de cãtre Consiliul orãºenesc pentru protecþia copiilor la solicitarea 

consiliul centrului. Aici sînt plasaþi copiii respinºi de societate, care au sãvîrsit crime 

sau sînt la un pas de a le sãvîrºi. 

Asigurînd drepturile copiilor la viatã, la identitate, la protejare faþã de abuz, violenþã 

fizicã ºi psihicã ne propunem urmãtoarele strategii ºi metode de realizare a obiectivelor 

de lungã duratã: 


• studierea factorilor ce favorizeazã condiþiile manifestãrii copiilor în mod antisocial; 

• gruparea copiilor în dependenþã de factorii ce favorizeazã condiþiile manifestãrii 

lor în mod antisocial, pentru a gãsi metode de lucru individuale cu fiecare copil; 

• prin intermediul activitãþilor generale, instructiv-educative din cadrul Centrului 

ºi activitãþii asistenþilor sociali se va contribui la înlãturarea factorilor ce favorizeazã 

condiþiile dificile. 

În cadrul Centrului vor avea loc activitãþi instructiv-educative în urmãtoarele sãli: 

Sala de odihnã ºi relaxare 

Obiective: 

• Crearea condiþiilor pentru o cunoaºtere rapidã ºi efectivã a beneficiarilor; 

• Pofilaxia tendinþelor de conflictualitate, anxietate, neliniºte sufleteascã, 

ameliorarea climatului în colectivul de copii ºi în relaþiile copii - pãrinþi; 

• Formarea abilitãþilor de comunicare non-violentã. 

Aici se vor desfãºura activitãþi de relaxare, training-uri de prevenire ºi ajustare a 

stresului, de dezvoltare a comunicãrii non-violente, activitãþi de autocunoaºtere ºi formare 

a autoaprecierii pozitive. Tot în aceastã salã se vor organiza activitãþi de psihodiagnostic, 

psihoconsiliere, psihocorecþie, psihoprofilaxie. 

Sala de creaþie 

Obiective: 

• Dezvoltarea capacitãþilor creaþilor creative ale beneficiarilor; 

• Pregãtirea beneficiarilor pentru viaþa de familie; 

• Dezvoltarea armonioasã a personalitãþii. 

Aici vor avea loc urmãtoarele activitãþi: 

– Design; 

– Meloterapie; 

– Croºetare; 

– Croitorie; 

– Modelare; 

– Confecþionarea obiectelor din materiale naturale; 

– Reparaþia obiectelor de uz casnic; 

– Serbarea zilelor de naºtere; 

– Organizarea sãrbãtorilor, concursurilor. 

Sala de jocuri ºi sport 

Obiective: 

• Studierea potenþialului fizic al beneficiarilor; 

• Planificarea programelor individuale de dezvoltare fizicã; 

• Dezvoltarea fizicã a copiilor; 

• Promovarea unui mod sãnãtos de viaþã. 

Activitãþi: 

– Fotbal; 

– Volei; 

– Tenis de masã; 


93

– Darts; 

– Complexe de exerciþii de relaxare. 

Sala de cunoºtinþã 

Obiective: 

• Dezvoltarea capacitãþilor intelectuale ale beneficiarilor, pentru a le oferi 

posibilitatea de a se afirma pozitiv; 

• Sensibilizarea ºi promovarea implicãrii comunitãþii pentru acceptarea ºi ajutorarea 

copiilor în situaþie de risc; 

Activitãþi: 

Pregãtirea temelor cu beneficiarii. Ei vor fi învãþaþi sã înveþe. Se va contribui la 

dezvoltarea motivaþiei, care la majoritatea din ei lipseºte. 

– Mese rotunde 

– Crearea buletinului informativ 

– Seminare cu pedagogii ºi factorii de decizie 

– Clubul pãrinþilor 

– Sfatul copiilor. 

Orice copil astãzi, mai ales copiii în dificultate suferã de insuficienþã de comunicare 

cu maturii. 

De aceea ne propunem o altã direcþie de activitate în cadrul Centrului: Lucrul 

individual cu copiii. 

Obiective: 

– Acumularea informaþiei despre beneficiari, familie, situaþia ºcolarã, starea 

psihicã etc.; 

– Evidenþierea cauzelor manifestãrii negative a copiilor; 

– Elaborarea proiectelor individuale de lucru ºi fiºa de evaluare. 

Pe parcursul a 3 ani se menþine o colaborare fructuoasã între Centrul „Alter Ego” ºi 

organizaþia filantropicã olandezã “Help de kinderen van Orhei te Moldavie”. Ca rezultat 

s-a reuºit urmãtoarele: 

Suport material: ajutoare umanitare pentru familiile în situaþie de risc, de care au 

beneficiat 180 familii din localitate. Suport financiar pentru implementarea 

microproiectului în valoare de 53000 lei, îmbunãtãþirea condiþiilor de trai pentru 7 familii 

în valoare de 17325 lei. Noi încercãm sã privim problemele copilului în context cu 

problemele familiei. Orice contribuþie la îmbunãtãþirea relaþiilor între copii ºi pãrinþi 

poate fi anume acel factor ce ar putea îmbunãtãþi grija pãrinteascã. 

Timp de 2 sãptãmîni anul curent ºi de o sãptãmînã anul trecut o echipã de tineri olandezi 

împreunã cu echipa colaboratorilor au desfãºurat activitãþi educative, practice cu copiii ºi 

pãrinþii - beneficiari ai centrului. În urma vizitelor continuã colaborarea fructuoasã între 

echipa olandezã ºi cea a colaboratorilor centrului ºi între echipa olandezã ºi copii. 

În scopul sensibilizãrii ºi implicãrii comunitãþii pentru acceptarea ºi ajutorarea copiilor 

în situaþie de risc: 

– s-au editat 3 buletine informative; 

– a fost creatã o paginã WEB despre problemele copiilor, activitatea centrului; 


– a fost montat un film documentar despre viaþa centrului, ulterior difuzat la 

televiziunea localã. 

Unul dintre cele mai importante momente în activitatea noastrã este instruirea 

colaboratorilor. Þin sã mulþumesc organizaþiilor SIDA, “Zenit International”, profesorilor 

de la Universitatea din Stockholm, seminarele cãrora au fost foarte utile pentru creºterea 

noastrã profesionalã. Tindem spre faptul ca instruirea sã fie continuã. 

Se ºtie cã de unul singur nu reuºeºti multe. De aceea avem mulþi parteneri, care nu 

sînt indiferenþi de soarta copiilor în dificultate. Aceºtia sînt: 

• Primãria or. Cãuºeni; 

• Fondul de Investiþii Sociale din Moldova; 

• Zenit International; 

• Fundaþia olandezã “Help de kinderen van Orhei te Moldavie”; 

• Politia or. Cãuºeni; 

• Direcþia Generalã de Asistenþã Socialã; 

• Direcþia Sãnãtate; 

• Direcþia Educaþie, Tineret ºi Sport; 

• Comisia pentru Protecþia Drepturilor Copilului; 

• ONG - IATP; 

• ONG - Asociaþia psihologilor or. Cãuºeni; 

• Consiliul ONG din judeþul Tighina; 

• Centrul psihosocial din Chiºinãu, 

• Biserica baptist-evanghelistã “Lumina Evangheliei” ºi bisericile creºtine 

din oraº; 

• Agenþii economici din localitate º.a. 

Sîntem deschiºi ºi predispuºi sã colaborãm ºi cu alþii. 

Ne conducem de urmãtoarele valori: 

– Non-violenþã; 

– Liberul consimþãmînt, 

– Democraþie; 

– Onestitate. 

Copiii în dificultate reprezintã grupul de copii, cãrora în societate le este deosebit de 

greu. În mediul lor crizele, violenþa, abuzul ºi neglijarea sînt foarte frecvente. Consecinþele 

sînt distructive: anxietate, deprimare, neîncredere în sine, comportament schimbãtor, 

probleme la ºcoalã, comportament iritant, depresie, insomnie ºi coºmaruri, consum de 

alcool ºi droguri, criminalitate º.a. Ei nu se pot adapta în societate. Le vine greu sã 

stabileascã relaþii ºi deseori se simt singuri. Copiii nu-ºi pot formula de sine stãtãtor 

nevoia de a fi ajutaþi, ci lasã pe seama adulþilor, care trebuie sã fie conºtienþi de nevoile 

acestora. 


95

CONCLUZII 

Atelierul IV - Protecþia socialã a copiilor în conflict cu legea 

Participanþii la discuþii s-au pronunþat pentru modificarea legislaþiei penale în vigoare 

cu privire la minori. Ei au pledat pentru crearea unor alternative pentru minorii în conflict 

cu legea, invocînd drept argument faptul cã acestea sînt mai puþin costisitoare ca detenþia 

ºi contribuie la menþinerea relaþiilor cu familia ºi comunitatea, închisoarea fiind o ºcoalã 

pentru criminali. Mai mult ca atît, includerea în politica penalã a statului a mãsurilor 

alternative se conþine în Actele internaþionale ce vizeazã minorii. Anume aplicarea corectã, 

transparentã ºi argumentatã a mãsurilor de alternativã la detenþie a fost consideratã drept 

primordialã în îmbunãtãþirea situaþiei minorilor delincvenþi. 

S-a accentuat cã pentru obþinerea unui efect de lungã duratã în reabilitarea copiilor 

strãzii în scopul profilaxiei comportamentului delincvent este necesarã supravegherea 

lor cel puþin 6 luni ºi evaluarea socialã periodicã a acestor copii. 

Discuþiile au vizat ºi necesitatea aprobãrii Legii cu privire la copilul în dificultate, 

precum ºi susþinerea persoanelor ce lucreazã cu copii în dificultate atît din partea 

autoritãþilor publice locale, cît ºi a Guvernului. 

De asemenea, s-a vorbit despre necesitatea pregãtirii la nivel universitar a ofiþerilor 

de probaþiune - specialiºti în domeniul lucrului cu copiii în conflict cu legea. 

Toate acestea, în opinia participanþilor la discuþii, ar contribui la îmbunãtãþirea 

serviciilor de care beneficiazã copiii în conflict cu legea. 


1.3. Rezoluþia Conferinþei “Copiii în dificultate: dezvoltarea 

serviciilor sociale de alternativã” 

La 19 noiembrie 2003, la iniþiativa Fondului de Investiþii Sociale din Moldova ºi 

Agenþiei Suedeze pentru Dezvoltare Internaþionalã, în cooperare cu Compania suedezã 

de consultanþã “Zenit International” ºi Universitatea din Stockholm, a avut loc 

Conferinþa “Copiii în dificultate: dezvoltarea serviciilor sociale de alternativã”. 

Comunicãrile prezentate la sesiunile în plen ºi dezbaterile din cadrul atelierelor de 

lucru, la care au participat reprezentanþi ai Guvernului Republicii Moldova, ai instituþiilor 

naþionale ºi internaþionale din domeniul asistenþei sociale, autoritãþilor publice locale, 

centrelor ce presteazã servicii sociale de alternativã pentru copiii în situaþie de risc, 

ONG-rilor din þarã, au avut drept obiectiv principal elucidarea problemelor cu care se 

confruntã actualmente sistemul naþional de protecþie socialã în general ºi a copiilor în 

situaþie de risc ºi familiile lor în particular, precum ºi gãsirea unor soluþii adecvate ºi 

eficiente. 

Participanþii la Conferinþã considerã cã desfãºurarea unor asemenea întruniri au o 

mare importanþa pentru: 

• reformarea sistemului naþional de protecþie socialã; 

• implementarea cu succes a serviciilor sociale de alternativã bazate pe comunitate; 

• dezvoltarea parteneriatelor durabile în domeniul protecþiei sociale a pãturilor 

dezavantajate; 

• schimbarea mentalitãþii la nivel individual ºi comunitar. 

confirmã cã: 

• schimbãrile majore ce s-au produs la nivel de þarã prin crearea Consiliului Naþional 

pentru Protecþia Drepturilor Copilului ºi a secretariatului acestuia, elaborarea ºi 

aprobarea Strategiei naþionale privind protecþia copilului ºi familiei, elaborarea 

proiectului Legii Asistenþei Sociale, crearea serviciilor sociale de alternativã, 

crearea profesiei de asistent social etc. au un impact pozitiv asupra îmbunãtãþirii 

protecþiei sociale, inclusiv a copiilor ºi familiilor în situaþie de risc; 

• problemele copiilor în situaþie de risc ºi a familiilor lor pot fi soluþionate la nivel 

de comunitate, evitîndu-se astfel instituþiile sociale mari (în comunitãþile unde 

sînt prestate servicii sociale de alternativã s-a redus simþitor numãrul copiilor 

abandonaþi ºi al celor care nu frecventau ºcoala, mulþi copii din instituþii au fost 

readuºi în familiile lor, iar copiii cu necesitãþi speciale au început sã fie integraþi 

cu succes în societate); 


97

• noile servicii oferã posibilitate persoanelor aflate în dificultate sã facã o alegere 

justã ºi cît mai rezonabilã pentru soluþionarea problemei cu care se confruntã; 

• un rol major în procesul de dezvoltare a serviciilor sociale de alternativã revine 

administraþiei publice locale, pãrinþilor, pedagogilor, societãþii civile, întregii 

comunitãþi. 

sînt de acord asupra urmãtoarelor perspective: 

• promovarea unor noi politici sociale la nivel de þarã; 

• studierea experienþei Proiectului FISM ºi luarea ei în consideraþie, în primul rînd, 

la efectuarea schimbãrilor de rigoare în legislaþia din domeniul asistenþei sociale; 

• direcþionarea eforturilor spre modificarea legislaþiei în vigoare ºi implementarea 

unor noi standarde de calitate în domeniul prestãrii serviciilor sociale, acceptabile 

ºi binevenite în condiþiile actuale ale Republicii Moldova; 

• sensibilizarea opiniei publice la problemele existente în domeniul protecþiei sociale; 

• dezvoltarea în continuare a serviciilor sociale de alternativã; 

• propagarea noilor iniþiative ºi în special crearea serviciilor sociale de alternativã 

bazate pe comunitate; 

• crearea serviciilor sociale de alternativã bazate pe comunitate nu numai pentru copiii 

în situaþie de risc, dar ºi pentru alte grupuri vulnerabile, cum ar fi bãtrînii neajutoraþi, 

ale cãror necesitãþi nu sînt asigurate de cãtre stat, femeile abuzate, victimele traficului 

de fiinþe umane, tinerii în situaþie de risc etc.; 

• colaborarea eficientã între diferite ministere ºi departamente, fundaþii, ONG-uri, 

organizaþii naþionale ºi internaþionale, instituþii de învãþãmînt, care au scopuri 

similare (SIDA, DFID, Consiliul naþional pentru protecþia drepturilor copilului, 

Ministerul Muncii ºi Protecþiei Sociale, Ministerul Educaþiei, Ministerul Sãnãtãþii, 

Fundaþia Soros, UNICEF º.a.); 

• dezvoltarea unor reþele de instruire continuã a resurselor umane în domeniul 

asistenþei sociale (cursuri de instruire, reciclare etc); 

• organizarea training-urilor privind instruirea integratã. 


CAPITOLUL II 

SERVICII COMUNITARE DE ASISTENÞÃ SOCIALÃ 

PENTRU COPIII ÎN SITUAÞIE DE RISC

Deschidere cãtre viitor 

Budeºtiul este o localitate aflatã la nouã kilometri de Chiºinãu. Pare neverosimil 

faptul cã, în ultimii patru ani, în obiectele de menire socialã din Budeºti au fost investite 

circa 6,5 milioane de lei, sumã echivalentã cu ºase bugete locale. 

Cu contribuþia financiarã a diverºilor donatori, la Budeºti a fost renovatã grãdiniþa 

de copii, creat Centrul de zi pentru copiii cu disabilitãþi mentale, reparat capital ºi dotat 

cu tehnicã ºi mobilier modern Centrul de sãnãtate, deschis primul centru cadastral rural 

din Moldova ºi este în construcþie un impunãtor centru cultural. Imaginaþi-vã cã agenþii 

economici de aici produc de la sãpun pînã la conserve ºi bere “Kellers”, oferind „front 

de lucru” localnicilor. Este incredibil cã într-un sat din Moldova se pot face atîtea lucruri 

utile comunitãþii. 

Un examen pentru comunitate 

Grãdiniþa „Viorel ºi Viorica” din localitate a fost renovatã prin intermediul unui proiect 

finanþat cu suportul Fondului de Investiþii Sociale din Moldova. Grãdiniþa reprezintã o 

construcþie modernã, din multe blocuri legate între ele prin tot felul de turnuleþe ºi scãriþe 

plasate în interior ºi în exterior. În pofida aspectului ultramodern, în 1999, grãdiniþa se 

afla într-o stare deplorabilã. Fusese construitã fãrã a se respecta cerinþele tehnice ºi, 

prin decizia de a investi în acest proiect, comunitatea a intenþionat sã salveze edificiul ºi 

sã le creeze copiilor un sediu pe potriva vremurilor în care trãim. 

Pentru aceasta era necesarã o investiþie de circa 75 mii de dolari. “A fost un examen 

pentru întreaga comunitate, care trebuia sã acumuleze 136 mii de lei, ne spune dna 

primar Nina Costiuc. În ciuda temerilor cã nu va izbîndi, comunitatea a susþinut examenul 

pe zece. La 1 martie 2001, grãdiniþa “Viorel ºi Viorica” din Budeºþi ºi-a redeschis uºile.” 

Ceva mai tîrziu, Angela Cibotar, preºedinta Asociaþiei pentru incluziunea 

persoanelor cu disabilitãþi era în cãutarea unui local pentru Centrul de zi, proiect 

finanþat cu susþinerea FISM ºi Guvernului flamand. Administraþia Budeºtiului a fost 

receptivã la aceastã idee, oferind Centrului un bloc al grãdiniþei. La 1 iunie 2001 a 

avut loc inaugurarea primului centru de zi pentru copiii cu disabilitãþi mintale, numit 

“START”. 

Activitatea Centrului “START”, cu o capacitate de 30 de locuri, este coordonatã de 

Asociaþia pentru incluziunea persoanelor cu disabilitãþi (AIPD) în cooperare cu 

autoritãþile locale. Centrul este bine echipat, mobilat, nu duce lipsã de jucãrii ºi de 

televizor. Tinerii care frecventeazã instituþia au vîrste cuprinse între 14 ºi 23 de ani, 

provin din familii absolut normale din Budeºti, Bãlþata, Tohatin ºi Chiºinãu. Pînã a veni 

la centru, ei erau þinuþi în casã. Aici au învãþat sã comunice cu cei care sînt la fel ca ei, cu 

jumãtãþi de cuvinte, cu sunete înþelese numai de ei. Munca fizicã ºi interesul pentru 

diverse activitãþi îi ajutã sã uite cã sînt altfel decît restul lumii. 

100 Servicii comunitare de asistenþã socialã pentru copiii în situaþie de risc

O fatã de vreo 14 ani, aºezatã cuminte pe o canapea, înþelege cã o examinãm cu 

privirea ºi pleacã ruºinoasã capul. Un bãiat rîde parcã fãrã motiv ºi ni se bagã în ochi, iar 

alþii spalã vesela ºi nici nu observã apariþia unor oameni strãini în “casa lor”. Natalia 

Cernega, pedagog ºi coordonator, ne spune cã lucreazã cu ei la fel cum ar face-o cu niºte 

copii obiºnuiþi. Ei participã la plantarea puieþilor ºi arbuºtilor pe terenul din jurul centrului, 

învaþã sã coase ºi îºi pun imaginaþia în joc într-un teatru de pãpuºi. Serile, toþi se întorc 

în sînul familiei. A doua zi, revin ºi pe chipurile lor se ghiceºte dacã au fost sau nu 

înþeleºi de cei apropiaþi, dacã s-au bucurat de o atitudine normalã în familie. 

Dacã facem abstracþie de defectele fizice cu care s-au nãscut ºi pentru care nu poartã 

nici o vinã, ei sînt ca ºi noi, oameni cu sentimente, cu emoþii, oameni care se îndrãgostesc 

ºi care sperã sã li se rãspundã cu acelaºi sentiment. Poate cã realizeazã cã sînt altfel decît 

ceilalþi, dar în cadrul centrului aceºti adolescenþi se simt confortabil. Acasã, zile întregi 

închiºi în odãile lor, erau parcã inutili ºi uitaþi de toatã lumea. Aici lucreazã, vãd rezultatele 

muncii lor, se bucurã cã sînt capabili de ceva, au prieteni ºi se simt incomparabil mai bine 

decît între cei patru pereþi ai casei lor. 

Angajaþii centrului încearcã sã le gãseascã vreo slujbã dupã ce discipolii lor pleacã 

de aici, dar este foarte dificil. Nu existã un cadru legislativ adecvat acestei situaþii, nu 

existã întreprinderi mici în care aceºti tineri ar putea produce ceva vandabil. Deocamdatã, 

fac acest lucru la Budeºti. 

„START” învaþã tinerii cu disabilitãþi sã fie independenþi 

Stiopa Lozan, în vîrstã de 20 de ani, frecventeazã Centrul „START” de doi ani deja, 

adicã din prima zi de activitate a acestuia. „Stiopa a îndrãgit mult centrul ºi oamenii de aici, 

ne-a mãrturisit mama lui, Roza. S-a ataºat enorm, iar atunci cînd este bolnav, se strãduie sã 

respecte întocmai prescripþiile medicului ca sã se poatã întoarce cît mai curînd printre prietenii 

lui. ªi nouã ne este foarte comod, putem sã mergem la serviciu ºi sã ne soluþionãm 

problemele.” Din cîte ne-a spus Roza Lozan, fiul ei crede cã va merge toatã viaþa la centrul 

din Budeºti. Cu regret, nu este chiar aºa. 

Pãrinþii lui Stiopa sînt foarte preocupaþi de viitorul lui. Sperã cã, dupã ce va pãrãsi 

centrul, bãiatul va fi angajat undeva. În ultimii doi ani fiul lor a devenit organizat ºi 

responsabil. I-au dispãrut complexele, este mai îndrãzneþ ºi poate ieºi de unul singur în 

oraº. O perturbare de la obiºnuinþa de a se trezi în fiecare dimineaþã ca sã poatã merge la 

centru, eventual, la serviciu, l-ar destabiliza. 

Angela Cibotar, preºedinta Asociaþiei pentru incluziunea persoanelor cu disabilitãþi, 

ne-a relatat cã scopul creãrii acestui centru a fost de a evita instituþionalizarea persoanelor 

cu disabilitãþi mentale. Frecventarea Centrului de zi ºi întoarcerea în familie este 

alternativa situaþiei în care aceºti tineri ar fi fost internaþi pentru toatã viaþa într-o instituþie 

aflatã la zeci sau sute de kilometri de casa lor. Alt avantaj este cã beneficiarilor li se 

oferã un training în societate. În fiecare lunã, copiii ºi tinerii din centru merg la 

cinematograf, circ, expoziþii. Se simt membri ai societãþii. La începutul anului, ei au 

confecþionat mãrþiºoare pe care le-au comercializat în reþeaua lor de cunoºtinþe. Recent, 

Servicii comunitare de asistenþã socialã pentru copiii în situaþie de risc 

101

Centrul a achiziþionat trei copiatoare, oferindu-le astfel tinerilor cîteva locuri de muncã 

ºi sentimentul cã sînt utili. 

În condiþiile în care nu toþi beneficiarii Centrului pot comunica ºi au deprinderi care 

le-ar facilita integrarea în societate, „START” implementeazã programe care pot dezvolta 

abilitãþile lor de a se descurca singuri. Iniþial, ei învaþã sã comunice, apare ambiþia, iar mai 

tîrziu – ºi deprinderile profesionale. Urmãtoarea etapã va fi crearea locurilor de muncã 

adaptate pentru ei, dar plasate în niºte instituþii sau întreprinderi ordinare. Scopul final este 

ca, pãrãsind centrul, tinerii sã nu se simtã strãini într-un mediu de activitate obiºnuit. 

Centrul „START” este o verigã în reþeaua serviciilor sociale de alternativã ce ar 

trebui sã existe ºi în societatea noastrã. La aceastã etapã persoanele cu disabilitãþi îºi 

dezvoltã abilitãþile care, mai tîrziu, le-ar oferi independenþa. 

Dupã ce pãrãsim sediul grãdiniþei ºi Centrul, Nina Costiuc ne vorbeºte despre celelalte 

realizãri ale administraþiei locale ºi ale celor douã ONG-uri. În centrul localitãþii se 

renoveazã Centrul pentru copii ºi tineret, cu suportul Fundaþiei “Udo-Iurgens” ºi al 

Asociaþiei “Hilfsprojekt-Strassenkinder e.V” din Germania, care a investit în acest proiect 

82 mii de dolari. Alãturi, activeazã Centrul cadastral, iar vizavi – Centrul de sãnãtate, 

renovat printr-un proiect al Fondului de Investiþii în Sãnãtate. 

Trebuie sã trãieºti pentru oameni ºi sã te întrebi searã de searã cît bine ai fãcut pentru 

ei – aceasta este raþiunea administraþiei locale ºi motivaþia a tot ce s-a schimbat la Budeºti. 

Casã pentru toþi 

Proiectul “Servicii comunitare pentru copiii în situaþie de risc” realizat cu suportul 

financiar al Fondului de Investiþii Sociale din Moldova, a fost elaborat de administraþia 

publicã din Ungheni. Scopul proiectului este reîncadrarea socialã a copiilor aflaþi în 

dificultate, susþinerea copiilor orfani, prevenirea abandonului ºcolar, ºcolarizarea 

minorilor, crearea unor servicii de alternativã pentru cei care nu au posibilitatea sã meargã 

într-o ºcoalã obiºnuitã, precum ºi dezinstituþionalizarea copiilor ºi întoarcerea lor în familie. 

Ideea creãrii “Casei pentru toþi” a venit de la autoritãþile publice din Ungheni. Anterior, 

localitatea elaborase Agenda localã 21, în care o atenþie deosebitã se acordase problemelor 

sociale, inclusiv copiilor veniþi din familii dezavantajate din punct de vedere social ºi 

care nu au acces la servicii educaþionale comune. Avînd handicap fizic sau mintal, mulþi 

dintre aceºtia erau respinºi de cãtre ºcolile care nu erau pregãtite sã aibã grijã de ei. 

Capacitatea centrului “O casã pentru toþi” este de 40 de persoane. La momentul 

actual, beneficiari ai proiectului sînt peste 90 de copii ajunºi prin rotaþie la centru. 

Astãzi, de serviciile centrului beneficiazã unsprezece copii invalizi, dintre care 

patru nu se pot deplasa. Zece minori au retard mintal, ºapte dintre ei fiind marcaþi de 

unul mai sever. Centrul mai este frecventat ºi de ºase copii orfani. Alþi trei copii veniþi 


din familii cu pãrinþi dependenþi de alcool gãsesc aici o înþelegere de care, pînã nu 

demult, nici nu ºtiau cã existã. În paralel, angajaþii centrului lucreazã ºi cu familiile 

acestora, încercînd sã schimbe situaþia copiilor ºi acasã. “Copiii trebuie salvaþi la 

timp, dar este foarte dificil sã se lucreze cu aceste categorii, ne-a declarat directoarea 

centrului Maria Calchei. Ei sînt neprotejaþi, murdari, flãmînzi ºi dezbrãcaþi, lãsaþi sã 

hoinãreascã sau pur ºi simplu încuiaþi în casã fãrã sã aibã cu cine comunica. Astfel, se 

remarcã o reþinere dramaticã în dezvoltarea lor”. 

Istorii triste despre copiii Ungheniului 

Centrul este plasat într-un bloc al grãdiniþei nr. 2 din Ungheni, curat, renovat ºi plin de 

jucãrii. Fiecare încãpere oferã copiilor un confort de vis ºi pentru o familie normalã. 

Mochetele moi, mobila modernã ºi aparatajul audio ºi video de ultimã orã te fac sã te 

simþi ca acasã, ca într-o familie în care domneºte bunãstarea ºi buna înþelegere. 

Pe parcursul acestor luni, graþie eforturilor centrului au fost ºcolarizaþi doi copii. Un 

bãiat, în vîrstã de nouã ani, ºi o fetiþã de opt ani, au fost înscriºi în clasa întîi. Copiii sînt 

sãnãtoºi, atîta doar cã nu li s-a dat deloc educaþie. Fetiþa abia dacã poate deschide gura 

ca sã rotunjeascã vocalele. Toatã viaþa ºi-a petrecut-o în stradã ºi nu poate face cel mai 

elementar schimb de replici. Din acest motiv, ea nici nu ºtie cum se numesc obiectele de 

care se foloseºte de cîteva ori pe zi. 

Deºi locuiesc cu mama ºi bunicul, fetiþa ºi fratele ei mai mic au fost culeºi din stradã. 

Mama copiilor duce un mod de viaþã amoral, astfel cã salariul de paznic al bunicului 

este singura sursã de venit a familiei. Locuind lîngã fabrica de conserve, se alimentau 

din maºinile care aduceau fructele sau legumele pentru a fi prelucrate. Verile, se agãþau 

de camioane, furau mere sau roºii ºi adormeau sãtui. Astãzi, Direcþia asistenþã socialã 

este în cãutarea unui loc de muncã pentru mama copiilor. 

Copiii cu retard provin atît din familii vulnerabile, cît ºi din familii cu o stare materialã 

favorabilã. Unii dintre ei sînt încadraþi în instituþiile ºcolare ºi vin la centru dupã-amiezile 

pentru a face modelaj, aplicaþii, desen, meºteºugãrit, olãrit, croºetat, muzicã ºi pentru a 

participa la concursuri. Cel mai mic beneficiar al centrului are patru ani, iar cel mai mare – 

18. Tînãrul de 18, Iaroslav, are probleme cu mîinile ºi picioarele, în schimb e dezvoltat din 

punct de vedere intelectual. Primele clase le-a fãcut la domiciliu, absolvind ºcoala cu 

media de 8,7. În ultimii ani, stãtea acasã cu mama lui. Deºi tinerii pot sta la centru numai 

pînã la vîrsta de 18 ani, pentru Iaroslav ºi alþi cîþiva colegi de-ai sãi s-a fãcut o excepþie. 

Primãria promite cã va soluþiona problema privind încadrarea lor în cîmpul muncii, prin 

deschiderea unor ateliere unde aceºtia ar merge ca la serviciu. Ar fi prea dur ca, dupã ce 

s-au bucurat de îngrijirea ºi susþinerea centrului, sã se pomeneascã iarãºi aruncaþi în stradã. 

Stas, un copil de zece ani, a venit la centru de la o casã de copii din Orhei. Tatãl sãu l-a 

abandonat, iar pe maicã-sa, care lucreazã la Moscova, nu a mai vãzut-o de doi ani. De la 

orfelinat a venit direct în braþele pline de dor ale bunicilor. Aceºtia îºi doreau sã-l poatã 

vedea mãcar o datã în lunã ºi bucuria lor a fost de nedescris cînd au înþeles cã-l pot avea 

alãturi în fiecare searã. Stas este singura lor mîngîiere. 


103

Ion are 12 ani ºi are retard mintal sever. Acum un an, cînd a ajuns la centru, ºtia sã 

spunã doar „neam-neam”, atunci cînd voia sã mãnînce, ºi „bi-bi”, cînd vedea o maºinã. 

Pãrinþii alcoolici l-au þinut toþi aceºti ani închis în casã ºi copilul nu mai vãzuse nimic în 

afarã de curtea sa ºi doi maturi care nu comunicau cu el. De cãldurã pãrinteascã nici nu 

poate fi vorba. A evoluat mult timp de un an. A învãþat mai multe cuvinte ºi poate cere 

ceea de ce are nevoie. În ziua în care l-au adus aici, fetele de la centru i-au fãcut baie ºi 

el era fericit cã nu-l mai mînca deloc capul. În cocioaba în care locuia cu familia sa, 

pãmîntul gol þinea locul duºumelei. 

În preajma sãrbãtorilor de iarnã, copiii i-au scris lui Moº Crãciun despre cadourile pe 

care ºi-ar dori sã le primeascã. Iaroslav a visat la un calculator ºi, cu o micã întãrziere, 

acesta i-a fost adus acasã. Altcineva ºi-a dorit un cîine care sã-i fie prieten. Moº Crãciun 

i-a împlinit ºi acestui copil visul. 

Sandu are 16 ani ºi suferã de epilepsie. Are o familie extraordinarã care þine foarte mult 

la el. Sandu vrea sã fie lemnar, sã le facã oamenilor uºi, ferestre, scaune. Viseazã sã se 

însoare cu o fatã frumoasã ºi harnicã, care sã-l asculte. El spune cã, atunci cînd va deveni 

familist, nu va fuma ºi nu va bea nici bere, nici vin ºi nici rachiu. Pentru cã vrea sã trãiascã 

o viaþã cît mai lungã. A lipsit o vreme de la centru din cauzã cã a urmat un tratament la 

domiciliu. Stînd singur acasã, îi suna pe pedagogi ca sã le spunã cã-i este dor de ei. 

Tatiana Grãchilã, pedagog social, ne povesteºte cã majoritatea familiilor sînt socialmente 

vulnerabile, monoparentale sau cu pãrinþi ºomeri. „M-am îngrozit vãzînd modul de viaþã 

din unele cãmine. Cel mai groaznic în aceastã situaþie este faptul cã acolo locuiesc copii. 

Majoritatea apartamentelor pe care le-am vizitat erau nãpãdite de mucegai. În aceeaºi 

odaie se uscau rufe, se lua masa ºi se dormea. De obicei, în asemenea familii copiii nu au 

nici mãcar o masã unde sã-ºi pregãteascã temele.” 

Majoritatea copiilor care au beneficiat de serviciile centrului, pleacã cu durere în 

suflet de aici. 

Cele douã mese pe zi de care au parte aici înseamnã enorm de mult pentru ei. Dar 

uºile nu s-au închis definitiv în urma nimãnui. De cîte ori foºtii discipoli trec pe lîngã 

centru, pedagogii îi cheamã ºi-i pun la masã. 

Lecþii de cãldurã pãrinteascã 

Investiþia fãcutã prin intermediul FISM în acest proiect este de 65 mii de dolari, în 

care au fost incluse reparaþia, mobilierul ºi echipamentul. Salariile, alimentaþia ºi 

întreþinerea sediului sînt niºte obligaþii pe care ºi le-a asumat primãria. Printre copiii 

veniþi din familiile vulnerabile sînt ºi copii dotaþi. Vin aici doar dupã-amiezile, pentru 

cã au condiþii sã-ºi pregãteascã lecþiile ºi sã mãnînce. Pînã a lua masa, aceºtia intrã la 

copiii cu handicap fizic, îi ajutã, inclusiv pe pedagogi. La centru existã o masã de tenis, 

jucãrii, bucãtãrie didacticã, maºinã de cusut, maºinã de spãlat pe care, folosindu-le, 

copiii învaþã se se autodeserveascã. 

Primarul Vitalie Vrabie a elaborat un proiect prin care intenþioneazã sã deschidã un 

centru în care, dupã cum relatam mai sus, copiii invalizi ar putea fi implicaþi în lucru. 


„Casa pentru toþi” nu dispune actualmente de toate materialele care ar dezvolta interesul 

ºi capacitãþile tinerilor pentru a produce ceva sau a presta servicii pentru societate. Or, 

aceste categorii de copii au nevoie sã-ºi schimbe activitãþile la fiecare 20 de minute. 

Altfel, se plictisesc, pierd interesul. „Copiii nu trebuie sã vinã la noi ca sã stea cuminþi, 

ne-a spus dna directoare. Ei au nevoie de un mod de viaþã foarte activ. Recent, centrul a 

depus un proiect la Alianþa ONG-urilor, prin care solicitã sã le fie create condiþii pentru 

a-i atrage pe copii într-o gamã cît mai variatã de activitãþi. Ei au nevoie de ºevalete 

pentru a picta la aer liber, suporturi de þesut covoraºe, de bare paralele de care copiii cu 

handicap s-ar putea þine cînd se deplaseazã. 

Fiecare orãºean simte cã minorii dezavantajaþi trebuie ajutaþi. Un om de treabã din 

localitate, Ghenadie Mitriuc, trece în fiecare dimineaþã cu microbuzul personal pe la 

casele fiecãrui copil ºi îl aduce la centru. O face benevol ºi fãrã a fi remunerat. Iar de 

Crãciun, a fãcut fiecãrui copil cîte un cadou. Fãrã ajutorul dezinteresat al acestui om 

inimos, copiii ar rãmîne acasã, deoarece nu au cu ce achita taxa la transportul urban. În 

sfîrºit, la Ungheni, administraþia localã împreunã cu FISM au fãcut un pas spre aceastã 

categorie defavorizatã. Existenþa Centrului „O casã pentru toþi” ºi serviciile acordate de 

acesta i-au învãþat pe copii ce înseamna dragoste, viaþã normalã ºi cum este sã fii tratat 

cu cãldurã pãrinteascã. 

O lecþie de viaþã 

Centrul de sãnãtate mentalã “Somato”, cunoscut bãlþenilor deja de trei ani, a fost 

inaugurat în scopul reabilitãrii psiho-sociale a persoanelor cu tulburãri psihice ºi 

retardate. Vîrsta minimã a beneficiarilor instituþiei este de 14 ani. Capacitatea centrului 

“Somato” este de 25 persoane pentru centrul de zi ºi de 13 persoane la plasament 

temporar. La momentul actual, aici se reabiliteazã 30 de persoane. 

“Dacã aveþi nevoie de mãmica, intraþi pe aici”- ne îndrumã o tînãrã bãieþoasã care stã pe 

pragul centrului ºi mediteazã cu privirea þintitã undeva în zare. Peste un sfert de orã, urma sã 

aflãm cã “mãmica” este de fapt directoarea centrului – Jana Chihai. Dupã doar cîteva minute 

de discuþii cu Jana Chihai, reuºeºti sã-ºi dai seama cã ea nu face nici o distincþie între casa ei 

ºi centrul “Somato”. Beneficiarii permanenþi ai centrului pot sã meargã în week-end la vila 

dnei directoare, la fel cum bãieþelul ºi soþul ei pot petrece cîteva ore minunate la centru, 

alãturi de tinerii cu probleme de sãnãtate. 

O idee împotriva instituþionalizãrii 

Cei care ajung aici învaþã în permanenþã o lecþie a vieþii. Învaþã sã respecte igiena, 

sã-ºi spele rufele, sã gãteascã ºi sã-ºi aranjeze patul. Sînt lucruri elementare, dar ei 


105

trebuie sã facã un efort ca sã le însuºeascã. Alte ocupaþii, mult mai captivante, sînt 

desenul, colajul, teatrul de pantomimã, cercul de dans. În plus, fetele învaþã sã coase, iar 

bãieþii - sã meºtereascã obiecte utile pentru gospodãrie. Beneficiarii centrului de zi sînt 

alimentaþi de patru ori, iar ai centrului de plasament temporar – de cinci ori. Alt serviciu, 

foarte util, este tratamentul gratis de care are nevoie fiecare beneficiar. Acest lucru este 

foarte important, deoarece pastilele pe care nu le puteau procura din lipsã de bani îi 

fãceau sã ajungã mai des prin spitale, unde îºi petreceau cîteva luni pe an. 

Actuala formulã a centrului este o idee mai veche a Janei Chihai, psihiatru de profesie. 

“Eram deranjatã de faptul cã aceºti oameni petrec foarte mult timp în niºte spitale care nu 

le pot oferi gratuit tratamentul, cu excepþia unor cure de întreþinere ce nu ameliorau starea 

bolnavului. Astfel, ei degradau ca personalitate. Totodatã, respectivele persoane nu prea 

sînt agreate în propriile familii, fiind pînã la urmã o povarã greu de suportat. În consecinþã, 

bolnavii sînt internaþi în spital, de unde ajung la internat. În acest mod, se produce instituþionalizarea 

acestor categorii.” 

Pericolul instituþionalizãrii i-a determinat pe Jana Chihai ºi echipa ei sã propunã 

Fundaþiei SOROS un proiect de creare a actualului centru. Iar Fundaþia s-a dovedit a fi 

receptivã la solicitarea lor. Ceva mai tîrziu, dupã o perioadã bunã de activitate, centrul 

“Somato” a iniþiat o binevenitã colaborare cu primãria municipiului Bãlþi, care le-a 

oferit actualul sediu pe o perioadã de 15 ani, fãrã platã pentru arendã. Apropo, cheltuielile 

operaþionale ale centrului vor fi achitate în proporþie de 50 la sutã tot de cãtre primãrie. 

Sediul oferit era un bloc al unei grãdiniþe care nu mai funcþiona de doi ani. Clãdirea 

era însã avariatã ºi nu putea fi folositã în starea respectivã. În acest moment, administraþia 

centrului a gãsit de cuviinþã sã adreseze FISM o propunere de finanþare a renovãrii 

clãdirii. În scurt timp, blocul grãdiniþei a fost adaptat la nevoile unui modern centru de 

sãnãtate. Proiectul a costat circa 50 mii de dolari, 3 la sutã din aceastã sumã – contribuþia 

comunitãþii - fiind oferitã de primãria municipalã. Prin intermediul respectivului proiect, 

clãdirea a fost reparatã ºi mobilatã integral. De asemenea, a fost instruit personalul 

centrului. Ca rezultat al proiectului implementat în colaborare cu FISM, capacitatea 

centrului de zi va creºte pînã la 40 de persoane. 

Cel mai mediatizat eveniment al anului 

Cel mai mediatizat eveniment legat de “Somato”, mai mediatizat chiar decît însãºi 

deschiderea acestei instituþii, a fost nunta a doi beneficiari ai centrului, Sergiu ºi Olga, 

care s-au întîlnit aici, s-au plãcut ºi au fãcut nunta tot aici. Era o poveste de dragoste 

foarte frumoasã, se þineau de mînã toatã ziua ºi se ajutau reciproc. Nunta lor a durat 

trei zile, aºa cum a visat mirele. Sîmbãtã a avut loc înregistrarea cãsãtoriei la oficiul 

stãrii civile, duminicã ceremonia a continuat în familie, iar luni – s-a serbat cu colegii 

de la “Somato” ºi cu foarte multã presã. La Bãlþi, acesta a fost cel mai mediatizat 

eveniment al anului. 

Olga îmi spune cã a fost dragoste de la prima vedere. Cînd l-a vãzut pe Sergiu, a 

rugat pe cineva sã le facã cunoºtinþã. “Ne-am întîlnit timp de doi ani, ne plimbam pe lac, 


cu barca, iar acum aºteptãm cu nerãbdare un copil. El ar vrea sã fie fetiþã, iar mie mi-e 

totuna. Principalul e sã fie sãnãtos.” 

Acum, în cadrul unui proiect sprijinit de UNICEF, “Copii cu ºanse egale”, beneficiarii 

centrului “Somato” împreunã cu voluntarii de aici merg la “Casa copilului” unde învaþã 

sã comunice cu cei care au aceleaºi probleme ca ºi ei. 

La un pas de “înfiere” 

CV-ul lui Oleg este similar cu cel al altor tineri de la “Somato” - orfan, a crescut 

într-o casã de copii ºi a învãþat la ºcoala specialã. A absolvit o ºcoalã de meserii, devenind 

un excelent zugrav ºi lemnar. Face lucruri extraordinare ºi, probabil, ar putea sã-ºi 

construiascã de unul singur o casã. Administraþia centrului a încercat sã-i soluþioneze 

problemele – sã-i gãseascã un serviciu ºi o casã în care sã fie primit cu cãldurã. Aceastã 

dorinþã de a-i rezolva problemele mai n-a generat însã un scandal de proporþii. 

La mijlloc a fost vizita la centru a unei profesoare de la ºcoala-internat unde învãþase 

Oleg ºi a unui bãrbat de prin suburbiile Bãlþiului, care ºi-a exprimat dorinþa de a-l 

înfia imediat. A fost o tentaþie extraordinarã pentru cei de la centru, întrucît lui Oleg i 

se oferea o masã, un pat ºi o familie. Dnei directoare însã i s-a pãrut suspectã dorinþa 

cetãþeanului de a înfia un tînãr de 23 de ani, deja major. Cazul în speþã a fost, de fapt, 

cea mai tristã experienþã a centrului. Oleg a mers în familia respectivã pentru o lunã 

ºi, în cazul în care s-ar fi dovedit cã înfietorii îi pot oferi un cãmin, s-ar fi fãcut actele 

la notar. Peste o sãptãmînã însã Oleg a fugit de acolo ºi a revenit la centru. 

Din cîte a reuºit el sã explice, “viitorul sãu tatã” avea în gospodãrie 50 de porci, 10 

vaci ºi ducea lipsã de braþe de muncã. Oleg ºi încã o femeie necãjitã, adãpostitã de 

fermierul respectiv, erau treziþi la 5 dimineaþa ºi puºi sã munceascã pînã noaptea tîrziu. 

Erau hrãniþi cu te miri ce ºi culcaþi într-un ºopron cu podeaua din beton, unde nu exista 

nici mãcar o închipuire de pat. Potrivit lui Oleg, o “mãmucã” din mahala s-a milostivit 

de el ºi i-a dat o pernã, o plapumã ºi o saltea. În primele trei zile, Oleg a suferit o 

indigestie ºi, din cauza durerilor de stomac, nu a putut lucra. A fost însã pus cu forþa sã 

munceascã. Cînd a fugit de acolo, Oleg a putut sã-ºi ia doar casetofonul. Este un pericol 

îngrozitor ca persoanele ca Oleg, care nu au nevoie de o asistenþã socialã specialã ºi pot 

munci, sã fie exploatate ºi tratate ca argaþi. Administraþia centrului vrea sã investigheze 

cazul ºi sã avertizeze conducerea casei de copii despre implicarea profesoarei în cazul 

lui Oleg ºi, poate, în alte cazuri similare. Problema în cauzã trebuie sã devinã transparentã. 

Vecinii au bãtut-o pe Anuºca 

Anuºca, o tînãrã de 21 de ani, cu un debit verbal de invidiat ºi pe cît de volubilã, pe 

atît de veselã, a ajuns la internat acum patru ani, graþie unei jurnaliste de la “Golos 

Bãlþi” care a gãsit-o în stradã într-o stare criticã. Mai tîrziu, cînd s-a deschis centrul 

“Somato”, tînãra a fost printre primele beneficiare ale centrului. Apropo, beneficiarii au 

participat pe unde au putut la lucrãrile de renovare a actualului sediu ºi Anuºca este 


107

singura persoanã care afirmã cã nu a fost deloc complicat. Ea cautã sã gãseascã plãcutul 

în tot ce face. O întreb ce-i place la centru ºi rãspunde: ”Îmi place sã mãnînc, sã gãtesc, 

sã fac ordine ºi sã dansez cu Iliuºa.”. Pãrinþii lui Iliuºa intenþioneazã s-o ia pe Anuºca la 

ei acasã ºi sã-i ofere statutul de membru cu drepturi depline al familiei lor. Ea rîde. Îi 

place prea mult libertatea ºi nu este sigurã cã Iliuºa este omul lîngã care ar vrea sã-ºi 

petreacã viaþa. Zilele trecute, copiii vecinilor s-au luat dupã ea ºi au lovit-o. Ea le-a 

rãspuns cu aceeaºi monedã ºi astfel a apãrut primul conflict dintre “Somato” ºi cartierul 

care nu vrea sã-i accepte pe noii locatari. În consecinþã, asistenþii centrului intenþioneazã 

sã organizeze “zile ale uºilor deschise” prin care se va încerca înlãturarea barierelor de 

comunicare dintre beneficiarii centrului ºi comunitate. 

…Finalitatea serviciilor sociale de alternativã oferite de “Somato” ar fi apartamentele 

sociale, în care ar locui cîteva persoane cu probleme de sãnãtate mentalã. Este ceva 

costisitor pentru Moldova, dar care ar putea oferi o soluþie definitivã pentru persoanele 

cu deficienþe. Dar pînã acolo, existã foarte multe trepte ce trebuie depãºite. 

O instituþie fãrã sîrmã ghimpatã 

La 27 iunie, la Cãuºeni a avut loc deschiderea oficialã a Centrului pentru reabilitarea 

socialã a copiilor „Alter Ego”. Finanþat prin intermediul Fondului de Investiþii Sociale 

din Moldova, centrul este o instituþie ineditã pentru Moldova. Aici vor gãsi înþelegere, 

educaþie ºi condiþii normale de viaþã copiii respinºi de societate, aflaþi la un pas de 

crimã sau care au ºi devenit niºte mici delincvenþi. 

Cuvîntul „infractor” este exclus intenþionat din denumirea Centrului pentru 

reabilitarea socialã a copiilor. Mizînd pe o nouã abordare a problemei minorilor proveniþi 

din familii de delincvenþi, bolnavi psihic, alcoolici sau foºti deþinuþi, conducerea 

centrului promoveazã ideea unei noi atitudini, neaºteptat de caldã ºi familiarã, faþã de 

copiii ºi adolescenþii de 9-17 ani aflaþi în situaþie de risc. 

Situaþie alarmantã 

Ideea fondãrii unui centru care ar preveni criminalitatea juvenilã este una mai veche 

la Cãuºeni. Dupã 11 ani de activitate în funcþia de inspector pentru minori, actualul ºef 

al poliþiei muncipale Cãuºeni, Pavel Razumas, a ajuns sã constituie un portret de ansamblu 

cu totul alarmant al minorilor din municipiu. 

Potrivit ºefului poliþiei, tot el ºi ºef al Agenþiei de implementare a proiectului „Alter 

Ego”, în municipiu au reºedinþã permanentã ºapte mii de copii, dintre care circa douã 

mii se nasc ºi vieþuiesc în condiþii critice. În Cãuºeni existã aproximativ 350 de familii 

care reproduc potenþiali delincvenþi. Anual, 150 de copii se manifestã în mod antisocial, 

circa 50 dintre ei fiind luaþi în evidenþa poliþiei. 9-10 dintre aceºtia apar în judecatã pe 


anca acuzaþilor, 1-2 sînt lipsiþi de libertate din cauza crimelor pe care le comit în virtutea 

circumstanþelor ºi condiþiilor create în familiile lor. Ceilalþi, avantajaþi de faptul cã vîrsta 

nu permite sã fie privaþi de libertate, revin în mediul care stimuleazã criminalitatea. Or, 

pînã acum, prin activitatea sa poliþia nu a reuºit sã înlãture factorii care favorizeazã 

manifestãrile antisociale ale minorilor. În cele mai bune cazuri, aceºtia erau trimiºi în 

instituþiile cu regim special. Dar izolatoarele de detenþie nu corecteazã comportamentul 

minorilor. Pentru copiii de 11-14 ani ºcolile de reeducare nu erau funcþionale. Aici, ei îºi 

extindeaua cercul de cunoºtinþe ºi la întoarcere reluau o activitate criminalã în cadrul 

unor reþele mult mai periculoase ºi mai instruite decît la început. S-a constatat deja cã 

sîrma ghimpatã îi stricã pe „prizonierii” sãi ºi mai mult ºi le trezeºte dorinþa de a-ºi lua 

revanºa ºi a se rãzbuna pe societatea care i-a creat aºa. 

Aceasta fiind situaþia la Cãuºeni, un grup de persoane, constituit din ºeful poliþiei, 

psihologi ºi pedagogi, au sesizat în legãturã cu problema în cauzã administraþia publicã 

localã. Primãria i-a susþinut în ideea de a crea un centru pentru reabilitarea socialã a 

copiilor în situaþie de risc, însã nu dispunea de surse financiare pentru realizarea unui 

proiect de asemenea amploare. Tot ce putea oferi administraþia publicã localã era un 

bloc al grãdiniþei nr. 1 din centrul oraºului. Acesta însã trebuia renovat, asigurat cu apã 

ºi canalizare, dotat cu grupuri sanitare ºi mobilat. 

În cãutarea unor finanþatori, grupul de iniþiativã a ajuns la Fondul de Investiþii Sociale 

din Moldova. Lucrãrile de reparaþie, mobilarea ºi utilarea clãdirii au fost estimate la 60 

mii de dolari. Comunitatea trebuia sã contribuie cu 3 la sutã din sumã, ceea ce însemna 

pe atunci cam 21 mii de lei. 

Centrul „Alter Ego” ºi-a început activitatea încã acum un an ºi jumãtate, chiar dacã 

nu a dispus de un sediu în care ºi-ar fi putut realiza scopurile. În acest interval de timp, 

colaboratorii sãi au participat la diverse seminare de instruire, au întreprins o vizitã de 

studiu în Lituania, unde au vãzut cum funcþioneazã centrele similare de acolo. Fundaþia 

suedezã „Zenit International” a oferit instruire angajaþilor centrului. Actualmente, 

atractivul bloc al grãdiniþei utilat cu sãli de baie, grupuri sanitare, sãli de agrement ºi de 

studii, dotat cu o salã de cazane modernã ºi teren de sport, vrea sã þinã locul unei ºcoli 

speciale izolatã de societate printr-un gard de cîþiva metri ºi sîrmã ghimpatã – instituþie 

care ºi-a demonstrat ineficienþa prin repulsia ºi neîncrederea copiilor faþã de ea. 

Ana ªchiopu, directoarea Centrului „Alter Ego”, îºi aminteºte cã, iniþial, ca sã obþinã 

susþinerea comunitãþii, a fost nevoie de multã toleranþã ºi putere de convingere. Atît cetãþenii 

de rînd ai Cãuºenilor, cît ºi consilierii locali, erau speriaþi de ideea cã în preajma grãdiniþei 

va funcþiona un centru de zi pentru copiii delincvenþi, adicã pentru potenþialii infractori. 

Consiliul local era deranjat ºi de faptul cã va trebui sã identifice surse suplimentare 

pentru întreþinerea centrului, adicã pentru alimentaþie, salarizare ºi diverse servicii. 

Zidul de gheaþã dintre pãrinþi ºi copii 

Pavel Razumas declarã cã diferenþa dintre un centru de zi, cum este cel de la Cãuºeni, 

ºi un izolator cu regim special este uriaºã. ªeful poliþiei considerã cã minorii pot fi 


109

educaþi ºi reintegraþi în societate prin alte metode decît cele cunoscute. Primul avantaj al 

Centrului „Alter Ego” este cã serile copiii vor reveni în familiile lor. Excepþie de la 

regulã vor face doar minorii care nu au familie. Deci, centrul nu este nici pe departe o 

instituþie cu regim de detenþie. Copiii vor merge la ºcolile din oraº, îºi vor pregãti temele 

la centru, vor avea activitãþi sportive ºi creative, altfel spus, îºi vor forma aici 

personalitatea. Potrivit unui stereotip de gîndire, un copil al strãzii nu poate fi reeducat 

ºi reintegrat în societate. Pentru a infirma aceastã idee, pedagogii sociali ºi psihologii 

centrului vor lucra individual cu fiecare copil, ca sã poatã constata ºi înlãtura factorii ce 

influenþeazã ºi stimuleazã criminalitatea juvenilã. În paralel, se va merge în familie, se 

vor stabili cauzele ce duc la dezmembrarea acesteia ºi se va încerca o restabilire a relaþiilor 

copil-pãrinte, copil-profesor etc. „Deoarece copiii din grupul-þintã ºi-au petrecut în stradã 

anii de pînã acum, între ei ºi familie a crescut un zid de gheaþã, o barierã în comunicare, 

aparent – de neînlãturat. Noi trebuie sã topim acest zid”, constatã Pavel Razumas. 

Ionel este unul dintre cei mai criminalizaþi copii în Cãuºeni. La cei 13 ani ai sãi, 

suferã de retard mintal mediu. Mama a decedat pe cînd bãiatul avea 6 ani, iar tatãl – 

acum o lunã. A rãmas orfan ºi a fost plasat în ºcoala specialã din Popeasca de unde a 

fugit de nenumãrate ori. Nu a avut niciodatã mãcar un pãtuc al sãu. Împreunã cu tatãl 

sãu, au locuit într-o odaie de cãmin, al cãrei mobilier se rezuma la un pat pe care dormea 

capul familiei. Toate nopþile sale „din familie”, copilul ºi le-a petrecut pe o hainã aruncatã 

la podea. Nici pominã de mîncare caldã sau de baie ºi atunci cînd, pentru prima datã, 

angajaþii centrului l-au dus la spitalul din comunitate ca sã-i facã un duº fierbinte, copilul 

a rãmas nãucit. Nu i se mai „întîmplase” aºa ceva niciodatã. Acum, cînd Centrul ºi-a 

deschis uºile, Ionel va avea posibilitatea sã facã baie zilnic. 

Aici va exista ºi un dormitor pentru opt copii care nu au unde se întoarce serile, 

pentru cei care nu au o familie care sã-i aºtepte în jurul unei mãmãligi seci, dar acasã. ªi 

pentru Angelica, o fatã stresatã de 13 ani, centrul va deveni peste cîteva zile casa ei. 

Acum o lunã, împreunã cu sora mai mare, aceasta ºi-a strangulat tatãl beat care le agresase 

ºi abuzase de ele toatã viaþa... 

În perioada cît centrul a activat într-o încãpere micuþã din clãdirea Poliþiei 

municipale Cãuºeni, beneficiarii au participat la o serie de manifestaþii festive ºi acþiuni 

culturale. Pãrinþii ºi copiii recunosc utilitatea acestei instituþii ºi vin aici. Ei simt 

atitudinea pozitivã a angajaþilor ºi aceasta îi ajutã sã fie altfel. Cãuºeniul a gãsit o 

soluþie pentru copiii stresaþi de stradã, familie ºi de societatea care nu le-a întins 

niciodatã mîna. Schimbarea de atitudine va reduce, cu certitudine, din viciile acestei 

societãþi, iar oamenii se vor putea uita altfel unii la alþii. 

Între trecut ºi prezent 

Pe fundalul cãsuþelor cenuºii ºi sãrãcãcioase dosite în spatele clãdirilor de lux de 

pe bulevardul ªtefan cel Mare al Chiºinãului, Centrul de plasament temporar al 

minorilor din vecinãtatea acestora îþi lumineazã privirea. Jumãtatea de clãdire, vopsitã 


în culori pastelate, a fost renovatã cu sprijinul Fondului de Investiþii Sociale din 

Moldova ºi contrasteazã izbitor cu cealaltã jumãtate a sa – veche, prãfuitã, cu balcoane 

ruginite. Douã jumãtãþi ca o întîlnire dintre prezent ºi trecut. 

Arcadele de deasupra geamurilor înalte, termopan, ale clãdirii cu etaj din strada Lev 

Tolstoi, te fac sã intuieºti vechimea acesteia. Impresia nu este înºelãtoare. Localul a fost 

construit încã în 1812 de un evreu bogat pentru copiii sãraci ai conaþionalilor sãi din Chiºinãu. 

Din întîmplare ori expres, dupã aproape douã secole, aceiaºi pereþi au aceeaºi destinaþie – 

sã adãposteascã copii vagabonzi, rãtãciþi, cerºetori, fãrã familie sau respinºi de aceasta. 

Deasupra uºii de la intrarea în instituþie atîrnã inscripþia “Ministerul Afacerilor 

Interne”, ceea ce înseamnã cã centrul se subordoneazã respectivei structuri de stat. Acest 

lucru este confirmat ºi de unitatea de gardã din hol plasatã discret în stînga casei, ca sã 

nu intimideze vizitatorii. 

Deºi de doi ani regimul de aici nu mai este unul strict poliþienesc, de unitatea de 

gardã ºi de cei cîþiva poliþiºti mai este încã nevoie. Mai ales în cazurile în care aici 

nimeresc mici infractori care nu sînt subiecþi ai Codului Penal. 

Centrul este singura instituþie republicanã care repatriazã minorii din alte state ºi 

care primeºte minori moldoveni repatriaþi de poliþia statelor vecine. Dupã renovarea 

clãdirii, aceasta poate adãposti pînã la 60 de copii, comparativ cu 25 de minori în vechile 

condiþii. În ziua vizitei noastre, la Centrul de plasament se aflau 17 copii. Timp de 7 luni 

ale anului în curs, numãrul celor plasaþi provizoriu aici a ajuns la 915. 

Libertate sau regim de penitenþã? 

Diferenþele dintre centrul de azi ºi cel de acum 8 ani sînt uriaºe. Anterior, centrul se afla 

într-o clãdire de pe strada Herson, împrejmuitã de un gard uriaº, de unde copiii puteau ieºi 

doar sub supravegherea poliþiºtilor, fiind însoþiþi de ei chiar ºi la baie. Astfel, ideea reformãrii 

Centrului de plasament pentru minori devenise o obsesie pentru angajaþii acestuia. 

Ana Novac, directorul-adjunct al instituþiei, ne spune cã serviciile oferite de Centrul 

de plasament al minorilor, altãdatã numit Centrul de triere, au avut o evoluþie interesantã 

– de la un sistem de servicii strict poliþienesc la un sistem de servicii sociale de alternativã. 

„Ideile s-au schimbat de la perioadã la perioadã, îºi aminteºte Ana Novac. Iniþial, credeam 

cã cel mai important e sã renovãm clãdirea, dupã asta – cã trebuie sã începem cu 

reorientarea profesionalã a efectivului, iar mai tîrziu – cã pe lîngã echipa de poliþiºti e 

nevoie sã angajãm asistenþi sociali, medici, psihologi ºi pedagogi. Echipa de asistenþi 

sociali, introdusã acum doi ani, a fost o noutate pentru sistemul de interne.” 

Cãutînd sã colaboreze cu diverse organizaþii neguvernamentale, angajaþii centrului au 

fost uimiþi de receptivitatea Trustului european al copiilor, prin intermediul cãruia au început 

reparaþia capitalã a clãdirii. Prima etapã a reparaþiilor a fost iniþiatã cu suportul în valoare de 

peste 700 mii de lei al trustului. Cea de-a doua etapã de renovãri a fost finalizatã recent, cu 

susþinerea Fondului de Investiþii Sociale din Moldova, care a acceptat sã finanþeze proiectul 

în vara anului trecut. Microproiectul a costat 75 mii de dolari. „ A fost nevoie sã demolãm 


111

pereþii ºi sã construim alþii, sã schimbãm sistemele de canalizare, de asigurare cu apã, sã 

punem parchetul ºi linoleumul, sã acoperim cu faianþã albã scara ce duce la etaj, ne relateazã 

directorul centrului Igor Druþã. Din aceeaºi sumã, a fost procurat întregul mobilier al 

instituþiei. Cu suportul Direcþiei Elveþiene, a fost amenajatã curtea centrului, conceputã ca 

un teren de joacã pentru copii. La 18 iunie curent, a avut loc inaugurarea centrului.” 

Alternativele instituþionalizãrii 

Centrul nu a suportat doar o schimbare de aspect, ci ºi una conceptualã. Ideea a fost 

ca toate serviciile sã fie orientate spre interesele copilului, pentru schimbarea vieþii 

copilului aflat în dificultate. În republicã nu existã alt centru cu o capacitate atît de mare, 

orientat spre o categorie atît de diversã de beneficiari. Dacã anterior perioada limitã de 

aflare a minorilor în centru era de 60 de zile, acum aceasta a crescut pînã la 6 luni. Cele 

douã luni erau prea scurte pentru ca personalul centrului sã reuºeascã sã pãtrundã în 

esenþa problemei ºi sã o soluþioneze. Uneori, trebuiau restabilite actele copilului, în alte 

cazuri copilul nu ºtia de unde vine ºi nici macar cine este. În douã luni era imposibil sã 

se afle toate aceste lucruri. Astãzi, numãrul angajaþilor centrului este de 43 de persoane, 

unele dintre care se deplaseazã în satele minorilor ajunºi la centru ºi încearcã sã 

reconstituie dosarele sau istoria vieþii fiecãruia dintre ei. Centrul are chiar ºi un autobuz 

vechi, produs dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, despre care strãinii care viziteazã 

instituþia cred cã este o piesã de muzeu asamblatã cu mîinile personalului. 

Dacã anterior existau foarte puþine alternative instituþionalizãrii, astãzi centrul are 

mulþi parteneri printre centrele ce presteazã servicii sociale de alternativã ºi organizaþiile 

neguvernamentale ce pot prelua copiii sub tutela lor. De exemplu, fraþii Malvina ºi Maxim 

Munteanu au fost plasaþi la Casa „Aºchiuþã” deschisã de Organizaþia „Salvaþi copiii”. 

Cei de aici vor încerca sã le gãseascã o familie. 

Eugen, un copil delincvent din sectorul Botanica, de 13 ani, a fost adus la Centrul de 

plasament de pe strada Tolstoi acum cîteva sãptãmîni. De douã luni evadase de la ªcoala 

specialã din Soloneþ, timp în care s-a þinut de furat ºi a vagabondat. Avea mîna fracturatã, 

se simþea foarte prost, obosit ºi hãituit ca un cîine. Nu a vorbit despre sine decît dupã 

intervenþia psihologilor. Eugen a fost trimis înapoi la Soloneþ. Directorul centrului, Igor 

Druþã, considerã cã bãiatul nu este cu totul pierdut ºi cã mai are ºanse graþie eforturilor pe 

care le depun zilnic psihologii. Însã doar lucrul echipei centrului este insuficient. Fãrã 

implicarea pãrinþilor sau rudelor copiilor, schimbarea acestora nu este garantatã. În zilele 

de week-end copiii trebuie sã meargã în famiile lor, dacã le au, alfel se simt uitaþi ºi inutili. 

Centrul de plasament le-a schimbat viaþa 

Administraþia centrului îºi aminteºte cîteva cazuri relevante pentru ei. Graþie intervenþiilor 

sale, Miºa, un copil de 11 ani care tãia frunzã la cîini prin Chiºinãu, ºi-a gãsit tatãl ce locuia 

în Orenburg prin intermediul emisiunii de la canalul rusesc ORT „Jdi menea”. La emisiune, 

Miºa a aflat de la tatãl sãu cã a fost numit aºa în cinstea ex-preºedintelui rus Mihail Gorbaciov 


ºi cã era cãutat de un an ºi jumãtate. O experienþã de neuitat este cazul Olgãi din Bãlþi. 

Mama fetei se afla la închisoare pentru cã ºi-a ucis concubinul, iar copila locuia cu bunica 

ei într-o fermã de porci pãrãsitã. Fetiþa de 12 ani a plecat de acasã ºi a venit singurã la 

centru, cu ajutorul celor de aici fiind înscrisã la o ºcoalã din Chiºinãu. Dupã ce a absolvit 

clasa a VII-a, mama ei a revenit ºi centrul nu a putut sã-ºi mai asume responsabilitatea 

pentru ea. Olga însã nu a fost capabilã sã reia legãtura spiritualã cu mama, care lipsise 

tocmai opt ani. În schimb, s-a integrat foarte bine în societate. Astãzi, Olga are 16 ani, a 

absolvit o ºcoalã seralã ºi ºi-a gãsit o slujbã de vînzãtoare la piaþã. Se descurcã singurã, îºi 

plãteºte chiria ºi nu trebuie sã cerºeascã. Cel mai important este cã poate privi lumea în 

ochi ºi cã se considerã egalã cu semenii. Centrul i-a schimbat viaþa. 

În momentul de faþã, la Centrul de plasament pentru minori se aflã un bãiat ºi o fetiþã 

din Javgur, Cimiºlia, victime ale unui abandon. Lepãdaþi de mama lor naturalã, fraþii 

Cojocaru au fost nevoiþi sã locuiascã cu tatãl lor ºi cu mama vitregã, care avea ºi ea 

copii. Din pãcate, a renunþat la ei ºi tatãl lor, plasîndu-i iniþial într-un spital, pentru 

investigaþii, de unde copiii urmau sã meargã într-o ºcoalã-internat. Administraþia centrului 

din Chiºinãu, care i-a preluat de la spital, considerã cã fraþii nu trebuie sã ajungã într-un 

orfelinat, deoarece meritã sã aibã o familie. Dupã ce va lua legãtura cu autoritãþile 

locale din satul de baºtinã al celor doi copii, administraþia centrului sperã sã poatã modifica 

decizia privind instituþionalizarea lor. 

Acestea sînt, în fond, grijile ce îi preocupã pe angajaþii Centrului de plasament al 

copiilor strãzii. Sã gãseascã o casã, o familie pentru aceºti minori, sã le spunã ce e bine 

ºi ce este rãu. ªi, de cele mai multe ori, le reuºeºte. 

Povestea sãndãluþelor ponosite 

Copiii din Hînceºti rãmaºi fãrã supraveghere au obosit sã mai cerºeascã pe la colþuri 

de strãzi. S-au plictisit ºi de orarul fix al autobuzelor ºi microbuzelor ce pleacã la 

aceeaºi orã, din aceeaºi garã în satele din împrejurimi. De ceva vreme, copiii strãzii din 

oraºul Hînceºti se aciueazã, unul cîte unul, la Centrul „Brînduºa”. 

Pe terasa noii lor case, au învãþat sã-ºi aranjeze într-un ºir lung ºi drept sãndãluþele vechi 

ºi ponosite. Cuminþenia ºi grija cu care sînt asezate cele peste 30 de perechi de încãlþãminte 

de copil este impresionantã. Dacã ar putea vorbi, încãlþãrile copiilor ar putea mãrturisi cele 

mai emoþionante istorii ale micilor lor stãpîni... Tot aici, la centru, copiii au învãþat sã facã 

piaþa împreunã cu lucrãtorii sociali ai instituþiei, sã prepare bucate pentru prînz sau cinã ºi 

sã... comunice. Sub acest acoperiº ospitalier, copiii, în majoritatea cazurilor, au avut parte, 

pentru prima oarã în viaþa lor, de zile de naºtere cu tortã, lumînãri aprinse ºi daruri. 

Cel mai mult, copiii au nevoie de atenþie ºi înþelegere, pentru cã restul se capãtã mai 

uºor, ne spune psihologul centrului, Ecaterina Bucur. Al doilea lucru important este cã 


113

aceºti copii se ataºeazã foarte uºor de cineva. Dacã înainte se lipeau de strãinii din 

stradã, astãzi se ataºeazã de pedagogi sau de lucrãtorii sociali. Micuþii mizeazã mult pe 

dãruirea ºi cãldura emanatã de dãdaca sau pedagogul care rãmîne seara la centru, cînd ei 

se adunã ciucure în jurul acestora. 

Timp de cîteva luni, centrul a stat fãrã energie electricã din cauzã cã primãria, sub ale 

cãrei auspicii activeazã instituþia, nu a binevoit sã-ºi onoreze obligaþiile faþã de furnizor. 

„Am devenit o bãtaie de cap pentru municipalitate, ne explicã directoarea Centrului, 

Zinaida Potîngã. Dacã administraþia anterioarã era dispusã sã ne intre în situaþie, actuala 

ezitã sã se implice. Vara se întuneca tîrziu ºi se considera cã ne putem descurca fãrã luminã.” 

Centrul „Brînduºa” are ca sursã de inspiraþie centre similare din Suedia, pe care le-a 

vizitat acum doi ani ºefa fostei secþii judeþene de protecþie a drepturilor copilului. 

Studiile locale arãtau cã minorii deveniserã o problemã gravã pentru Hînceºti. 450 

de copii erau orfani sau rãmaºi fãrã supraveghere. Începea sã îngrijoreze ºi numãrul 

sporit al copiilor vagabonzi, a cãror evidenþã nu o þinea nimeni ºi care nici mãcar nu 

figurau în rapoartele poliþiºtilor. În plus, era actualã ºi problema copiilor neºcolarizaþi. 

Sistemul rezidenþial de îngrijire a acestor minori se manifestase deja ca un anacronism. 

În fostul judeþ Lãpuºna activau ºapte ºcoli-internat. La Cãrpineni erau instituþionalizaþi 

peste 400 de copii, la Leova – aproape 500, la Cupcui – 70 de minori. Erau prea mulþi 

copii izolaþi de lume. De aceea, crearea cu suportul FISM a unui centru pentru aceste 

categorii de destinatari era singura soluþie ºi singura alternativã a instituþiilor care 

obiºnuiesc sã-i facã pe beneficiarii lor sã se simtã altfel decît cei de seama lor. 

Proiectul ce urma sã fie propus Fondului de Investiþii Sociale a fost elaborat de cãtre 

membrii comunitãþii, între ei medici, cadre didactice ºi lucrãtori ai administraþiei publice 

locale. Sprijiniþi de primãrie, ei au înaintat la FISM proiectul Centrului „Brînduºa”, solicitînd 

sprijin financiar pentru renovarea ºi utilarea clãdirii oferite de administraþia localã. Era 

nevoie de 75 mii de dolari. În scurt timp, proiectul a fost acceptat pentru finanþare ºi realizat. 

Contribuþia FISM în implementarea acestui proiect extrem de important pentru 

comunitate este semnificativã. Atractiv prin aspectul sãu, dar ºi mai mult prin transparenþa 

ºi deschiderea cãtre comunitate, Centrul „Brînduºa” este în topul celor mai cunoscute ºi 

contactate instituþii din localitate. 

În linii mari, astãzi la Centrul din Hînceºti ajung copiii care au nevoie de primul ajutor. 

Adicã, cei veniþi din familii numeroase, cu grave probleme financiare sau cei ai cãror 

pãrinþi au devenit victime ale alcoolismului, degradaþi total ºi care au pierdut controlul 

asupra propriilor copii. Micii beneficiari s-au adaptat neaºteptat de repede la noile condiþii 

de viaþã. Ziua, frecventeazã grãdiniþa, iar serile revin la centru, unde se pare cã au regãsit 

cãldura familialã de care nu au avut parte decît foarte rar în familiile lor biologice. 

Conform regulamentului, centrul, cu o capacitate de 32 de locuri, trebuie sã primeascã 

doar copii din municipiul Hînceºti. Se mai fac însã ºi excepþii, deoarece copilul trebuie 

ajutat imediat, indiferent dacã este sau nu de pe loc. Cu regret, receptivitatea administraþiei 

centrului ºi disponibilitatea ei de a interveni pentru fiecare copil aflat în dificultate, nu 

gãsesc o reacþie similarã din partea primãriilor sãteºti, de unde vin copiii. De cele mai dese 

ori, acestea nu reacþioneazã în nici un fel la încercãrile celor de la centru de a stabili 


motivele pentru care copiii fug de acasã sau cerºesc. De aceea, rezolvarea cu succes a unui 

caz este o adevãratã performanþã în condiþiile în care unii micuþi nu au nici mãcar acte. 

ªi Nadia Codreanu, ºi Iulia Narcomeþ au venit aici din stradã. Ultima, care nu are 

nici 8 ani, era cerºetoare cu sediu permanent la unul din colþurile Chiºinãului. Smoliþica 

ajunsese sã facã parte din peisajul tot mai puþin pitoresc chiar ºi pentru strãinii ce vizitau 

capitala. În fiecare zi, era dusã la „locul de muncã” de cãtre mama ei. În aceastã perioadã, 

datoritã angajaþilor poliþiei, fetiþa a fost plasatã de peste 40 de ori la Centrul de plasament 

temporar al minorilor din Chiºinãu. Dupã ce era întoarsã în familie, epopeea ei începea 

de la capãt - stradã, cerºit, Centrul de plasament. De zeci de ori fetiþa a trãit aceleaºi 

scenarii pe care i le scriau alþii... 

De trei luni deja, Iulia se aflã la Centrul din Hînceºti. La încercãrile administraþiei de 

a-i contacta familia, ea s-a arãtat speriatã de ideea sã revinã acolo. Fetiþa nu mai ascunde 

de nimeni cã va fi forþatã de maicã-sa sã ajungã iarãºi în stradã, chiar ºi cu preþul de a fi 

bãtutã. Mama Iuliei are un dosar la poliþie ºi riscã sã fie lipsitã de drepturile de mamã. 

Totodatã, conducerea centrului cautã o familie nouã pentru fetiþã. Revenirea în familia 

ei naturalã este ultimul lucru pe care ºi-l doreºte. Iulia manifestã schimbãri pozitive în 

comportament ºi educaþie ºi face totul ca sã ajungã o fetiþã educatã ºi cuminte. 

Iaºa din Mingir a fost adus la centru de un omulean, cãruia i se pãruse suspect. Iaºa 

nu prea ºtie de familie, locuind mai mult pe dealuri, prin colibe sau prin copaci. Acum, 

este la a doua încercare de a locui la centru. Prima oarã, a dispãrut dupã o zi, în care nu 

i-a plãcut sã spunã ce face, unde se duce, de ce se duce etc. Viaþa dupã regulamente nu 

era pentru el. Aºa cã preferase sã se întoarcã la traiul lui liber. Putea contempla ore în ºir 

ºuvoaiele de oameni de la garã, ºtia încotro pleacã fiecare microbuz sau autobuz ºi chiar 

îi plãcea rolul de birou de informaþii al gãrii. Pînã a fost gãsit ºi adus înapoi la centru. 

Pedagogii spun cã toate poveºtile sau rãspunsurile date de Iaºa sînt legate de ziua de 

vineri – zice cã s-a nãscut vineri, cã a venit la centru vineri, cã azi e vineri, cã poliþia la 

gãsit vineri, cã a mîncat vineri ºi tot aºa. Îi e dor de tata, pentru cã mama îl „ucidea”. 

Este un copil abuzat, comenteazã Ecaterina Bucur, ºi a venit aici pentru liniºte ºi pentru 

a depãºi frica, chiar dacã nu conºtientizeazã acest lucru. Visul de coºmar al bãiatului a 

fost cînd a visat cã dna directoare l-a dus înapoi acasã. 

...Cu siguranþã, copiii au îndrãgit noua lor casã – Centrul „Brînduºa”. Chiar dacã este 

una provizorie. Aici nu este ca la o casã de copii. Este un fel de familie foarte mare ºi 

unitã. Copiii merg la ºcoalã sau grãdiniþã, comunicã, se plimbã prin oraº, nu pierd legãtura 

cu rudele ºi pãrinþii. 

În ciuda independenþei pe care obiºnuise sã o aibã fiecare, nimeni nu fuge de la 

centru. Graþie atitudinii individualizate a lucrãtorilor. Pedagogii de aici ºtiu cã micuþii 

lor beneficiari trebuie ascultaþi ºi înþeleºi. Iar dacã cineva pleacã de aici pentru a reveni 

în familie, uºile centrului rãmîn permanent deschise pentru el... 


Materiale semnate de Rodica CIORÃNICÃ 

115

Casa în care te simþi copil 

În satul Taraclia, raionul Cãuºeni, funcþioneazã una dintre puþinele instituþii sociale 

de alternativã din republicã, orientate spre ajutorarea copiilor din familiile socialmente 

vulnerabile. Sãrãcia ºi ºomajul au afectat multe familii tinere. Rãmaºi fãrã surse de 

existenþã, mulþi pãrinþi au degradat moral, deseori lãsîndu-ºi copiii în voia sorþii. 

300 de familii socialmente vulnerabile 

Problema copiilor neºcolarizaþi s-a extins la scara întregii republici. Cu toate acestea, 

este în puterea fiecãrei comunitãþi sã o rezolve. Satul Taraclia a demonstrat cã acest 

lucru e posibil, dechizînd o instituþie cu o denumire sugestivã - „Casa în care mã simt 

copil”, ce funcþioneazã cu succes. 

Primarul Anastasia Bedros ne povesteºte cã ideea de a deschide un asemenea centru a 

apãrut atunci cînd adminstraþia localã s-a confruntat cu problema ºcolarizãrii copiilor. 

„Aveam 23 de copii care nu frecventau ºcoala, spune ea. Am încercat sã aflãm, sã înþelegem 

de ce aceºti copii nu se trag la carte. Avînd ca surse registrele de la primãrie de evidenþã a 

populaþiei, am fãcut o analizã a situaþiei, examinînd fiecare familie din sat, ºi am descoperit 

cã în localitate avem în jur de 300 de familii socialmente vulnerabile, din cele 1700 existente. 

Cei 23 de copii proveneau tocmai din asemenea familii”. În aceasã situaþie, administraþia 

localã a început sã caute o modalitate de a-i ajuta pe respectivii copii. Aceasta s-a ivit pe 

neaºteptate. „Probabil, Dumnezeu a vrut ca tocmai atunci sã fim invitaþi la seminarele 

organizate de Fondul de Investiþii Sociale din Moldova, unde am aflat despre posibilitatea 

de a implementa proiecte în diferite domenii. ªi iatã aºa ne-a venit ideea de a deschide un 

centru de servicii sociale de alternativã”, spune dna primar. De cum a revenit acasã, a 

convocat lucrãtorii de la grãdiniþa din localitate ºi, de comun acord, au decis sã deschidã 

un centru care sã-i ajute pe copiii din familiile nevoiaºe. 

Grãdiniþa era amplasatã într-o clãdire cu douã etaje, însã din cauza numãrului redus de 

copii, spaþiul nu era folosit pe deplin. Încãperile libere au fost date în folosinþa centrului. 

Astfel, la Taraclia a apãrut „Casa în care mã simt copil”. Ca sã demonstreze cã au intenþii 

serioase ºi cã vor cu adevãrat sã-i ajute pe copii, membrii grupului de iniþiativã au apelat la 

unele comunitãþi creºtine, care le-au oferit haine ºi produse alimentare, suficiente pentru 

alimentarea copiilor de trei ori pe zi. Evident, la deschiderea „Casei în care mã simt copil” 

primãria s-a confruntat ºi cu numeroase probleme de ordin administrativ. Una dintre cele mai 

complicate a fost tarificarea pentru salarizarea angajaþilor, fiindcã deocamdatã cadrul legislativ 

moldovenesc nu reglementeazã modul de finanþare a instituþiilor sociale de alternativã. 

Cãsuþa din poveºti 

În prezent, centrul dispune de un sediu aparte într-o clãdire miniaturalã, vopsitã în roz. 

Jucãriile, cãrþile colorate, computerul, televizorul ºi alte lucruri îi aºteaptã pe copiii care iatãiatã 

vor pãºi pragul acestui centru ce seamãnã cu o cãsuþã din poveºti. De fapt, „Casa unde 


mã simt copil” stã cu un picior în sediul vechi, din incinta grãdiniþei, ºi cu altul - în cel nou. 

La ora actualã, se definitiveazã lucrãrile de mobilare ºi se pune la punct alimentarea cu 

energie electricã. 

Reparaþia clãdirii în care a fost amplasat centrul a costat 600 mii de lei, cîºtigaþi în 

cadrul unui concurs anunþat de FISM. Din aceastã sumã, 20 de mii au constituit contribuþia 

comunitãþii, care a fost acumulatã fãrã mari probleme. O bunã parte din sãtenii care au 

cote de pãmînt - circa 600 la numãr - activeazã în comun în cadrul SRL „BOGÃTMOS”. 

SRL-ul a alocat 10 mii de lei în contul contribuþiei comunitãþii, iar încã 10 mii au fost 

strînse de la locuitorii din sat. 

Lucrurile au decurs mai uºor pentru cã acesta a fost al doilea proiect implementat în 

Taraclia. Primul proiect, de asemenea realizat cu suportul FISM, a fost reparaþia capitalã 

a ºcolii. Astfel, a fost renovatã faþada celor douã blocuri de studii ale ºcolii, au fost 

schimbate acoperiºul, uºile ºi ferestrele. De asemenea, în cadrul aceluiaºi proiect, a fost 

înnoit gardul ºcolii. Costul lucrãrilor s-a cifrat la 535 de mii de lei, dintre care circa 90 

de mii au fost alocate de sãteni. 

Atunci cînd s-a început desfãºurarea primului proiect, multã lume avea îndoieli; 

sãtenii erau cam rezervaþi ºi nu prea doreau sã-ºi aducã ºi ei obolul. Însã la acumularea 

contribuþiei pentru deschiderea centrului nu s-au mai confruntat cu asemenea probleme. 

Oamenii s-au convins cã banii sînt folosiþi conform destinaþiei. 

Centrul îºi deschide uºile dimineaþa, la ora 7.00-7.15, cînd copiii vin aici sã ia masa, 

dupã care pleacã la lecþii. Programul dureazã pînã la 17.00, timp în care cei 25 de 

beneficiari ai instituþiei au posibilitatea sã-ºi facã temele cu ajutorul pedagogilor de aici, 

sã participe la diverse activitãþi instructiv-educative, sã se joace etc. Alimentaþia copiilor 

este asiguratã din contul primãriei ºi din ajutoarele umanitare pe care administraþia publicã 

localã ºi conducerea centrului reuºesc sã le obþinã suplimentar. 

Capacitatea centrului este de pînã la 50 de copii, iar termenul maxim în care un copil 

poate beneficia de serviciile instituþiei este de ºase luni. Totul se decide, însã, în funcþie 

de situaþia fiecãrui copil în parte. 

Mulþi copii, pînã a veni la centru, nici nu puseserã mîna pe carte; unii, la vîrsta de 11 

ani încã nu ajunseserã sã frecventeze ºcoala, despre alþii nici nu se ºtia cã existã pe faþa 

pãmîntului, deºi sînt de vîrstã ºcolarã. 

Prima donaþie (pixuri – 25 de bucãþi), pe care centrul a primit-o de la primãrie, s-a 

epuizat într-o sãptãmînã ºi jumãtate – toate pixurile au fost rupte, pentru cã mulþi copii nici 

nu ºtiau cum se þine „acest instrument”. Mai mult decît atît, în memoria pedagogilor ºi în 

istoria centrului a rãmas cazul incredibil al unei fete care, la vîrsta de 16 ani, nu ºtia sã 

citeascã ºi sã numere mãcar pînã la zece. Aplicîndu-i-se stigmatul „retard mintal”, adolescenta 

a fost dusã la ºcoala specialã din Tocuz, de unde a fost recuperatã de lucrãtorii centrului. 

Dupã o perioadã de reabilitare psihologicã ºi moralã, cu sprijinul pedagogilor, ea a reuºit sã 

se reintegreze în ºcoala normalã, înregistrînd rezultate la învãþãturã peste nivelul mediu. 

„Unii copii, cînd au venit la noi ºi încercam sã-i învãþãm a scrie ºi a numãra, se 

temeau de tablã ºi de cretã, pentru cã nu ºtiau ce înseamnã asta, ce pot face cu ele, 

povesteºte Maria Mocan, pedagog la „Casa unde mã simt copil”. Asta se întîmplã pentru 


117

cã nu s-a ocupat nimeni de ei, nimeni nu a încercat sã le explice mãcar ceva. Din aceastã 

cauzã copiii respectivi ajung sã fie corigenþi”, a mai spus ea. 

De la începuturile activitãþii centrului, ºase copii cu deficienþe au fost aduºi încoace 

de la ºcoala specialã din Tocuz ºi ajutaþi sã se reintegreze în ºcoalã ºi în societate. În 

total, pînã în prezent, de serviciile instituþiei au beneficiat 179 de minori. 

Pentru a-i face pe pãrinþi sã-ºi schimbe atitudinea faþã de propriii copii, angajaþii centrului 

organizeazã pentru ei seminare, mese rotunde sau îi viziteazã la domiciliu. Eforturile nu 

sînt zadarnice. Pedagogii se aratã mulþumiþi cã pãrinþii copiilor care vin la centru manifestã 

interes faþã de preocupãrile copiilor ºi au grijã sã-i îmbrace în haine curate. 

Unul dintre scopurile centrului este ºi cel de a schimba atitudinea copiilor din familii 

normale faþã de sãmaºii defavorizaþi de soartã. „La începutul activitãþii noastre, nu eram 

acceptaþi de cãtre profesorii ºi elevii de la ºcoalã, ne-a spus Galina Ceban. Ne venea 

foarte greu sã-i convingem pe profesori sã accepte ca, spre exemplu, un copil de 14 ani 

(pentru cã am avut ºi asemenea cazuri) sã stea alãturi de cei de 6-7 ani”. 

Acum s-a schimbat ºi atitudinea elevilor, ºi a pedagogilor, mulþi dintre ei chiar 

semnaleazã cazuri ale unor copii cu probleme în familie ºi care ar trebui sã fie integraþi 

la centru. 

Grijã pentru „ziua de mîine” 

Totodatã, conducerea centrului se îngrijeºte de soarta copiilor care au beneficiat de 

asistenþa instituþiei ºi dupã ce ei absolvesc ºcoala. În acest scop, a fost stabilit un acord 

cu ªcoala polivalentã din localitate, potrivit cãruia elevii care provin din familii nevoiaºe 

ºi care dupã absolvirea a nouã clase nu au posibilitate sã-ºi continue studiile la liceu, 

trebuie sã fie înmatriculaþi aici. ªcoala polivalentã le oferã acestora ºansa de a însuºi o 

profesie, cum ar fi cea de bucãtar, cusãtoreasã, constructor etc. 

Pedagogii centrului au conºtientizat un adevãr elementar: trebuie sã facã tot ce le stã 

în puteri pentru a schimba situaþia copiilor defavorizaþi. 

Pentru grija manifestatã faþã de ei, copiii rãspund cu reciprocitate. Ei îºi exprimã dragostea 

ºi recunoºtinþa în cele mai diferite moduri. Spre exemplu, în ziua în care ne-am întîlnit, dna 

Ceban a purtat în buzunarul de la hainã un mãr pe care i l-a strecurat unul dintre copii. 

„Îmi place la centru pentru cã e bine ºi frumos. Aici îmi fac lecþiile, desenez, mã 

joc”, ne-a spus un pui de om cu numele Veronica Prepeliþã, elevã în cl. a II-a. Despre ea, 

pedagogii spun cã este foarte bunã la matematicã. 

Ina Malanca, unul dintre copiii care au fost recuperaþi de la ºcoala specialã din Tocuz, 

este elevã în cl. a III-a ºi a ajuns sã înveþe bine. Iatã ce ne-a declarat ea: „Îmi place mult 

sã vin la centru. Aici am mulþi prieteni cu care mã joc, împreunã ne facem lecþiile”. 

În activitatea sa, dna Anastasia Bedros se conduce de urmãtorul principiul: copilul 

vede ºi se vrea vãzut, copilul aude ºi se vrea auzit, copilul e totul ºi vrea de toate. 

„Tocmai de aceea, spune dînsa, ne strãduim sã le arãtãm copiilor din familiile nevoiaºe 

cã pe lume mai sînt ºi lucruri frumoase. Copiii sînt viitorul nostru ºi, dacã n-o sã avem 

astãzi grijã de ei, n-o sã le acordãm atenþia cuvenitã ºi sprijinul necesar, n-o sã avem cui 

încredinþa ziua de mîine”. 


O casã pentru cei fãrã de casã 

ªtiþi povestea gogoaºei? „De la babã ºi moºneag am fugit, de la urs am fugit, de la 

lup am fugit, voi fugi ºi de la tine...”. O poveste cu final trist, identic cu al multor istorii 

din viaþã. Nu este veselã nici soarta copiilor fãrã cãpãtîi, care vagabondeazã, cerºesc, 

hoinãresc sau îºi cîºtigã existenþa spãlînd maºini, fãcînd-o pe hamalii sau... furînd. 

Singura lor armã este agresivitatea, întrucît se considerã neînþeleºi de „alintaþii” care 

nu au trãit o experienþã similarã. ªi pentru cã nu au un cuib pãrintesc, pentru cã nu 

zãbovesc mai mult de cîteva zile la Centrul de plasament temporar, la casele de copii ºi 

peste tot unde sînt adãpostiþi, Direcþia municipalã pentru protecþia drepturilor copilului 

din Chiºinãu a lansat iniþiativa de a deshide un centru special, care sã fie o casã adevãratã 

pentru aceºti copii. O casã în care ei ar putea sã trãiascã ºi sã se simtã ca... acasã, ca 

într-o familie. 

Reabilitare psihologicã, moralã ºi socialã 

Casa „Gavroche” este, deocamdatã, singura instituþie de acest tip din republicã. Aici vin 

doar copiii din municipiul Chiºinãu care vagabondeazã ºi au pãrinþi sau rude. 

Copiii sînt selectaþi de cãtre Direcþia municipalã pentru protecþia drepturilor copilului, 

instituþie care a ºi implementat proiectul respectiv. Desigur, în acest proces participã 

activ ºi asistenþii sociali de la Casa „Gavroche”. De obicei, „locatarii” sînt transferaþi 

încoace de la Centrul de plasament temporar. Totodatã, informaþia despre un copil aflat 

în situaþie dificilã poate parveni ºi de la o vecinã, o rudã a copilului sau de la poliþistul de 

sector. 

Necesitatea deschiderii unei asemenea „case” a fost dictatã de faptul cã copiii din 

aceastã categorie fug cam de peste tot unde sînt plasaþi. În prezent, nu existã o instituþie 

de alternativã care sã-i adãposteascã, cu excepþia Centrului de plasament temporar. Însã 

aceastã instituþie, deºi ºi-a schimbat statutul ºi ºi-a renovat sediul, încã nu s-a dezis de 

vechiul regim poliþienesc. 

La Casa „Gavroche” locuiesc doi copii transferaþi de la Centrul de plasament 

temporar. „Ei manifestã o reticenþã deosebitã faþã de poliþiºti. Tocmai din aceastã 

cauzã excludem contactele cu poliþia, în afarã de cazurile cînd trebuie sã stabilim 

rapid identitatea copiilor ºi pãrinþilor acestora, ne-a declarat Rodica Coreþchi, 

directoarea Casei „Gavroche”. În plus, existã cazuri cînd copiii sînt abuzaþi în familie, 

chiar ºi sexual. Cei trataþi în halul acesta nu pot fi plasaþi la nici un Centru de plasament 

temporar, nici la unul pentru copiii rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã, nici la o casã de 

copii, ei necesitînd o reabilitare psihologicã, moralã ºi socialã.” 

Deschiderea Casei „Gavroche” a fost posibilã datoritã sprijinului financiar acordat 

de Fondul de Investiþii Sociale din Moldova. Fondul a alocat circa 75 de mii de dolari 

pentru reconstrucþia clãdirii în care a fost plasat centrul. Mobilarea ºi asigurarea cu 


119

echipament sportiv s-a fãcut din contul UNICEF, care a oferit în acest scop circa 35 mii 

de dolari. Graþie aceluiaºi suport al UNICEF, în anul viitor urmeazã sã fie organizate o 

ºcoalã de varã pentru copii ºi pãrinþii lor ºi seminarii de instruire pentru pãrinþi ºi voluntari. 

Ca o familie mare 

Capacitatea maximã a centrului este de 18 copii cu vîrstele cuprinse între 6 ºi 16 ani. 

Deocamdatã, aici ºi-au gãsit refugiu cinci minori. Specificul acestei instituþii constã în 

faptul cã personalul încearcã sã le ofere copiilor un cadru cît mai asemãnãtor cu cel 

familial. Dupã cum ne-au mãrturisit toþi cei care locuiesc în aceastã casã, împreunã, ei 

constituie o familie mare. Evident, o atmosferã similarã nu poate fi creatã în instituþiile 

unde sînt plasaþi cîte 500-600 de copii. Cei care locuiesc la Casa „Gavroche” pot merge 

singuri sã-ºi spele hainele, îºi fac ei înºiºi curat în odaie, iar, cu timpul, urmeazã sã dea 

o mînã de ajutor ºi la bucãtãrie. Adicã, se face totul pentru a-i putea educa pe aceºti copii 

ca acasã, astfel încît ei sã nu simtã atît de dureros lipsa pãrinþilor ºi sã devinã buni 

gospodari ºi gospodine, buni pãrinþi atunci cînd vor avea ºi ei, la rîndul lor, copii. 

Pentru cei mai mulþi dintre ei deºteptarea ºi mersul la ºcoalã reprezintã o dificultate 

greu de depãºit. Însã, încetul cu încetul, copiii sînt deprinºi cu un regim normal de viaþã. 

„Dupã cinci ani de pedagogie la universitate, mi-am dat seama cã trebuie sã caut 

singurã ieºire din situaþiile de problemã, pentru cã metodele obiºnuite de lucru nu au 

nici un efect asupra acestor copii, ne povesteºte Ana Grigoraºenco, pedagog. În relaþia 

cu ei, noi încercãm în permanenþã sã gãsim o cale de compromis, fiindcã aceºti copii 

sînt obiºnuiþi cu un mod de viaþã cu totul diferit de cel dintr-o familie obiºnuitã. Dacã 

discuþi cu ei ºi le explici situaþia, mai cedeazã. Dar, cu ordine, nu obþii nimic de la dînºii. 

Unii chiar pot deveni foarte agresivi. Vorba e cã ei nu s-au aºteptat cã aici vor gãsi 

dragoste, bunãvoinþã ºi înþelegere, ceea ce li se pare cu totul neobiºnuit.” 

Orice copil din vecini poate veni sã se joace cu cei de la Casa „Gavroche”. În acest 

fel, existã posibilitatea sã se lege noi prietenii, iar asistenþii sociali pot discuta cu amicii 

mai vechi ai beneficiarilor centrului, în vederea reabilitãrii acestora. 

Ce îi face pe copii sã plece de acasã 

Termenul maxim de aflare a unui copil la Casa „Gavroche” este de ºase luni. În acest 

rãstimp, asistenþii sociali încearcã sã rezolve problemele copilului ºi sã-i gãseascã o 

familie – înainte de toate, pe cea naturalã. Dacã nu se reuºeºte integrarea copilului în 

familia lui, se merge pe varianta familiei lãrgite – bunei, fraþi sau surori mai mari, fraþi 

sau surori ale pãrinþilor, veriºori etc. Dacã nici aceastã tentativã nu se încununeazã cu 

succes, copilul este plasat în familia asistenþilor maternali profesioniºti. În municipiul 

Chiºinãu existã o reþea de asemenea familii. În cazurile extreme, copiii ar urma sã fie 

plasaþi într-un centru de tip familial pentru copii orfani ºi lipsiþi de îngrijire pãrinteascã. 

Oricum, spune directoarea Casei „Gavroche”, se va încerca orice modalitate de protecþie 

a copilului, evitîndu-se instituþionalizarea lui. 


Rodica Coreþchi ne-a zis cã, analizînd istoria copiilor plasaþi la centru, a rãmas foarte 

surprinsã sã constate cã aproape toþi au avut conflicte în familie: „În majoritatea cazurilor 

– cu concubinul (concubina) mamei (tatei), deoarece în foarte multe cazuri pãrinþii 

divorþeazã ºi coabiteazã cu cineva. Aceste conflicte îi determinã pe o bunã parte dintre 

copii sã plece de acasã”. 

Alexandru, de 11 ani, a plecat de acasã pentru cã nu se înþelegea cu concubinul 

mamei sale ºi nici cu ea, care fãcea abuz de alcool. A locuit mai mult de un an în stradã 

ºi a venit singur la Centrul de plasament temporar, deoarece s-a sãturat sã hoinãreascã. 

De la Casa „Gavroche” nu ar fugi în nici un caz. Din contra, viseazã sã locuiascã aici 

pînã la vîrsta de 16 ani, dupã care sã-ºi gãseascã un loc de muncã. „Chiar ºi aici pot sã 

lucrez, aº îndeplini orice muncã, spune Alexandru. Îmi place sã stau în aceastã casã 

pentru cã educatorii ne îmbracã ºi ne hrãnesc bine, pentru cã merg la ºcoalã ºi nimeni nu 

strigã la noi. Aici am chiar ºi mamã, ºi nu numai una, ci tocmai cinci”, spune el. 

Volodea, un al membru al „familiei” de la Casa „Gavroche”, are 14 ani ºi a vagabondat 

doi ani de zile, timp în care nu a frecventat ºcoala deloc. Nu are pãrinþi ºi a locuit 

împreunã cu fratele mai mare, însã nu s-au putut înþelege ºi a plecat unde l-au dus ochii. 

„Pe stradã era mai bine decît împreunã cu fratele”, spune el. Zice cã se simte foarte bine 

la Casa „Gavroche”. Îi place la „Gavroche”, deoarece sînt condiþii bune pentru trai, are 

ce mînca, cu ce se îmbrãca, dar ºi pentru cã amicii sãi locuiesc în apropiere, iar atitudinea 

lucrãtorilor de aici faþã de el este „ca a unei mame faþã de fiul sãu”. În prezent, Volodea 

merge regulat la lecþii – este cel mai sîrguincios de la Casa „Gavroche” - viseazã sã 

absolveascã ºcoala ºi sã se facã bucãtar. 

Copiii frecventeazã ºcoala din cartier. Profesorii ºi administraþia ºcolii nu sînt prea 

bucuroºi de acest lucru, pentru cã ei ºtiu foarte bine ce reprezintã acest contingent de 

copii. Administraþia Casei „Gavroche”, însã, încearcã sã-i convingã pe profesori cã, de 

fapt, lucrurile nu sînt întotdeauna cum par a fi ºi cã aceºti copii trebuie ajutaþi sã se 

reintegreze în societate ºi sã ducã un mod normal de viaþã. Ca într-o familie cumsecade, 

lucrãtorii centrului supravegheazã copiii sã-ºi facã temele ºi îi trimit în fiecare zi la 

ºcoalã, fãcînd tot ceea ce trebuie sã facã un pãrinte bun, un pãrinte adevãrat. 

Avem nevoie de puþinã dragoste-n plus 

Recent, Centrul „CVIS” de prevenire a instituþionalizãrii copiilor în situaþie de risc, 

centru care activeazã în cadrul ºcolii medii din satul Scoreni, Strãºeni, a sãrbãtorit doi 

ani de activitate. Cu acest prilej, copiii care frecventeazã centrul, împreunã cu ceilalþi 

elevi, au susþinut un concert festiv. De asemenea, ei au organizat o expoziþie de lucrãri 

confecþionate în cadrul cercurilor de desen, de aplicare, de modelare, de prelucrare a 

lemnului etc. ºi au participat la competiþii sportive cu genericul „Starturi vesele”. 


121

La festivitate au asistat reprezentanþi de la Direcþia Elveþianã de Dezvoltare ºi 

Cooperare, Fondul de Investiþii Sociale din Moldova, Organizaþia „Salvaþi copiii”, precum 

ºi de la alte centre similare din Soroca, Budeºti ºi Criuleni. 

O ºcoalã pentru toþi 

„CVIS” se descifreazã simplu: Copiii - viitorul societãþii. Deschis oficial în februarie 

2001 în cadrul ºcolii medii din satul Scoreni, Centrul „CVIS” a devenit un refugiu 

pentru copiii cu deficienþe fizice ºi pentru cei din familiile nevoiaºe, precum ºi un loc 

atractiv pentru ceilalþi copiii din Scoreni. 

Centrul este dotat cu un cabinet de psihoterapie, salã de reabilitare fizicã utilatã cu 

aparate performante pentru exerciþii fizice, salã de meditaþie ºi odihnã dotatã cu televizor, 

casetofon, jocuri ce dezvoltã intelectul ºi jucãrii. Toate acestea au fost realizate în decursul 

a doar doi ani de cãtre membrii Asociaþiei obºteºti „CVIS”, adicã de pãrinþi ºi pedagogi. 

Din discuþia cu cadrele didactice, am înþeles cã asociaþia a fost creatã cu scopul de a 

susþine financiar prin noi modalitãþi activitatea ºcolii. 

Datoritã activitãþilor organizate de colectivul didactic ºi proiectelor implementate, prin 

intermediul Centrului a fost reparatã ºcoala, atît în interior, cît ºi în exterior, a fost rezolvatã 

problema ºcolarizãrii ºi, de asemenea, a fost preîntîmpinatã instituþionalizarea copiilor cu 

handicap fizic ºi mental ºi a celor aflaþi în situaþie de risc. 

Douã probleme importante au fost tranºate 

„În 1998, la sfîrºitul anului, cînd abia fusesem numitã în funcþie, instituþia se afla într-o 

stare deplorabilã, iar abandonul ºcolar atinsese cote îngrijorãtoare, ne mãrturiseºte directoarea 

ºcolii Maria Viniþchi. Potrivit documentelor oficiale, circa 60 de elevi nu frecventau ºcoala, 

însã în realitate numãrul acestora era de aproape 100 de copii. În majoritate, aceºtia erau copii 

cu retard sau cu deficienþe fizice, din familii sãrace, copiii de care nu se ocupã nimeni acasã.” 

Dupã mai multe demersuri, ºcoala din Scoreni a reuºit sã obþinã de la guvern 100 de 

mii de lei pentru renovarea acoperiºului ºi construcþia sobelor care au fost conectate la 

sistemul de încãlzire al ºcolii. Aceste sobe au înlocuit cazanele: dau cãldurã la fel ca cele 

obiºnuite, dar, totodatã, încãlzesc ºi apa din sistemul de încãlzire. 

Între timp, a început colaborarea cu FISM. În anul 2000, prin intermediul Asociaþiei 

„CVIS”, ºcoala din Scoreni a obþinut finanþare pentru realizarea unui microproiect care 

prevedea reabilitarea sediului sãu ºi crearea Centrului de prevenire a instituþionalizãrii 

copiilor în situaþie de risc. „Obiectivele pe care ni le-am propus au fost repararea ºcolii 

ºi reintegrarea socialã a copiilor care, din cauza problemelor de ordin fizic, psihic sau 

material cu care se confruntã, sînt lãsaþi sau chiar impuºi de pãrinþi sã stea acasã, iar în 

multe cazuri – trimiºi în instituþii speciale”, spune Maria Viniþchi. 

Costul total al microproiectului a fost de 55 mii de dolari SUA. Contribuþia comunitãþii 

în bani cash – de 17 mii de lei, iar restul – în muncã fizicã. Mai tîrziu, tot cu suportul 

FISM, ºcoala a obþinut încã 10 mii de lei pentru reparaþia podelelor în blocul A. 


Copiii cu invaliditate gravã frecventeazã ºcoala 

În prezent, la Centru vin 51 de copii, dintre care 14 cu handicap fizic, 13 cu retard ºi 

24 din familii socialmente vulnerabile, inclusiv 9 copii cu un singur pãrinte. Pentru a-i 

ajuta pe aceºti copii sã se integreze mai uºor în societate, lucrãtorii Centrului au decis sã 

nu-i separe de cei sãnãtoºi, incluzîndu-i în clasele obiºnuite. Chiar ºi cei cu invaliditate 

gravã frecventeazã ºcoala alãturi de ceilalþi elevi, participã în egalã mãsurã la activitãþi 

ºcolare: ikebana, croitorie, broderie, croºetare, diverse cercuri artistice etc. „Dacã, la 

început, copiii bolnavi stãteau oarecum stînjeniþi, iar ceilalþi îi tratau cu o anumitã rezervã, 

acum situaþia s-a schimbat, povesteºte directoarea. Avem elevi dependenþi de cãrucior 

care frecventeazã ºcoala ºi, pentru cã scãrile ºcolii nu sînt acomodate pentru a circula cu 

scaunul cu rotile, colegii acestor copii îi ajutã sã se deplaseze la etajele superioare.” 

De asemenea, copiii cu handicap beneficiazã de ºedinþe de întremare a sãnãtãþii, cum ar 

fi masajul sau gimnastica curativã efectuate de un kinetoterapeut care activeazã la centru. 

Copiii care urmeazã aceste proceduri se aflã aici de la ora 10.00 pînã la ora 15.00. 

Din aceastã cauzã, conducerea centrului a cãutat posibilitãþi pentru a-i alimenta pe 

copii. Astfel, participînd la un concurs organizat de Direcþia Elveþianã pentru Dezvoltare 

ºi Cooperare, ONG „CVIS” a cîºtigat un proiect de 13 mii 234 de dolari SUA, datoritã 

cãruia au fost asigurate cu mobilierul ºi echipamentul necesar cabinetele de psihoterapie 

ºi de reabilitare fizicã. În cadrul aceluiaºi proiect este prevãzutã alimentaþia copiilor o 

datã pe zi. În plus, centrul a obþinut în repetate rînduri ajutoare alimentare de la Fundaþia 

Medicilor din Moldova ºi primãria din Scoreni. 

Pe timp nefavorabil, îndeosebi atunci cînd pe drumuri e gheþuº sau multã zãpadã, 

copiii dependenþi de cãrucior nu se pot deplasa la ºcoalã ºi studiazã acasã, fiind vizitaþi 

de cãtre profesori ºi copiii voluntari. Datoritã acestor eforturi, în prezent toþi copiii de 

vîrstã ºcolarã sînt încadraþi în procesul de studii. 

Un centru necesar 

„Unde-i directoarea mea?”, aºa se adreseazã învãþãtorilor un bãieþel mãrunþel. Îi zice 

Alexandru Marciuc, este elev în clasa a IV-a ºi este orfan. De fapt, locuieºte cu mama 

vitregã, dar, într-un moment de cumpãnã, rudele au vrut sã-l dea la casa de copii ºi 

Alexandru ºtie cã datoritã doamnei directoare a rãmas sã trãiascã în familie. În plus, are 

un defect la mînã – s-a nãscut cu degetele lipite ºi din aceastã cauzã îi vine cam greu sã 

lucreze. Însã chiar ºi aºa, confecþioneazã marionete pentru teatrul de pãpuºi. Alexandru 

afirmã cã se simte foarte bine la Centru: „Privim televizorul, ascultãm muzicã”. Îi mai 

place sã joace ºah cu învãþãtoarele. „Cînd cîºtig eu, cînd ele, aºa-i”, remarcã bãiatul cu 

un aer de filosof. 

Ionel Moruz este elev în clasa a V-a ºi zice cã s-ar plictisi cumplit dacã la un moment 

dat Centrul „CVIS” ar disparea sau ar fi închis. El învaþã la ºcoala din Scoreni doar de 

doi ani. A venit aici de la Chiºinãu. „Dacã ar fi sã aleg între ºcoala în care am învãþat la 

Chiºinãu ºi aceasta, aº rãmîne la Scoreni. Aici e mai bine, pentru cã profesoarele sînt 


123

mai bune la suflet, se poartã frumos cu noi. ªi este cu mult mai interesant, fiindcã în 

cadrul Centrului „CVIS” putem sã ne ocupãm cu foarte multe lucruri distractive ºi 

folositoare.” 

„Deschiderea unui asemenea centru a fost foarte necesarã pentru cã în localitatea 

noastrã mulþi copii se aflã în dificultate, considerã Elena Iordache, învãþãtoare ºi angajatã 

la Centrul „CVIS” ºi, totodatã, mamã a unui copil care are un defect de vedere. Aici, la 

centru, se atrage o atenþie deosebitã nu numai copiilor, ci ºi pãrinþilor acestora care, 

atunci cînd au nevoie de un sfat în privinþa educaþiei copilului, a instruirii sau a îngrijirii 

lui, ºtiu cã are cine sã-i ajute.” 

Noi intenþii ºi planuri de viitor 

Colectivul „CVIS”-ului este conºtient cã pentru asigurarea existenþei centrului nu 

este raþional sã conteze doar pe faptul cã ONG-ul ar putea obþine finanþare din partea 

diverselor organizaþii. De aceea, profesorii intenþioneazã sã iniþieze anumite activitãþi 

care ar permite susþinerea financiarã a centrului. „Ne gîndim sã producem ceva, cum ar 

fi, spre exemplu, lãzi pentru fructe ºi legume, care sînt foarte întrebate pe piaþã, se 

destãinuie Maria Viniþchi. Pe teritoriul satului avem multe clãdiri ale întreprinderilor 

care staþioneazã ºi pe care le-am putea folosi în acest scop. Operaþiile mai complicate ar 

putea fi efectuate de cãtre specialiºti, iar ceea ce este mai uºor – de cãtre elevii din 

clasele mari. Din profitul obþinut am putea menþine activitatea centrului”, considerã ea. 

Urmãtorul obiectiv pe care ºi-l propun membrii Asociaþiei obºteºti „CVIS” este sã 

gãseascã posibilitãþi de a-i ajuta pe copiii în situaþie de risc ºi dupã absolvirea ºcolii, 

pentru cã, de regulã, tinerii cu handicap îºi gãsesc cel mai greu un loc de muncã. 

Cãldura unui cãmin adevãrat 

Centrul de zi „Speranþa” pentru copiii cu cerinþe educative speciale din Criuleni a fost 

deschis la 10 august 2000, cu suportul Fundaþiei SOROS Moldova. În prezent, centrul este 

frecventat de 44 de copii cu deficienþe mentale ºi motorii, cu vîrste cuprinse între 4-16 ani. 

Scopul acestei instituþii este de a-i scoate din anonimat pe copiii cu retard ºi pe cei cu retenþie 

în dezvoltare ºi de a-i ajuta sã devinã independenþi, astfel încît sã se poatã integra în societate. 

„Ideea de a ajuta copiii cu cerinþe educative speciale mi-a venit pe cînd activam în 

calitate de preºedinte al Comisiei medico-psiho-pedagogice din cadrul Direcþiei judeþene 

de învãþãmînt ºi, concomitent, de inspector pentru educaþia timpurie, povesteºte Alexandra 

Grãjdian, directoarea Centrului „Speranþa”. Anume atunci am înþeles cã foarte mulþi 

copii pot fi ajutaþi, cã, dacã ar avea un spijin la timpul potrivit, ar evita multe probleme 

în dezvoltare ºi s-ar încadra mult mai bine ºi mai uºor în procesul educaþional”. 


Dupã deschiderea centrului, Alexandra Grãjdian s-a convins nu o singurã datã de 

acest adevãr. “Dar pînã atunci... a fost o muncã grea ºi migãloasã”, îºi aminteºte 

directoarea. Înainte de a deschide centrul, grupul de iniþiativã, alcãtuit din patru pedagogi 

în frunte cu dînsa, a investigat temeinic subiectul. „Împreunã cu medicii am examinat 

cazul fiecãrui copil din Criuleni ºi din localitãþile apropiate, care are cerinþe educative 

speciale, le-am trecut numele într-o listã interminabilã ºi aºa a început epopeea 

„frecventãrii familiilor”, povesteºte directoarea centrului. 

Dificultãþi rãmase în urmã 

Cei patru pedagogi au mers în fiecare familie, au discutat cu pãrinþii ºi le-au explicat 

pe îndelete ce au de gînd sã facã. „Am început de la pãrinþi, pentru cã familia este cea 

mai cointeresatã în afirmarea copilului ca membru normal al societãþii. Pe lîngã toate, 

pãrinþii sînt cei mai buni educatori ºi mai bine decît ei nu cunoaºte nimeni problemele 

copilului”, spune Alexandra Grãjdian. În ciuda eforturilor depuse, în prima zi la centru 

au venit doar patru copii. Treptat, însã, neîncrederea pãrinþilor s-a spulberat ºi acum, 

potrivit lucrãtorilor instituþiei, chiar ºi copiii sãnãtoºi vin în numãr mare ºi solicitã 

permisiunea de a frecventa Centrul „Speranþa”. 

La început, instituþia nu dispunea de foarte multe dintre lucrurile necesare. Centrul a 

fost gãzduit de grãdiniþa „Spicuºor”, care i-a oferit douã încãperi. Dar cum acestea nu se 

încãlzeau iarna, lucrãtorii Centrului „Speranþa” s-au confruntat cu probleme serioase 

chiar de la începutul activitãþii. 

Colaboratorii îºi amintesc cu un zîmbet amar despre cum a trecut prima iarnã. Atunci, 

pe o foaie mare de hîrtie au desenat un cãmin în care, chipurile, ardea focul, au lipit 

acest desen pe perete, iar alãturi au pus cîteva saltele. Copiii se adunau lîngã acest 

cãmin închipuit ºi astfel li se pãrea cã în încãpere e mai cald. În acele momente a devenit 

clar cã, pentru a obþine rezultatele scontate, pentru o activitate eficientã, trebuie sã li se 

ofere copiilor condiþii de reabilitare cît mai bune. 

Pentru a renova clãdirea s-a apelat la Fondul de Investiþii Sociale din Moldova (FISM). 

ªi întrucît la realizarea proiectelor cu suportul FISM este obligatorie alocarea unei contribuþii 

ºi din partea comunitãþii, la insistenþa directorului centrului, primãria din Criuleni a decis 

sã ajute ºi ea cu ce poate. Astfel, Centrul „Speranþa” a încheiat cu primãria un contract de 

colaborare. Potrivit acestuia, administraþia localã a dat în folosinþã centrului, pentru o 

perioadã de 15 ani, gratuit, unul din blocurile grãdiniþei „Spicuºor”, care de mai mulþi ani 

era pãrãginit. De asemenea, autoritãþile s-au angajat sã suporte cheltuielile de întreþinere a 

localului, precum ºi sã asigure alimentaþia gratuitã a copiilor de la centru o datã în zi. Tot 

din bugetul primãriei e achitat ºi salariul pentru trei lucrãtori ai Centrului „Speranþa”. 

„La început, am pus accentul pe activitatea cu copiii, spune Alexandra Grãjdian. 

Dar, totodatã, ne-am dat seama cã, fãrã un parteneriat viabil cu pãrinþii ºi comunitatea, 

n-o sã obþinem nimic din ceea ce ne-am propus. A fost necesar sã unim aceste trei 

componente într-un „triunghi” ºi ne-a reuºit. Nu ne-a fost uºor, dar se meritã efortul”, 

considerã directoarea. 


125

Servicii pentru copii 

Astfel, pe parcursul a trei ani, de cînd a fost deschis, centrul ºi-a orientat activitatea 

în trei direcþii prioritare: munca cu copiii, cu pãrinþii ºi cu comunitatea. Copiii 

beneficiazã regulat de terapii în scopul reabilitãrii, fac diverse exerciþii ºi ore speciale 

de kinetoterapie etc. Totodatã, lucrãtorii luptã pentru reintegrarea acestor copii în 

ºcoala normalã de culturã generalã. Iar pentru aceasta, considerã ei, este necesar de 

a-i face ºi pe copiii sãnãtoºi, ºi pe profesori, sã fie mai toleranþi faþã de persoanele 

cu handicap. 

„Sîntem conºtienþi cã fãrã o conlucrare cu ºcoala ºi comunitatea nu putem avea sorþi 

de izbîndã, spune Olga Lîsenco, director-adjunct la „Speranþa”. Cu cît mai multe vor ºti 

oamenii despre noi, despre aceºti copii ºi despre problemele lor, cu atît vor fi mai receptivi. 

Ne strãduim sã facem sã disparã stereotipurile existente în societate vizavi de copiii cu 

deficienþe ºi astfel - sã schimbãm mentalitatea comunitãþii”. 

Angajaþii centrului au reuºit sã stabileascã relaþii strînse de colaborare cu instituþiile 

de învãþãmînt din Criuleni. Astfel, sînt organizate cu regularitate activitãþi comune pentru 

copiii cu cerinþe educative speciale ºi elevii obiºnuiþi. Spre exemplu, copiii de la 

„Speranþa” învaþã anumite jocuri, dupã care se duc la ºcoalã în calitate de formatori: ei 

le spun celorlalþi copii, gazdelor regulile jocului, le dau anumite sarcini pe care elevii 

trebuie sã le îndeplineascã etc. Este o modalitate foarte eficientã ºi foarte importantã 

pentru schimbarea imaginii copiilor cu cerinþe educative speciale ºi pentru reintegrarea 

lor în societate, considerã specialiºtii Centrului „Speranþa”. Chiar dacã jocurile sînt foarte 

simple, copiii din ºcolile obiºnuite vãd cã ºi cei de-o seamã cu ei de la Centrul „Speranþa” 

pot sã-i înveþe cîte ceva, cã pot fi persoane independente. În acelaºi timp, se schimbã ºi 

atitudinea faþã de sine a copiilor cu retard, le creºte simþul demnitãþii ºi al propriei 

valori, spun specialiºtii. 25 de copii deja au depãºit problemele cu care se confruntau ºi 

au reuºit sã se integreze în ºcoala generalã. 

„Desigur, nu poþi sã rezolvi toate problemele acestor copii, nu poþi sã-i aduci la un 

nivel absolut normal, dar poþi sã-i sprijini ca ei sã-ºi valorifice potenþialul nativ ºi sã 

devinã independenþi pentru a se putea integra în societate”, spune dna Grãjdian. 

De obicei, copiii cu retard uºor sau cu retenþie în dezvoltare sînt plasaþi cu certificat 

în ºcoalã ºi rãmîn analfabeþi, pentru cã profesorul are un numãr destul de mare de elevi 

ºi nu reuºeºete sã le atragã atenþie tuturor copiilor, considerã directorul centrului. Foarte 

mulþi dintre cei care au venit la „Speranþa” au învãþat sã citeascã la vîrsta de 13-14, ba 

chiar ºi la 15-16 ani. Unii copii nu cunosc lucruri elementare, bunãoarã, sã spunã ce orã 

indicã ceasul. 

Pãrinþi ºi copii 

Un ultim sondaj în rîndul profesorilor din Criuleni a arãtat cã schimbarea de mentalitate 

s-a produs ºi în rîndul acestora. Profesorii au acceptat cã problema copiilor cu cerinþe 

educative speciale existã ºi în Criuleni ºi cã ea trebuie discutatã. ªi dacã la etapa creãrii 


Centrului toþi profesorii refuzau sã primeascã în clasã copii cu probleme de educaþie, în 

prezent 31 la sutã din cadrele didactice acceptã sã aibã în clasã un asemenea elev. Aceasta, 

în opinia colaboratorilor de la „Speranþa”, este o victorie incontestabilã în lupta cu 

stereotipurile ºi nepãsarea. 

În acelaºi timp, s-a pus accentul pe schimbarea mentalitãþii pãrinþilor ºi pe implicarea 

lor cît mai activã în procesul de educare a propriilor copiii. “Pãrinþii care au un copil cu 

cerinþe educative speciale au nevoie de ajutor în mod special, pentru cã de obicei ei 

rãmîn singuri faþã în faþã cu problema lor ºi, dacã vor sã-ºi ajute copilul, nu ºtiu cum ar 

putea s-o facã”, spune Alexandra Grãjdian. În acest scop, Centrul „Speranþa” organizeazã 

în permanenþã seminare, mese rotunde în cadrul cãrora pãrinþilor li se explicã pe îndelete 

cum pot sã-ºi ajute mai bine copilul, cum sã se poarte cu el, cum sã-l educe etc. 

„Am considerat foarte important ca pãrintele sã înþeleagã ceea ce dorim sã-i spunem 

ºi sã poatã sã se implice în discuþie, am fost parteneri egali de la bun început. Am dorit 

ca la toate problemele pe care le-am discutat sã se gãseascã o soluþie prin intermediul 

propriei experienþe, sã auzim pãrerea lor”, afirmã Olga Lîsenco. De asemenea, specialiºtii 

centrului au elaborat ºi editat un „Ghid pentru pãrinþii copiilor cu cerinþe educative 

speciale”, pentru a facilita comunicarea dintre pãrinþi ºi copiii lor. 

ªi dacã la primele întîlniri ºi seminare veneau doar mamele, la ultimele au venit 

chiar ºi vreo ºase taþi, povestesc cu bucurie lucrãtorii centrului. Aceste întîlniri sînt 

eficiente, deoarece pãrinþii au posibilitatea sã discute despre problemele care îi preocupã 

ºi care, în mare mãsurã, sînt comune. În plus, colectivul de pãrinþi, prin sfaturi ºi sugestii 

delicate, poate sã influenþeze o anumitã decizie a unui pãrinte luatã în privinþa copilului. 

Între pãrinþi s-au format niºte relaþii deosebite: pleacã împreunã la odihnã, pot sã-ºi lase 

copiii unii în grija altora. Este un lucru foarte important, considerã directoarea centrului, 

mai ales cã 72 la sutã dintre copiii care frecventeazã centrul provin din familii nevoiaºe, 

iar 24% din copii au pãrinþii plecaþi peste hotare ºi sînt lãsaþi în grija bunicilor sau a altor 

rude. 

Recent, lucrãtorii centrului au avut încã un prilej de bucurie ºi satisfacþie profesionalã 

- pãrinþii, ai cãror copii frecventeazã Centrul „Speranþa”, au decis sã adere la organizaþia 

obºteascã „Femeia ºi copilul – protecþie ºi sprijin”, care este fondatorul instituþiei. În 

opinia lor, acesta este încã un rezultat al muncii depuse timp de peste trei ani ºi o dovadã 

a încrederii pãrinþilor în viitorul Centrului „Speranþa” ºi în viitorul copiilor lor. 


Materiale semnate de Natalia RÃILEANU 

127

Cãlãuzã într-un anevoios drum spre casã 

Pe parcursul activitãþii mele de jurnalist am vizitat nu o datã instituþii de copii, dar 

ceea ce mi-a fost dat sã vãd la Centrul de plasament temporar al copiilor în situaþie de 

risc din Bãlþi, a fost ceva cu totul deosebit. Or, acesta nu este un centru pentru copiii 

speriaþi de propriul prezent ºi viitor, “culeºi” din stradã de cãtre poliþiºti. La copiii de 

aici nu þipã nimeni ºi nici nu-i supravegheazã cu strãºnicie, precum am vãzut cã se face 

în alte locuri. 

Am deschis portiþa de fier a unei gradiniþe de copii inundatã în verdeaþã unde, la o 

mãsuþã aºezatã la umbrã, cîþiva copii confecþionau de zor niºte pãpuºi din cîrpe. Asistentul 

lor mi-a spus cã directoarea centrului, Alexandra Guleac, era la un seminar la Chiºinãu, 

situaþie care m-a descumpãnit de-a binelea. În oricare altã instituþie, lipsa directorului ar 

fi însemnat un fiasco sigur pentru misiunea mea, deoarece nimeni în locul ºefului nu ºiar 

asuma responsabiliatea pentru un interviu. Aici însã mi s-a spus cã Tatiana Ignatiºin, 

directorul-adjunct al centrului, îmi va rãspunde la toate întrebãrile. 

Copiii strãzii renunþã la gãri ºi subsoluri 

Tatiana Ignatiºin a lucrat, pînã nu demult, la Consiliul judeþean Bãlþi, în cadrul Direcþiei 

învãþãmînt, tineret ºi sport. La centru a ajuns datoritã Fondului de Investiþii Sociale din 

Moldova, care a investit 75 mii de dolari în aceastã instituþie destinatã copiilor în situaþie 

de risc – fenomen alarmant la Bãlþi, astfel fiind deschise locuri de muncã pentru pedagogi 

ºi psihologi. 

“Am cãutat de la bun început sã soluþionãm problemele sociale ale copiilor care au 

nimerit la noi, ne-a spus interlocutoarea. Aici ei se aflã de la ºase luni pînã la un an. Am 

venit cu o altã abordare a problemei, cãutînd forme alternative de îngrijire a copiilor 

prin care am încercat sã zãdãrnicim întoarcerea în mediile inadecvate sau criminale.” 

La selectarea beneficiarilor, centrul a impus deocamdatã anumite restricþii. În vizorul 

instituþiei nu intrã copiii narcomani sau alcoolici. De asemenea, nici copiii din familii 

numeroase sau minorii care figureazã în evidenþa poliþiei, deoarece centrul încã nu 

dispune de modalitãþi de tratament ºi reabilitare socialã a acestora. La fel, nu se lucreazã 

cu copiii cu handicap, din motiv cã nu existã posibilitãþi pentru îngrijiri medicale. Dar 

aceste restricþii sînt temporare. Tatiana Ignatiºin a remarcat cã principala misiune a 

centrului este sã-i aducã pe copii la un mod de viaþã normal. Centrul a fost conceput 

ca un model de tip familial. Primii copii care au nimerit aici au fost din categoria 

celora care nu au mãcar acte de identitate. 

Mama a doi fraþi aflaþi aici – unul de 9, iar altul de 16 ani - a murit acum douã luni 

de cancer. Bãieþii au rãmas ai nimãnui, fãrã nici un document care le-ar confirma 

identitatea, fãrã rude, cu excepþia unei mãtuºi care nu are cu ce-i întreþine. Cel mai mic 

a fost adus de la garã de una din vecinele de bloc, care l-a gãsit acolo cerºind. Celãlalt 


frate, de 16 ani, a reuºit sã facã timp de un an ºi jumãtate o ºcoalã de meserii. Una din 

cele mai mari probleme pe care le are direcþia centrului este de a le oferi acestora acte de 

identitate. 

Este foarte complicat, deoarece ei nu au nici o adeverinþã care ar dovedi apariþia lor 

pe lume… 

Regimul de aici favorizeazã reabilitarea copiilor strãzii. Este un regim blînd, care le 

permite sã plece acasã sau la rude, la magazin dupã cumpãrãturi ori de cîte ori au nevoie. 

Fiecãruia i se gãseºte o ocupaþie dupã plac. Destul de repede, scopul a fost atins. 

Copiii aflaþi aici au reuºit sã-i convingã pe unii de seama lor întîlniþi la garã sau oploºiþi 

prin subsoluri sã vinã la centru, unde pot gãsi hranã, un pat curat, condiþii excelente în 

care ei nu sînt deprinºi sã trãiascã. 

Studenþii ºi scouþii trateazã suflete de copii 

Între cei peste 20 de copii aflaþi aici am întîlnit cîþiva tineri, studenþi la Facultatea de 

Pedagogie ºi Psihologie a Universitãþii din Bãlþi. Unul dintre ei, Tudor Pãgînu, ºi-a motivat 

destul de original misiunea: “Facem, domnule, o ºcoalã bunã aici, o ºcoalã pe care nici 

universitatea nu poate sã ne-o dea – încercãm sã tratãm sufletele acestor copii. Unii dintre 

ei, supuºi anterior violenþelor în familie, ºi acum strigã prin somn, alþii iau dezmierdarea 

drept insultã. Noi reuºim ceea ce educatorii ºi asistenþii sociali nu reuºesc – sã pãtrundem 

mai lesne în sufletul lor, sã-i ajutãm sã-ºi uite durerile ºi sã-ºi depãºeascã complexele.” 

Nu este întãmplãtoare implementarea programului DART de reabilitare a victimelor 

violenþei în familie. Diana Cuºnir, de asemenea studentã, psiholog de specialitate, este 

de pãrere cã societatea, dacã se respectã, trebuie sã se apropie de copiii marginalizaþi ºi 

excluºi din rîndurile ei. 

La centru am mai întîlnit încã un soi de voluntari. Dimitri Ignatiºin, fiul Tatianei 

Ignatiºin, mi-a recitat chiar o bucatã din satira “O vospitanii” scrisã de Antioh Cantemir, 

unul din întîi-stãtãtorii poeziei culte ruse. Bãiatul de 15 ani mi-a spus cã-i place aici, cã 

vine cu echipa de scouþi din clasa lui ºi cã doreºte sã organizeze cu copiii de aici un marº 

pînã la o mãnãstire de prin pãrþile locului. 

Sponsori puþini, dar prieteni de nãdejde 

Centrul “Drumul spre casã” a fost creat datoritã entuziasmului unor pedagogi notorii 

din Bãlþi ºi al membrelor Asociaþiei de femei “Logos”. Deºi funcþioneazã de aproape 

jumãtate de an, abia acum a început finanþarea de la bugetul municipalitãþii, ceea ce ne 

inspirã speranþa cã pedagogii ºi lucrãtorii sociali de aici vor fi salarizaþi. Acum, centrul 

existã mai mult din mila unor întreprinderi ºi instituþii care îl ajutã cum pot. Combinatul 

“Produse cerealiere” ºi AªP “Selecþia”, instituþie ºtiinþificã cunoscutã în Moldova ºi 

peste hotare, ajutã centrul cu zahãr, fãinã ºi legume, iar “Holand Help” ºi “Emaus” - 

misiuni bisericeºti din municipiul Bãlþi - îmbracã ºi încalþã copiii de aici. Brutãria “Lariat” 

furnizeazã piîne în cantitãþi suficiente, iar din pîinea care rãmîne se fac pesmeciori. 


129

Deocamdatã, aceºtia sînt sponsorii - firme ºi întreprinderi cu posibilitãþi modeste - 

dar care niciodatã nu s-au lãsat rugate de douã ori dacã a fost nevoie de ajutorul lor. 

Astãzi, centrul are nevoie de sprijinul mai multor agenþi economici din municipiu. 

Este nevoie de un televizor ºi de un aparat de radio, de veselã ºi de cãrþi în limba românã, 

de surse financiare pentru excursii ºi grupuri de lucru pe interese. 

Cu regret, nu doar copiii strãzii au nevoie de asistenþa Centrului “Drumul spre casã”, 

remarcã Tatiana Ignatiºin. În municipiu activeazã una din ºcolile republicane–internat 

cu ciclu gimnazial, dar statul are grijã de aceºti copii doar pînã în clasa a noua. Dacã 

reuºesc sã se înscrie undeva pentru a face carte e bine, dar marea majoritate a celor care 

nu au pãrinþi ori rude nimeresc în stradã, iar acolo este uºor sã încalci legea, sã nimereºti 

dupã gratii ori sã þi se întîmple orice nenorocire. Conducerea centrului implementeazã 

programul de activitãþi prin care s-ar integra în societate ºi aceºti tineri. Administraþia 

centrului vrea ca ei sã locuiascã aici, sã înveþe la o ºcoalã de meseii, iar, ulterior, sã-i 

ajute sã se angajeze la serviciu ºi sã-ºi gãseascã un loc stabil de trai. 

Solicitat de noi, jurnalistul Pavel Dumbrãveanu, fost ºef al Biroului relaþii cu publicul 

la Consiliul judeþean Bãlþi, ne-a spus cã transformarea gradiniþei într-un centru de 

plasament al copiilor din familii dificile a fost posibilã datoritã unor pedagogi cu suflet 

mare. “Aceastã instituþie a fost o salvare pentru peste 20 de copii din familiile în care, 

din diferite motive, lipsesc pãrinþii. “Casa de copii nu e acasã”, am auzit undeva un 

asemenea slogan. Sã ºtiþi cã centrul de plasament de pe strada ªevcenko îi apropie pe 

aceºti copii de vatra lor.” 

În curînd, Centrul de plasament “Drumul spre casã” va putea oferi servicii pentru 

55 de persoane. Conform unor statistici, numãrul copiilor vagabonzi în municipiu 

depãºeºte cifra de 150. Este important cã mulþi dintre ei pot gãsi în oraºul lor un loc în 

care existã condiþii decente ºi în care, cu ajutorul unor oameni buni, încep sã înþeleagã 

ce înseamnã o casã în care ai parte de grijã pãrinteascã. 

Material semnat de Ion CERNEI 


Opinii ale beneficiarilor 

Cel mai important lucru în toatã activitatea centrelor comunitare de asistenþã socialã 

este ce simt ºi ce cred beneficiarii. Cel mai nevinovat „atentat” la intimitatea lor ar 

putea compromite tot ce s-a fãcut pentru ca ei sã trãiascã mai bine... 

“Centrul m-a fãcut sã cred în viitor” 

Dupã ce am absolvit 9 clase cu media 8,7, stãteam acasã, cu mama. Pînã cînd s-a 

deschis acest centru. Acum, am aici prieteni ºi ocupaþii interesante. Sînt cel mai mare de 

aici, dar pentru mine s-a fãcut o excepþie. Pînã cînd mi se va gãsi o slujbã. Dna directoare 

mi-a promis cã se vor deschide ateliere unde cei cu probleme de sãnãtate ca ale mele vor 

putea munci. Centrul m-a fãcut sã cred într-un viitor sigur ºi simt cã nu mai sînt singur 

în faþa necazurilor mele. În ajunul sãrbãtorilor de iarnã, i-am scris lui Moº Crãciun 

despre cadourile pe care am dori sã le primim. Eu am visat de mult la un calculator ºi 

Moº Crãciun mi l-a adus acasã. 

“Mã simt bine aici” 


IAROSLAV, 18 ani, 

Centrul „Casa pentru toþi”, Ungheni 

Datoritã existenþei unui centru de zi la Scoreni, am rãmas sã locuiesc în familia mea. 

De fapt, sînt orfan ºi rudele au vrut sã mã ducã la orfelinat. Acest centru, le-a ajutat sã-ºi 

schimbe decizia. Nu prea pot lucra din cauza degetelor lipite de la o mînã, dar aici, la 

centru, am învãþat sã confecþionez marionete pentru teatrul de pãpuºi ºi astfel mi-am 

gãsit o ocupaþie plãcutã ºi utilã pentru prietenii mei. Mã simt foarte bine aici, mai bine 

chiar decît acasã. Privim televizorul ºi ascultãm muzicã. Îmi place mult sã joc ºah cu 

pedagogii sociali. Cîºtigãm pe rînd: ba eu, ba învãþãtoarele... 

ALEXANDRU, clasa a IV-a, 

Centrul “CVIS” din Scoreni 

131

“Acasã, mi-e dor de pedagogi” 

Am o familie extraordinarã care vrea foarte mult sã-mi fie bine. Doresc sã mã fac 

lemnar, ca sã le pot meºteri oamenilor uºi, ferestre, scaune. Visez la o mireasã frumoasã ºi 

harnicã, care sã mã asculte. Aici, la centru, sînt multe fete frumoase ºi bune. Cînd o sã mã 

însor, nu voi fuma ºi nu voi bea nici bere, nici vin ºi nici rachiu. Pentru cã vreau sã trãiesc 

cît mai mult. Cînd sînt acasã, le sun pedagogilor ca sã le spun cã-mi este dor de ei. 

“Nu-mi vine sã cred cã nu visez” 

SANDU, 16 ani, 

Centrul „Casa pentru toþi”, Ungheni 

Am ajuns aici cu douã luni în urmã. Alþi copii merg serile acasã, dar eu dorm la 

centru. De azi înainte asta e casa mea. Nu vreau sã mã întorc acolo unde am locuit pînã 

acum. Împreunã cu sora mea am fãcut un lucru foarte rãu: l-am ucis pe tata, pentru cã de 

cînd mã þin minte ºi-a bãtut joc de noi ºi ne-a zvîntat în bãtãi. Nu ºtiu ce o sã fie cu mine 

mai departe, dar aici e liniºte, nimeni nu þipã la mine, toþi zîmbesc ºi nu-mi vine a crede 

cã asta e chiar adevãrat, ºi nu visez. 

“Fiul meu a devenit mai responsabil” 

ANGELICA, 13 ani, 

Centrul „Alter Ego”, Cãuºeni 

Fiul meu, Stiopa, vine încoace din prima zi de activitate a centrului. A îndrãgit mult 

centrul ºi pedagogii de aici. S-a ataºat mult de toþi cei de la centru ºi, atunci cînd este 

bolnav, doreºte sã se întremeze cît mai repede ca sã revinã printre prietenii lui. Serviciile 

prestate de centru sînt extraordinare. De cînd activeazã, putem merge în voie la serviciu 

sau sã ne vedem de treburile noastre. 

Acum ne gîndim la viitorul lui. Nu ºtim unde va lucra, cum se va întreþine pe viitor. 

El crede cã toatã viaþa va merge la centru. Din pãcate, este doar o soluþie temporarã. Dar 

trebuie sã menþionez cã în perioada petrecutã aici, fiul meu a devenit mai organizat ºi 

mai responsabil. Este îndrãzneþ, i-au dispãrut complexele ºi poate ieºi de unul singur în 

oraº. Este obiºnuit cu regimul lui zilnic, conform cãruia se trezeºte la o anumitã orã, 

merge la centru, iar seara revine acasã. 

Dacã nu ar avea posibilitate sã mai frecventeze centrul, atunci bãiatul meu ar deveni 

cel de altãdatã – pierdut, deprimat ºi fãrã speranþe. 

Roza LOZAN, pãrinte, 

Centrul “START” din Budeºti 


“Puteþi veni sã locuiþi la noi” 

Cu patru ani în urmã, am fost dusã la internatul din Bãlþi de o jurnalistã care m-a 

gãsit în stradã. Cînd s-a deschis Centrul „Somato” am fost printre primele care am venit 

încoace. Am ajutat-o pe dna directoare la reparaþii, am dat cu var ºi cu vopsea. Nu a fost 

deloc complicat, ba chiar a fost cea mai plãcutã ocupaþie din viaþa mea. Dna Jana este 

mãmica noastrã. Vara asta am cules împreunã fructe din care am preparat gemuri ºi 

compoturi pentru iarnã. Le vom mînca cu toþii, pentru cã ne plac dulciurile. Aici fac 

totul cu plãcere - curãþ cartofi, mãnînc, fac ordine, dansez cu Iliuºa. 

Sã ºtiþi cã e foarte bine. Puteþi veni sã trãiþi la noi. Aici petrecem bine la toate 

sãrbãtorile, am jucat ºi la o nuntã a prietenilor noºtri, Serioja ºi Olga. Degrabã vor avea 

un copil ºi o sã ne ducem la cumãtrie. 

ANUªCA, 21 de ani, 

Centrul „Somato” din Bãlþi 

“Cel mai mult îmi place sã fac duº” 

Dupã ce au murit pãrinþii mei, am fost dus la ºcoala-internat din Popeasca. Dar nu 

mi-a plãcut niciodatã acolo ºi am fugit de multe ori ca sã scap de pereþii ceia. Acest 

centru îmi place, n-am mai fost într-o casã atît de frumoasã. În cãminul în care locuiam 

doar tata avea dreptul sã doarmã pe pat, iar mie îmi aºternea jos o pufoaicã ruptã ºi 

murdarã. Mîncãm ce ne pica sau furam de la piaþã. Cel mai tare aici îmi place patul, care 

e numai al meu, ºi duºul. Prima oarã am fãcut aici un duº cu apã caldã ºi niciodatã nu am 

ºtiut cã e atît de plãcut sã stai sub apa ce curge. 

“Un centru necesar” 


IONEL, 13 ani, 

Centrul „Alter Ego”, Cãuºeni 

Deschiderea Centrului “CVIS” a fost mai mult decît necesarã pentru localitatea 

noastrã. La Scoreni sînt mulþi copii aflaþi în dificultate care aveau nevoie de aceastã 

instituþie. Aici se atrage o atenþie deosebitã nu numai copiilor, dar ºi pãrinþilor acestora. 

Ultimii, cînd au nevoie de un sfat în privinþa educaþiei copilului, instruirii sau îngrijirii 

lui, vin încoace, pentru cã are cine sã-i asculte ºi sã le ofere sprijinul. 

ELENA, 

mamã a unui beneficiar 

133

“Fãrã Centrul “Drumul spre casã” ne-am fi pierdut“ 

Acum un an mi-a murit mama. Eu am mai scos-o la capãt cumva, deoarece eram elev 

la ºcoala de meserii, dar fratele meu Iurie, de cinci ani, rãmãsese în voia sorþii. O vecinã 

l-a adus la “Drumul spre casã” care abia se formase. Dupã asta, centrul mi-a oferit ºi 

mie un acoperiº deasupra capului. Acum ºtim cã aici nimeni nu ne va supune la tot felul 

de umilinþe. Dupã ce îmi fac paºaport, aº vrea sã plec undeva sã muncesc. Mai ºtiu cã 

dna Guleac ºi dna Ignatiºin ne vor ajuta sã ne amenajãm apartamentul. Am avut un mare 

noroc cã în oraºul nostru s-a deschis acest centru. 

RUSLAN, 16 ani, 

Centrul “Drumul spre casã”, Bãlþi 

M-am nãscut la Odesa. Tatãl meu este din Sudan ºi a însuºit în Ucraina profesia de 

economist. Tata dorea sã mã ia la casa lui, dar mama nu a vrut sã mã dea. Acum mama 

este la închisoare la Pruncul, iar de la tata nu am nici o veste. Nu am nici un document 

la mine, dar directoarea centrului unde mã aflu a promis cã mã va ajuta sã fiu în rînd cu 

alþi copii. De l-aº gãsi pe tata... 

MONICA, 9 ani, 

Centrul “Drumul spre casã”, Bãlþi 


CAPITOLUL III 

Modele de design ale serviciilor comunitare de asistenþã 

socialã create cu suportul FISM

Centrul “Speranþa” 

I. Informaþii de bazã 

Denumirea proiectului: 

Centrul de reabilitare socialã a copiilor cu CES „Speranþa” 

Adresa ºi alte detalii de contact: 

str. ªtefan cel Mare, 31, or. Criuleni, tel/fax (248) 2-18-09 

e-mail: grajdian@criuleni.moldtelecom.md 

Organizaþia responsabilã: 

ONG “Femeia ºi Copilul – Protecþie ºi Sprijin” 

Numele ºi telefonul directorului: 

Alexandra Grãjdian, tel. (248) 2-18-09, 0691-68388 

II. Cadrul de referinþã ºi necesitatea proiectului 

Situaþia economicã precarã în care îºi duc traiul 73 mii de locuitori ai raionului 

Criuleni, consecinþele conflictului armat de pe Nistru au contribuit la sporirea numãrului 

persoanelor cu deficienþe. Fiecare a doua femeie gravidã, conform statisticii spitalului 

de sector Criuleni, suferã de anemie, iar insuficienþa fierului în organismul fãtului ca 

ºi insuficienþa iodului, deficitar prin pãrþile noastre, reduc capacitãþile intelectuale. 

Astfel, numai în sectorul Criuleni existau douã instituþii de instruire (ascundere de 

ochii lumii) a copiilor cu deficienþe intelectuale: ºcoala auxiliarã din Dubãsarii Vechi 

ºi dispensarul psihoneurologic din Cocieri. ªcoala de la Dubãsarii Vechi a fost lichidatã 

din cauza lipsei de finanþe. 87 de copii s-au întors în localitãþile lor de baºtinã, dar au 

rãmas în afara comunitãþii privind lumea prin fereastrã sau peste gard. În or.Criuleni 

sînt 45 de copii de vîrstã preºcolarã ºi ºcolarã cu deficienþe mintale ºi motorii. 

Majoritatea pãrinþilor nu doresc sã-ºi lipseascã copilul de familie ºi sã-l “angajeze” în 

ºcoala specialã, care este situatã la o distanþã destul de impunãtoare. ªi atunci aceºti 

copii sînt plasaþi în ºcoala generalã (copiii cu retard mintal uºor), iar copiii cu deficienþe 

motorii sau mintale grave se aflã în familie. În ºcoala generalã copiii cu cerinþe 

educative speciale (CES) nu pot participa activ în procesul de instruire. Cadrul legislativ 

existent prevede instruire la domiciliu a persoanelor cu deficienþe motorii (permanent) 

ºi plasarea în ºcoli auxiliare a copiilor cu retard mintal uºor. În cazul, cînd pãrinþii 

refuzã instituþionalizarea, aceºti copii sînt plasaþi în ºcoala generalã cu certificat, cu 

drept de promovare din clasã în clasã, fãrã a fi testaþi. Practic ei sînt condamnaþi la 

izolare ºi uitare, deºi, beneficiind de un ajutor adecvat, ei pot achiziþiona abilitãþi 

necesare pentru o viaþã independentã. 

136 Modele de design ale serviciilor comunitare de asistenþã socialã create cu suportul FISM

Persoanele cu probleme de sãnãtate mentalã, dacã nu sînt plasate în instituþii curative, 

se aflã în familii fãrã nici un sprijin sau ajutor. 

Din experienþã am constatat cã indiferenþa comunitãþii este cauzatã de: 

incompetenþã; 

golul informaþional existent; 

motivaþia scãzutã, inclusiv a pãrinþilor în rezolvarea problemei de integrare socialã 

a persoanelor cu disabilitãþi; 

lipsa legislaþiei perfecte în problema datã, iar cea existentã mai mult declarativã; 

nedorinþa organelor autoadministrãrii publice locale de a-ºi asuma încã o 

responsabilitate; 

cheltuieli neprevãzute pentru bugetul comunitãþii; 

instabilitatea politicã ºi economicã; 

existenþa unor prejudicii ce exclud acceptarea persoanelor cu disabilitãþi de cãtre 

societate ºi stimuleazã tendinþa de izolare. 

Zilnic copiii cu CES simt o presiune stresantã, sînt ofensaþi, se fac glume de prost 

gust pe seama lor, sînt provocaþi la o ripostã agresivã ºi cad uºor sub influenþa a 

infractorilor. Extrem de dificile sînt ºi relaþiile lor cu adulþii ce vin în contact cu ei în 

viaþa cotidianã. Frecvent aceºti copii nu-ºi gãsesc refugiu sufletesc nici în sînul familiei. 

O parte din pãrinþi, în virtutea împrejurãrilor nu sînt în stare sã-ºi ajute copilul. Acestea 

sînt familiile socialmente vulnerabile, familii unde ambii sau unul din pãrinþi suferã de 

alcoolism sau alte maladii cronice, familii unde ambii pãrinþi sînt ºomeri. Din lipsa 

surselor de existenþã unii pãrinþi sînt nevoiþi sã-ºi pãrãseascã copiii ºi sã-i lase pe seama 

buneilor bãtrîni ºi neputincioºi, sau în grija unor persoane ocazionale plecînd în cãutarea 

surselor de existenþã. O altã cauzã la fel de importantã este cã majoritatea familiilor nu 

sînt în stare sã-ºi ajute copiii din lipsa de cunoºtinþe necesare ºi deprinderi parentale. 

Din motivele sus-numite copiii sînt promovaþi din clasã în clasã (cei cu retard mintal 

uºor) fãrã bagajul necesar de cunoºtinþe ºi abilitãþi necesare pentru integrarea socialã. În 

rezultat, ei practic sînt incapabili de a se orienta ºi încadra în societate. 

Deschiderea Centrului „Speranþa” a fost o razã de luminã pentru o parte din aceºti 

copii, care locuiesc în oraºul Criuleni, dar problema integrãrii lor în societate mai rãmîne 

actualã: 

În timpul realizãrii programului de integrare a copiilor cu disabilitãþi, în cadrul 

discuþiilor –panel, meselor rotunde am constatat cã membrii comunitãþii opun 

rezistenþa la integrarea cu drepturi egale a persoanelor cu deficiente atît în procesul 

de studiu, cît ºi în viaþa socialã. În urma sondajului realizat în rîndurile învãþãtorilor 

ºi pedagogilor din or.Criuleni am descoperit cã aceºtia, deºi recunosc dreptul la 

integrare al copiilor cu disabilitãþi, nu doresc sã aibã în clasã asemenea copii; 

Lipsesc programele adaptate la necesitãþile copiilor; 

Profesorii nu sînt pregãtiþi sã le acorde asistenþã psihopedagogicã, 

Instituþiile de învãþãmînt nu sînt pregãtite sã încadreze copiii cu deficienþe în 

procesul instructiv; 

Atitudinea majoritãþii concetãþenilor nu e mai favorabilã. 

Modele de design ale serviciilor comunitare de asistenþã socialã create cu suportul FISM 

137

III. Obiective ºi scopuri 

Scopul proiectului constã în sprijinirea copiilor cu CES pentru integrarea lor în viaþa 

socialã. 

Obiective: 

– Acordarea serviciilor de reabilitare pentru 45 de copii în baza unei planificãri 

individualizate cu implicarea pãrinþilor ºi copiilor pentru a þine cont de dorinþele 

copilului ºi sistemul lui de valori. 

– Formarea unui sistem complex de asistenþã psihopedagogicã în cadrul centrului. 

– Menþinerea în continuare a unui mediu social adecvat cu relaþii pozitive 

interpersonale cu simþul de siguranþã ºi confort psihologic prin organizarea 

sãrbãtorilor, excursiilor, odihnei de varã a copiilor cu CES. 

– Sprijinirea pãrinþilor în constituirea unei asociaþii capabile sã cunoascã ºi sã 

motiveze comunitatea la aplicarea legislaþiei existente în apãrarea drepturilor 

copiilor cu CES. 

– Organizarea instruirii pãrinþilor în baza experienþei organizaþiilor de pãrinþi ce 

sînt deja forþa capabilã sã acþioneze deciziile referitoare la politica socialã. 

– Crearea unui parteneriat viabil cu toþi factorii de decizie pentru schimbarea situaþiei 

copiilor cu CES în societate. 

– Studierea experienþei naþionale ºi internaþionale privind integrarea copiilor cu 

CES în societate în scopul perfecþionãrii calitãþii serviciilor. 

– Mediatizarea activitãþii centrului (rãspîndirea experienþei ºi materialelor 

informaþionale, organizarea instruirilor) în 3 localitãþi rurale în scopul sprijinirii 

creãrii serviciilor de alternativã pentru copiii cu CES. 

– Formarea în continuare a unui mediu de acceptare a copiilor cu CES prin activitãþi 

comune cu: 

– ºcoala; 

– grãdiniþa; 

– instituþiile extraºcolare. 

Strategii de realizare: 

– Planificarea activitãþii individuale pentru fiecare copil cu implicarea pãrinþilor, 

reieºind din necesitãþile copilului, dorinþele ºi sistemul lui de valori. 

– Evaluarea iniþialã a fiecãrui copil pentru determinarea nivelului de dezvoltare ºi 

programarea intervenþiei recuperatorii pe terapii. 

– Formarea sistemului complex de asistenþã psihopedagogicã cu organizarea zilnicã 

a activitãþilor recuperatorii cu copiii (kinetoterapie, ergoterapie, psihoterapie, 

logopedie, instruire curricularã, terapie prin artã). 

– Organizarea evaluãrii continue ºi sumative a dezvoltãrii fiecãrui copil cu 

monitorizarea succesului ºi eºecului. 

– Organizarea sãrbãtorilor, excursiilor ºi odihnei de varã a copiilor. 


– Încadrarea beneficiarilor Centrului în diverse manifestãri din comunitate prin 

organizarea activitãþilor comune cu instituþiile de învãþãmînt ºi extraºcolare. 

– Organizarea vizitelor de studiu pentru pãrinþi în scopul acumulãrii experienþei 

pozitive în apãrarea drepturilor copiilor cu CES. 

– Elaborarea unui plan de activitate în parteneriat cu asistenþa socialã, direcþia de 

învãþãmînt, primãria or.Criuleni, instituþiile de învãþãmînt în cadrul unei mese 

rotunde pentru schimbarea situaþiei copiilor cu CES în comunitate. 

– Organizarea instruirilor în localitãþile apropiate în vederea rãspîndirii experienþei 

centrului. 

– Elaborarea ºi editarea bucletelor informaþionale pentru pãrinþi ºi comunitate. 

– Instruirea specialiºtilor centrului prin organizarea vizitelor de studiu peste hotare. 

Metode de implementare: 

• Desfãºurarea activitãþii de la ora 12. 00 pînã la 19. 00 pentru 43 de copii cu CES. 

• Organizarea zilnicã a prînzului gratuit pentru 43 de copii. 

• Activitatea Consiliului Consultativ pentru selectarea beneficiarilor. 

• Programarea activitãþii individualizate cu implicarea echipei interdisciplinare a 

specialiºtilor, pãrinþilor ºi copiilor. 

• Monitorizarea dezvoltãrii copiilor cu CES în cadrul evaluãrii iniþiale, continue ºi 

sumative. 

• Organizarea sãrbãtorilor cu implicarea pãrinþilor ºi comunitãþii. 

• Organizarea activitãþilor comune cu copiii din instituþiile de învãþãmînt (ºcolile 

din localitate, grãdiniþã ºi instituþiile extraºcolare). 

• Organizarea odihnei de varã a copiilor. 

• Organizarea dezbaterilor publice pentru copiii din ºcoalã în problema integrãrii 

copiilor cu CES cu implicarea voluntarilor din clubul de dezbateri. 

• Organizarea excursiilor la cinema, teatru, obiecte socioculturale. 

• Organizarea vizitei de studiu în România pentru asociaþia de pãrinþi. 

• Instruirea specialiºtilor în cadrul vizitei de studiu în România. 

• Organizarea instruirilor pentru localitãþile rurale. 

• Elaborarea ºi editarea bucletelor informaþionale. 

• Difuzarea informaþiei despre activitatea Centrului prin intermediul radioului, 

televiziunii, mass-media. 

IV. Direcþiile de activitate 

• Asistenþã psihopedagogicã ºi socialã copiilor cu CES. 

• Consiliere parentalã ºi încadrarea pãrinþilor în rezolvarea problemei de integrare 

socialã a copiilor cu CES. 

• Sensibilizarea comunitãþii la problemele copiilor cu CES. 

De serviciile Centrului beneficiazã 45 de copii. Componenþa beneficiarilor este 

urmãtoare: 


139

45% 

30% 

12,5% 

10% 

2,5% 

45 % – retard mental uºor 

30% – retenþie în dezvoltarea psihicã 

12,5% – retard mental mediu 

10% – paralizie cerebralã cu intelectul afectat 

2,5% – derivatã a autismului. 

Asistenþa psihopedagogicã ºi socialã a copiilor cu CES se realizeazã prin urmãtoarele 

activitãþi: 

Activitãþi 

recuperatorii 

Asistenþa psihopedagogicã ºi socialã a copiilor 

Evaluarea ºi 

monitorizarea 

continuã a 

dezvoltãrii 

fiecãrui copil 

Alimentaþie 

gratuitã 

Organizarea 

sãrbãtorilor, 

excursiilor, 

odihnei de 

varã 

Integrarea treptatã a copiilor în ºcoala generalã 

Organizarea 

deplasãrilor 

în public 

În cadrul Centrului „Speranþa” pentru copii se desfãºoarã activitãþi recuperatorii dupã 

un grafic anumit, reieºind din necesitãþile copilului (kinetoterapie, logopedie, instruire 

curricularã, terapie prin artã, psihocorecþie). Dupã ce copilul este primit în centru ºi este 

colectatã informaþia necesarã, se întocmeºte un plan personalizat pentru el. 

Anul curent la întocmirea planului au luat parte activã ºi pãrinþii, ceea ce a avut un 

impact benefic asupra întregii activitãþi. În primul rînd, anume pãrinþii cunosc cel mai bine 

copilul, în al doilea rînd, au posibilitatea de a se implica activ în activitatea de recuperare. 

Dezvoltarea fiecãrui copil este monitorizatã de echipa multidisciplinarã a specialiºtilor. 

Fiecare caz aparte este pus în discuþie: se analizeazã succesele ºi eºecurile, se apreciazã 

strategiile de intervenþie, se schimbã metodele, dacã e necesar. ªi toate acestea se fac 

într-o colaborare strînsã între specialiºtii centrului. 

Se efectueazã sistematic evaluarea, se analizeazã rezultatele, iar metodele aplicate în 

activitatea cu copiii au devenit mai variate ºi mai netradiþionale. 

Analizînd situaþia familiilor copiilor ce frecventeazã Centrul, s-a constatat: 

72% 

72% – sînt copii din familii socialmente vulnerabile 

44% 

18% – sînt copii din familii incomplete 

23% 

18% 

23% – sînt copii ai cãror pãrinþii sînt plecaþi peste hotare 

44% – sînt copii din familii cu 3 ºi mai mulþi copii. 

De aceea alimentaþia gratuitã este o necesitate importantã pentru aceºti copii. 

La fel de importantã este ºi menþinerea unui mediu psihologic favorabil pentru ei. 

Din aceste considerente se organizeazã sãrbãtori, excursii, odihna de varã a copiilor. 


A devenit o tradiþie sãrbãtorirea omagiaþilor - „De ziua ta!”. Toþi copiii din timp pregãtesc 

cadouri (un desen, o poezie, un compliment). La sãrbãtori copiii învaþã sã serveascã 

masa de sãrbãtoare, învaþã cum sã se comporte în ospeþie. 

Sãrbãtorile organizate împreunã cu pãrinþii – “Un sãrut dulce pentru mama”, 

“Sãrbãtoarea Sfîntelor Paºte”, “Ziua Internaþionalã a Copilului”, Anul Nou, Sãrbãtoarea 

Cunoºtinþelor au un impact pozitiv asupra copiilor ºi pãrinþilor, contribuie la formarea 

unor relaþii pozitive între pãrinþi ºi copii, pãrinþi ºi specialiºtii centrului. 

Vizitarea circului ºi teatrelor, excursiile organizate împreunã cu copiii au provocat 

emoþii ºi trãiri sufleteºti foarte puternice ºi le-au creat posibilitatea copiilor sã se simtã 

egali, sã-ºi formeze anumite deprinderi de comportament civilizat. 

Foarte important în socializarea copiilor este vizitarea cafenelei, magazinului unde 

copiii învãþã sã facã cumpãrãturi, sã achite plata, sã se descurce în preþuri ºi sã calculeze 

restul, sã se serveascã de sine stãtãtor. 

Tabãra de varã, care se organizeazã anual, este un eveniment foarte important în 

viaþa copiilor. În regimul zilei prevaleazã activitãþile distractive, fiecare zi este un 

spectacol bine regizat de specialiºtii centrului: 

• deschiderea ºi închiderea taberei, 

• sãrbãtori sportive, 

• concursuri ºi probe hazlii. 

Copiii evalueazã în calitate de actori, prezentînd micuþilor de la grãdiniþã teatru de 

pãpuºi. 

Odihna de varã a copiilor este foarte beneficã pentru sãnãtatea fizicã ºi psihicã a 

copiilor. Ea contribuie la aprofundarea abilitãþilor de relaþionare cu semenii, creeazã 

o atmosferã de siguranþã, relaxare psihologicã, încredere în forþele proprii. 

Din numãrul total de copii 78% frecventeazã ºcoala generalã, 22% frecventeazã 

doar centrul. Aceºtia sînt copiii cu deficienþã motorie ºi retard mintal sever ºi profund. 

Între instituþiile de învãþãmînt din teritoriu ºi centru s-au stabilit relaþii strînse de 

colaborare. Se organizeazã ºi se desfãºoarã discuþii-panel, mese rotunde, traininguri, 

seminare cu diverse subiecte: „Opinii despre integrare”, „Educaþia incluzivã”, „Integrarea 

copiilor cu CES în ºcoala generalã”. 

În cadrul acestor întîlniri se propun situaþii, jocuri unde fiecare din ce-i prezenþi 

trebue sã participe activ la discuþie. La una din astfel de întîlniri a fost efectuat un sondaj 

individual, unde fiecare participant ºi-a exprimat acordul sau dezacordul referitor la 

integrare. Rezultatele sondajului a depistat cã: 

• 69% din participanþi ºi-au exprimat dezacordul de a avea în clasã un copil cu 

nevoi speciale (iniþial la prima întîlnire cu profesorii 100% au manifestat dezacord); 

• 31% au fost de acord sã aibã în clasã un astfel de copil. 

Din sondaj a fost depistatã încã o problemã esenþialã – atitudinea profesorului faþã 

de pãrinþi ca parteneri egali în integrarea copiilor cu CES în procesul instructiv. Astfel: 

• 61% din profesori acceptã cã pãrinþii copiilor cu nevoi speciale sînt cei care cunosc 

cel mai bine nevoile speciale ale copilului ºi serviciile de care ar trebui sã beneficieze; 

• 39% nu acceptã pãrinþii ca parteneri egali. 


141

ªi încã o problemã. Profesorii nu vãd impactul integrãrii asupra copiilor normal 

dezvoltaþi ºi acceptarea de cãtre ei a copiilor cu nevoi speciale. Ei considerã cã 

integrarea este beneficã doar pentru copiii cu CES, iar ceilalþi nu au nimic de cîºtigat. 

76% nu cred cã integrarea ar putea oferi celorlalþi copii posibilitatea de a fi toleranþi, 

empatici ºi doar 24% considerã cã ºi ceilalþi copii au de cîºtigat. 

La Consiliul pedagogic al centrului, care se desfãºoarã anual la sfîrºitul lunii august, se 

pun în discuþie realizarea obiectivelor pentru fiecare beneficiar, performanþele obþinute de 

fiecare copil, cine are nevoie în continuare de asistenþã, cine se poate descurca de sine 

stãtãtor ºi se poate integra cu succes în ºcoala generalã. 30 de copii pe parcursul a trei ani 

au depãºit problemele legate de întîrziere temporalã în dezvoltare, au obþinut încredere în 

forþele propriu, au devenit independenþi, au achiziþionat abilitãþi de relaþionare cu semenii, 

se pot orienta în diverse situaþii, s-au integrat în procesul de instruire în ºcoala generalã. 

Cinci copii au împlinit vîrsta de 17 ani ºi au nevoie de o continuitate în asistenþã, de o 

orientare profesionalã, care din pãcate este lipsã la noi în orãºel. Deºi nu existã o continuitate, 

copii care au împlinit vîrsta de 17 ani ºi au pãrãsit Centrul au achiziþionat un ºir de abilitãþi 

ce le permit sã fie mult mai independenþi, sã se descurce în viaþã mult mai uºor. 

O atenþie deosebitã se acordã activitãþilor de consiliere parentalã ºi încadrarea pãrinþilor 

în rezolvarea problemei de integrare socialã a copiilor cu CES în societate. Scopul 

activitãþii este consilierea pãrinþilor privind modalitãþile recuperatorii educative ºi 

utilizarea lor în activitatea practicã cu copiii, formarea deprinderilor paterne. 

Seminarele, mesele rotunde cu o tematicã diversã realizeazã un ºir de obiective, cum 

ar fi: 

• Informarea pãrinþilor cu problemele de dezvoltare fizicã ºi psihicã, modalitãþi de 

recuperare a copiilor cu CES. 

• Crearea unui climat deschis pentru discuþii între pãrinþi ºi contribuirea la 

organizarea schimbului de idei între pãrinþi ºi schimb de experienþã. 

• Îndrumarea pas cu pas a pãrinþilor în ceea ce þine de nevoile copilului, creºterea, 

dezvoltarea, nutriþia lui, recuperarea. 

• Stimularea interesului de colaborare între pãrinþi, comunitate, centru. 

Desfãºurînd mai multe seminare ne-am convins cã: 

• Mediul de comunicare în cadrul seminarelor trebuie sã permitã participanþilor ºi 

formatorilor sã relaþioneze de la egal la egal. 

• Pentru descãtuºare ºi formarea unui colectiv de pãrinþi sînt eficiente jocurile ºi 

metode interactiv participative. 

• Materialele propuse pentru informare trebuie sã aibã un conþinut scurt ºi pe înþelesul 

fiecãruia. 

De asemenea, foarte interesante au fost sãrbãtorile comune organizate cu pãrinþii ºi copiii. 

Rezultate obþinute pe parcursul anilor de activitate în consilierea parentalã: 

• 80 de familii ale copiilor cu CES au beneficiat de instruire. 

• Pãrinþii au îmbunãtãþit relaþiile de colaborare cu propriii copii, au început sã 

manifeste interes faþã de metodele de reabilitare a copiilor ºi dorinþa de a se ocupa 

cu propriul copil (participarea activã la programarea activitãþii). 


• Ei au devenit o importantã sursã de informare pentru alþi pãrinþi fãcînd schimb de 

experienþã în diferite situaþii cotidiene. 

• Au conºtientizat cã pot deveni o forþã capabilã sã influenþeze deciziile referitor la 

problemele copiilor cu CES ºi au fondat Asociaþia pãrinþilor care a aderat la ONG 

„FCPS”. 

Consilierea parentalã în Centrul „Speranþa” se petrece dupã urmãtoarea schemã. 

Consilier 

Traning-uri, 

mese rotunde, 

discuþii-panel 

SCOPUL 

Formarea abilitãþilor de relaþionare 

prin respect, autenticitate, empatie 

Consultaþii 

individuale, 

discuþii libere, 

vizite la 

domiciliu 

Sã vorbeascã ºi sã 

exploreze, sã înþeleagã 

mai multe despre cum 

sã simtã ºi de ce, sã 

examineze alternativele 

ºi sã aleagã o decizie 

Jocuri comune 

cu pãrinþii ºi 

copii, sãrbãtori 

comune, 

sarcini în OGN 

Implicarea în 

planificarea 

activitãþii 

propriului 

copil 

Sã dezvolte obiective 

clare, sã construiascã 

planuri de acþiune 

specifice. Sã realizeze 

cu sprijin ceea ce este 

de fãcut 

Pentru ca copiii cu CES sã fie acceptaþi de comunitate se desfãºoarã un ºir de activitãþi. 

Principalele direcþii în sensibilizarea comunitãþii sînt: 

• Activitãþi cu comunitatea. 

• Diseminarea ºi replicarea experienþei centrului. 

• Publicaþii în presã, emisiuni la radiou ºi televiziune. 

Comunitatea se implicã în diverse activitãþi legate de activitatea centrului, activitãþi 

legate de problemele copiilor cu CES. Se organizeazã ºi desfãºoarã mese-rotunde, discuþiipanel 

cu comunitatea. În cadrul acestor discuþii s-au constatat multe lucruri: 

• Persoanele care primesc decizii referitor la problemele legate de integrare, ºtiu 

foarte puþin despre aceasta. 

• Stereotipurile care împiedicã integrarea copiilor cu CES în societate. 

• Este foarte dificil sã accepþi schimbarea. 

Important este faptul schimbãrii, începînd cu cea mai fragedã vîrstã. Din aceste 

considerente se organizeazã ºi se desfãºoarã activitãþi comune cu copiii din instituþiile 

de învãþãmînt din teritoriu. Beneficiarii centrului participã activ la sãrbãtorile comune, 

sãdesc flori împreunã, sînt prezentatori ºi spectatori în teatrul de pãpuºi, danseazã ºi 

cîntã, participã la concursuri ºi ies învingãtori, sînt decoraþi cu diplome ºi primesc premii, 

surprize, servesc împreunã dulciuri. 


Materiale 

informaþionale 

(fluturaºi, 

postere, 

materialele 

seminarelor) 

143

A început sã se schimbe atitudinea copiilor din grãdiniþã ºi din ºcoalã faþã de copiii 

cu CES. A apãrut dorinþa copiilor de la Centru de a frecventa ºcoala, de a comunica cu 

semenii. Ei au devenit mai descãtuºaþi, au cãpãtat încredere în propriile forþe, se implicã 

mai activ în activitãþi. 

Ne-am inclus activ în diseminarea experienþei acumulate. Centrul „Speranþa” a devenit 

o sursã de informare pentru alte centre din Moldova, care încearcã sã creeze servicii 

similare. 

A fost elaboratã ºi editatã o carte despre experienþa centrului. 

Cele mai importante rezultate obþinute: 

A fost conºtientizatã de cãtre comunitate necesitatea serviciilor prestate de centru, 

ceea ce este un factor important pentru durabilitatea proiectului. 

Centrul a devenit o sursã de informare în problema copiilor cu CES nu numai 

pentru oraº, ci ºi pentru localitãþile din apropiere. 

Pe parcursul a 3 ani de serviciile centrului au beneficiat 80 de copii, 35 dintre care 

nu mai au nevoie de servicii similare. 

A crescut considerabil calitatea serviciilor prestate. Activitatea echipei multidisciplinare 

a devenit mai efectivã ºi mai coordonatã, a crescut profesionalismul ei. 

Foarte lent, dar totuºi se conºtientizeazã de cãtre cadrele didactice necesitatea 

integrãrii copiilor cu CES în ºcoala generalã (cu o asistenþã individualizatã). 

Crearea unui parteneriat viabil cu pãrinþii într-un ONG comun ºi înþelegerea de 

cãtre ei a necesitãþii de a deveni o forþã capabilã sã influenþeze deciziile referitoare 

la problemele copiilor cu CES. Pãrinþii s-au inclus activ ºi în administrarea 

activitãþii Centrului, devenind membri ai Consiliului de administrare. 

O datã cu procurarea unitãþii de transport, Centrul îºi va extinde activitatea, mãrind 

arealul de cuprindere a copiilor din localitãþile din preajma orãºelului, dînd 

prioritate copiilor cu deficienþe grave mentale ºi motorii. 


Centrul „Casa Gavroche” 



Centrul de reabilitare socialã a copiilor „Casa Gavroche” 


str. N.Dimo, 11/5, mun. Chiºinãu, tel/fax 43-31-40 


Direcþia Municipalã pentru protecþia drepturilor copilului 


Rodica Coreþchi, tel. 78-07-26 

II. Cadrul de referinþã ºi necesitatea proiectului 

Proiectul Centrul de reabilitare socialã a copiilor „Casa Gavroche” se implementeazã 

în municipiul Chiºinãu, Republica Moldova. Pentru a avea o viziune clarã despre 

componenþa municipiului vom prezenta structura lui administrativ teritorialã: 

Municipiul Chiºinãu este divizat în cinci sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, 

Ciocana ºi Rîºcani. Fiecare sector are în subdiviziunea sa comune din suburbiile 

municipiului, care sînt 18 la numãr. Astfel, în componenþa sectorului Botanica sînt 2 

comune: Sîngera ºi Bãcioi; în sectorul Buiucani – 4 comune: Vatra, Durleºti, Condriþa, 

Ghidighici; în sectorul Centru – comuna Codru; în sectorul Ciocana – 6 comune: Vadul 

lui Vodã, Togatin, Budeºti, Cruzeºti, Bubuieci, Coloniþa; în sectorul Rîºcani – 4 comune: 

Cricova, Ciorescu, Stãuceni ºi Grãtieºti. 

Estimarea realizatã în anul 1999 ºi elucidatã în raportul MONEE a demonstrat cã 

populaþia municipiului constituia 750 000 locuitori, dar, din motiv cã în ultimii trei ani 

a crescut mult migraþia internaþionalã, acelaºi raport confirmã un numãr de 680000 

locuitori la momentul actual. 

Aflîndu-se pe locul 102 în lume, conform Raportului dezvoltãrii umane, Republica 

Moldova se aflã într-o stare de tranziþie care a afectat toate domeniile vieþii sociale. 

Criza economicã, care s-a manifestat, în deosebi, prin staþionarea multiplelor uzine 

din Chiºinãu a determinat creºterea masivã a ºomajului ºi, respectiv, a nivelului de 

sãrãcie. Astfel, conform datelor Casei Naþionale de Asigurãri Sociale Chiºinãu, 46% 

din populaþie se aflã într-o stare de sãrãcie relativã, 52% – într-o stare dificilã de sãrãcie 

absolutã ºi numai 3% din populaþia municipiului îºi îmbunãtãþesc condiþiile de trai, 

calitatea vieþii. 


145

Sãrãcia, care a afectat atît de mult municipiul, a determinat ºi creºterea alarmantã a 

datoriilor populaþiei pentru serviciile comunale, multe familii avînd datorii colosale 

(pînã la 20 000 lei), fapt care le determinã sã înstrãineze spaþiul locativ pentru a achita 

aceste datorii ºi pentru a procura un alt spaþiu locativ într-o localitate ruralã, deseori, 

fãrã condiþii elementare pentru trai. 

De mulþi ani în municipiul Chiºinãu nu se construieºte spaþiu locativ. Administraþia 

publicã localã explicã acest lucru prin faptul cã doar 21% din bugetul municipal sînt 

întrebuinþate pentru acoperirea necesitãþilor vitale ale municipiului, în rest sursele 

financiare acumulate în buget sînt gestionate de guvern pentru soluþionarea diverselor 

probleme cu care se confruntã raioanele republicii. 

O problemã acutã este ºi migraþia locuitorilor municipiului peste hotare în scop de 

cîºtig, copiii fiind lãsaþi în grija rudelor sau a unor persoane strãine, care deseori nu pot 

sã le ofere o educaþie adecvatã. Bunãoarã, adolescenþii, care traverseazã o perioadã 

criticã în viaþa lor, deseori abandoneazã ºcoala, casa, întrebuinþeazã droguri, alcool etc. 

Aceste patologii ale tranziþiei au stimulat creºterea numãrului de copii din familiile 

socialmente vulnerabile, rãmaºi fãrã îngrijire pãrinteascã, delincvenþi, precum ºi a copiilor 

strãzii. 

Problematica copiilor strãzii a fost ºi rãmîne actualã, pe de o parte, din cauza 

specificului acestui fenomen social, iar pe de altã parte, din lipsa unor mãsuri eficiente 

de protecþie a acestei categorii de copii. 

Copiii strãzii au apãrut în oraºele din Republica Moldova în 1995, majoritatea dintre 

ei fiind depistaþi în capitalã. În 1999 s-a estimat cã în Chiºinãu existau 400 de copii ai 

strãzii, iar în 2002 – 620. 

Cauzele principale de aflare a copiilor în stradã þin de situaþia precarã din familie – 

sãrãcie, dezmembrarea familiei, degradarea moralã a pãrinþilor, care se manifestã prin 

abuz, neglijare, violenþã domesticã, indiferent de sex ºi de vîrstã. 

Astãzi, pe de o parte, existã un segment de populaþie ce se confruntã cu o sãrãcie 

extremã, fiind în acelaºi timp producãtor continuu de copii abandonaþi, sever neglijaþi ºi 

chiar victime ale violenþei ºi exploatãrii în propria familie, iar, pe de altã parte, lipsesc 

alternative ale sistemului de instituþii, care nu reuºesc sã ofere un mediu adecvat integrãrii 

ºi dezvoltãrii normale a copilului. 

Anumite categorii de copii ai strãzii, cum ar fi copiii reþinuþi de poliþie pentru diferite 

infracþiuni sau în rezultatul raidurilor, sînt plasaþi în Centrul de Plasament Temporar 

pentru Minori. În pofida noului statut, aceastã instituþie deocamdatã rãmîne sã fie 

poliþieneascã. 

Lipsa unei alternative acestei instituþii a constituit necesitatea inaugurãrii Centrului 

de reabilitare socialã a copiilor „Casa Gavroche”. 

La momentul actual se impune dezvoltarea unor servicii speciale de resocializare ºi 

reintegrare familialã a copiilor în dificultate. Centrul serveºte drept model de protecþie 

socialã a copiilor aflaþi în dificultate ºi prevede diversificarea serviciilor centrate pe 

copil ºi pe familia acestuia, pentru a înlãtura riscurile expunerii copiilor la variate forme 

de abuz, neglijare ºi exploatare, precum ºi pentru a preveni abandonul. 


Centrul oferã oportunitãþi de recreare ºi copiilor din cartier. Astfel, sînt create condiþii 

favorabile de socializare pentru copiii aflaþi temporar în centru. 


Scopul de lungã duratã al proiectului este reducerea treptatã a numãrului de copii 

aflaþi în stradã, precum ºi a numãrului de familii, care prezintã risc sporit de neglijare, 

maltratare ºi abandon al copiilor. 

Obiectivele generale sînt: 

– reintegrarea copiilor strãzii în familia naturalã sau extinsã, în sistemul de educaþie 

ºi în comunitate; 

– prevenirea abandonului, instituþionalizãrii, sãvîrºirii infracþiunilor de cãtre copii 

prin identificarea precoce a cazurilor de risc major, acordarea asistenþei necesare 

familiilor care se confruntã cu dificultãþi enorme; 

– consolidarea serviciilor municipale adresate copiilor în dificultate pentru a putea 

interveni eficient în interesul acestora; 

– sensibilizarea opiniei publice. 

Rezultate scontate: 

– reintegrarea a 20 de copii în familiile biologice sau extinse; 

– resocializarea ºi integrarea în sistemul educaþional a 30 de copii; 

– 200 de copii din comunitate – beneficiari ai serviciilor centrului; 

– personal instruit pentru a putea lucra cu copiii ºi pãrinþii; 

– 10 voluntari instruiþi ºi implicaþi în lucru; 

– desfãºurarea practicii de cãtre 20 de studenþi ai Facultãþii de Asistenþã Socialã de 

la Universitatea de Stat din Moldova ºi Universitatea Pedagogicã „Ion Creangã”; 

– conºtientizarea de cãtre comunitate a problemelor sociale ce afecteazã familiile 

cu copiii. 

IV.Organizare ºi structurã 

Organizaþia responsabilã de implementarea proiectului este Direcþia Municipalã pentru 

Protecþia Drepturilor Copilului. 

Structura consiliului coordonator: 

– Svetlana Chifa, ºef al Direcþiei Municipale pentru Protecþia Drepturilor Copilului; 

– Clara Grinberg, ºef adjunct al Direcþiei Municipale pentru Protecþia Drepturilor 

Copilului; 

– Rodica Coreþchi, manager al Centrului de reabilitare socialã a copiilor „Casa 

Gavroche”; 

– A. Crudu, jurist ARCS. 


147

Componenþa angajaþilor centrului: 

– un manager; 

– un psiholog-defectolog; 

– patru asistenþi sociali; 

– un pedagog; 

– o sorã medicalã-administrator. 

Specialiºtii îºi desfãºoarã activitatea în conformitate cu legislaþia Republicii Moldova 

ºi prevederile convenþiilor internaþionale. Ei se implicã activ în elaborarea cadrului logistic 

al serviciilor sociale prestate, contribuie la stabilirea viziunii ºi misiunii, scopului general 

al activitãþii centrului, obiectivelor de lunga durata ºi celor imediate, propun amendamente 

la Regulamentul Centrului, atît cel general cît ºi cel de ordin intern, participã la întocmirea 

planului de activitate pentru atingerea scopului ºi obiectivelor propuse, respectã 

responsabilitãþile delegate, elaboreazã ºi adapteazã metodele de lucru în asistenþa socialã 

cu copiii ºi informeazã în permanenþã despre progresele realizate. 

Monitorizarea cazurilor se face în comun cu membrii echipei multidisciplinare ºi 

persoanele responsabile ale organelor de resort. În managementul cazului se respecta 

principiul confidenþialitãþii, atitudinii de nediscriminare ºi abordãrii individuale a cazului. 

Managerul este responsabil de întreaga activitate a centrului: 

– Elaboreazã planul strategic ºi cadrul logistic al serviciilor sociale prestate în cadrul 

Centrului. Stabileºte in comun cu membrii echipei ºi Consiliul de administrare al 

centrului viziunea ºi misiunea, scopul general al activitãþii centrului, stabileºte 

obiectivele de lungã duratã ºi cele imediate. Întocmeºte ºi revede, în caz de 

necesitate, Regulamentul centrului, atît cel general cît ºi cel de ordin intern. 

– Organizeazã activitatea centrului prin întocmirea planului de activitate ºi 

repartizarea responsabilitãþilor pentru atingerea scopului ºi obiectivelor centrului. 

Planul de activitate este prezentat autoritãþilor publice locale precum ºi partenerilor 

de activitate în termenele stabilite. Întocmeºte bugetul centrului. Este responsabil 

pentru cheltuielile bugetare. 

– Permanent monitorizeazã activitatea ºi evalueazã impactul produs de activitatea 

centrului la nivel de individ, comunitate ºi societate. Efectueazã supervizarea 

personalului cu o anumita regularitate în scopul analizãrii situaþiei, planificãrii 

curente, consultãrii ºi susþinerii personalului. Rezultatele monitorizãrii 

se documenteazã. Evalueazã activitatea la finele fiecãrui an, întocmind un 

raport pe care îl prezintã autoritãþilor publice locale, precum ºi partenerilor 

de activitate în termenul stabilit. 

– Este responsabil pentru structura si calificarea personalului: elaborarea criteriilor 

de selectare, recrutarea, angajarea, instruirea iniþialã, promovarea ºi dezvoltarea 

lui, motivarea pentru realizarea obiectivelor centrului, monitorizarea ºi evaluarea 

activitãþilor personalului, destituirea din funcþie. 

– Asigurã securitatea vieþii ºi sãnãtãþii beneficiarilor ºi a angajaþilor, calitatea 

serviciilor sociale prestate; determina criteriile de selectare a beneficiarilor în 


comun cu membrii echipei ºi Consiliul de administrare al centrului; organizeazã 

ºi participã la ºedinþele de evaluare ºi monitorizare a cazurilor; urmãreºte 

documentarea activitãþilor; planificã ºi urmãreºte realizarea activitãþilor cu pãrinþii 

beneficiarilor centrului ºi comunitatea; este responsabil de soluþionarea litigiilor. 

Directorul este responsabil de stabilirea si consolidarea relaþiilor de colaborare cu 

organele de resort, care pot fi implicate în soluþionarea cazurilor. 

– Întocmeºte baza de date a beneficiarilor deserviþi ºi luaþi la evidenþã, urmãreºte 

completarea ei; monitorizeazã completarea fiºei beneficiarului, menþinerea 

sistemului de dosare ºi documentare; iniþiazã elaborarea chestionarelor, 

interviurilor ºi sondajelor, efectueazã analiza lor. 

– Directorul este responsabil pentru formularea ºi înaintarea propunerilor de dezvoltare 

ºi îmbunãtaþire a serviciilor prestate prin înaintarea propunerilor de proiect la nivel 

local, naþional ºi internaþional cu implementarea lor ulterioarã. 

– Stabileºte ºi dezvoltã relaþii de parteneriat la nivel local, naþional ºi internaþional 

cu structurile statale, societatea civilã, agenþii economici, liderii comunitari, 

donatori, fundaþii etc. 

– Este responsabil pentru diseminarea informaþiei ºi sensibilizarea opiniei publice 

despre situaþia în domeniul protecþiei drepturilor copilului în comunitate ºi serviciile 

prestate; elaborarea ºi publicarea raportului anual de activitate, pliantelor, 

buletinelor informative, materialelor didactice etc. 

– Este responsabil de menþinerea în stare buna a edificiului centrului: organizeazã 

reparaþii curente ºi capitale, supravegheazã funcþionarea sistemelor de încãlzire, 

canalizare, electricitate; supravegheazã salubrizarea ºi amenajarea teritoriului 

aferent (sãdirea copacilor, florilor, arbuºtilor decorativi, ierbii, amenajarea terenului 

de joc, nivelarea pãmîntului, mentinerea gardului ºi curþii interioare). 

– Este persoana responsabilã material pentru bunurile ce aparþin centrului, duce 

evidenþa lor, întocmeºte ºi prezintã rapoartele privind miºcarea acestor bunuri 

(primirea, transmiterea, lichidarea). 

Asistentul social este responsabil pentru: 

– managementul cazului: identificarea beneficiarului, evaluarea lui, determinarea 

reþelei sociale a beneficiarului, monitorizarea cazului, prestarea serviciilor sociale, 

documentarea informaþiei colectate despre beneficiar si completarea bazei de date. 

– lucrul cu pãrinþii beneficiarului: evaluarea situaþiei în cadrul familiei, informarea 

permanentã, implicarea ºi delegarea responsabilitãþilor pãrinþilor în scopul 

rezolvãrii situaþiei copilului; organizarea ºedinþelor de evaluare, revederea si 

închiderea cazului; instruirea pãrinþilor în probleme de ordin social cu scopul 

dezvoltãrii aptitudinilor parentale ºi consilierea lor. 

– stabilirea unei reþele durabile de servicii oferite beneficiarilor centrului, precum 

ºi a unei reþele de colaborare cu organele de resort: Direcþia pentru protecþia 

drepturilor copilului, Inspecþia pentru minori ºi moravuri, Secþia plasare în cîmpul 

muncii, ºcoala generalã, ºcoala auxiliarã, Direcþia asistenþã sociala, judecãtoria, 


149

penitenciarul, spitalul, Centrul medicilor de familie, ONG-urile active în asistenþa 

socialã, biserica etc.; organizeazã ºi invitã la ºedinþele de lucru asupra cazului 

persoanele care pot direct contribui la rezolvarea situaþiei în familie; informeazã 

ºi documenteazã progresele si raporteazã persoanelor implicate, precum ºi echipei 

multidisciplinare despre evoluþia cazului. 

Pedagogul este responsabil pentru prestarea serviciilor sociale ºi pedagogice 

beneficiarilor Centrului: 

– participã la întocmirea planului individualizat; 

– monitorizeazã cazul, raporteazã progresele (cu indicii respectivi); 

– documenteazã informaþia colectatã despre beneficiar; 

– organizeazã activitãþi individuale ºi în comun cu beneficiarii; 

– întreþine relaþii de colaborare cu profesorii din ºcoalã; 

– adapteazã procesul instructiv-educativ la capacitãþile beneficiarilor; 

– este cunoscut cu programele de instruire speciale pentru copiii cu diferite deficienþe; 

– contribuie la pãstrarea ºi îmbogãþirea bazei didactico-materiale a centrului; 

– urmãreºte progresele copilului din punct de vedere instructiv-educativ; 

– studiazã cauzele nereuºitei ºcolare, abandonului ºcolar; 

– contribuie la ºcolarizare. 

Pedagogul este responsabil de lucrul cu pãrinþii beneficiarului: informarea permanentã, 

implicarea ºi delegarea responsabilitãþilor pãrinþilor în scopul rezolvãrii situaþiei copilului; 

participarea la ºedinþele de evaluare, revedere ºi închidere a cazului; instruieºte pãrinþii 

în scopul dezvoltãrii aptitudinilor parentale si consilierea lor; participã la seminare ºi 

conferinþe pentru acumularea experienþei avansate; face cunoºtinþã cu metodele 

pedagogice de alternativã: “Pas cu Pas”, “Montessori”. “Waldorf”, terapia prin joc, terapia 

prin artã, ergoterapia, ludoterapia, meloterapia etc. ºi implementeazã elemente relevante 

în activitatea pedagogicã a centrului. 

Psihologul este responsabil pentru prestarea serviciilor sociale beneficiarilor centrului: 

– identificarea problemelor beneficiarului în comun cu asistentul social, folosind 

sistemul de testare (manuale de specialitate, materiale didactice, Internet), apreciazã 

gradul ºi tipul de dezvoltare al beneficiarilor; 

– întocmirea planului individualizat; 

– prestarea serviciilor psihologice copilului ºi pãrinþilor: terapia de familie, conferinþa 

grupului de familie, terapia prin reþeaua beneficiarului; 

– monitorizarea cazului, raportarea progreselor (cu indicii respectivi); 

– documentarea informaþiei colectate despre beneficiar; 

– completarea bazei de date. 

Psihologul este responsabil de lucrul cu pãrinþii beneficiarului: evaluarea situaþiei in 

cadrul familiei, informarea permanentã, implicarea ºi delegarea responsabilitãþilor pãrinþilor 

în scopul rezolvãrii situaþiei copilului; organizarea ºedinþelor de evaluare, revederea ºi 

închiderea cazului; instruirea pãrinþilor în probleme de ordin psihosocial în scopul dezvoltãrii 


aptitudinilor parentale ºi consilierea lor; studierea ºi colectarea informaþie din domeniul 

psihologiei, participarea la seminare ºi conferinþe pentru acumularea experienþei avansate; 

stabilirea de tehnici didactice, elaborarea metodelor de lucru cu copii, pãrinþii si comunitatea; 

elaborarea chestionarelor, testelor de evaluare a beneficiarilor; perfecþionarea permanentã 

a abilitãþilor de prestare a serviciilor psihologice; iniþierea cercetãrilor psihologice, 

participarea la evaluarea necesitaþilor sociale de protecþie a copilului în comunitate. 

Responsabilitãþile medicului-administrator: 

– evaluarea medicalã a copilului la plasarea în centru; 

– evidenþa medicalã pe parcursul aflãrii copilului în centru ºi acordarea primului 

ajutor medical; 

– colaborarea cu medicul de familie de la Centrul teritorial al Medicilor de Familie; 

– întocmirea meniului ºi verificarea calitãþii produselor alimentare; 

– evidenþa bunurilor materiale. 

V. Clienþii 

Beneficiari ai centrului sînt: 

– copiii strãzii lipsiþi de mediu familial - abandonaþi, fãrã domiciliu stabil, fugari 

din familie sau instituþia rezidenþialã; 

– copiii strãzii care trãiesc în familie, dar din diferite motive sînt nevoiþi sã iasã în 

stradã; 

– copiii, cãrora le este primejduitã în familie sãnãtatea fizicã ºi psihicã, dezvoltarea 

normalã din cauza sãrãciei, neglijãrii, abuzului ºi violenþei domestice, copii traficaþi; 

– copiii expuºi riscului de abandon; 

– pãrinþii copiilor incluºi în proiect; 

– studenþii-voluntari, care vor activa ca asistenþi sociali stradali ºi asistenþi în centru; 

– studenþii din învãþãmîntul superior de formare în asistenþã socialã. 

VI. Numãrul clienþilor deserviþi în Centru 

Centrul este deschis pentru copii ºi tinerii aflaþi în situaþii dificile. Caracterul 

rezidenþial al centrului prevede gãzduirea temporarã a unui numãr de 15 copii în vîrstã 

de la 6 pînã la 16 ani (8 bãieþi ºi 7 fete). Lor li se oferã cazare, hranã, îngrijire ºi educaþie. 

Anual vor fi gãzduiþi circa 30 de copii. De serviciile centrului anual vor beneficia, de 

asemenea, circa 200 de copii din comunitate. 

VII. Metode de lucru, conþinut programatic 

În activitatea centrului se respectã urmãtoarele principii: 

1. Acceptarea oricãrui copil aflat în pericol, considerarea unei potenþiale situaþii de 

pericol la fiecare copil adus la centru, tratarea fiecãrui caz cu responsabilitate maximã. 


151

2. Oferirea serviciilor în permanenþã, asigurarea serviciilor pentru copilul în pericol, 

existenþa mecanismelor de referire. La Centru se pot adresa specialiºti din domeniu, 

medici, cetãþeni, poliþiºti, cadre didactice, copii. 

3. Intervenþie personalizatã. Fiecare copil primit în centru beneficiazã de un proiect 

personalizat de intervenþie, bazat pe rezultatele evaluãrii. 

4. Protecþie ºi securitate pentru fiecare copil gãzduit. Copilul este cazat, i se asigurã 

primele îngrijiri igienico-sanitare, este primit cu cãldurã ºi i se insuflã încrederea 

cã este în siguranþã ºi cã tot personalul, care îl primeºte ºi îl îngrijeºte, se implicã 

în ameliorarea/rezolvarea situaþiei lui. 

5. Mobilitate ºi parteneriat, asigurarea comunicãrii rapide ºi eficiente cu toate 

instituþiile ºi serviciile din comunitate care pot interveni pentru depistarea cazurilor 

ºi ameliorarea/rezolvarea situaþiei copilului: policlinici, ºcoli, grãdiniþe, 

inspectorate pentru minori, ONG-uri. 

6. Posibilitatea deplasãrii unei echipe mobile, pe parcursul zilei, pentru a rãspunde 

unei sesizãri ºi a transporta copilul la centru sau la spital în funcþie de 

necesitate. În cazuri de sesizare de abuz echipa centrului va fi însoþitã de un 

poliþist. 

7. Durata gãzduirii este de cel mult 6 luni – timp, în care se propune cea mai potrivitã 

mãsurã de intervenþie în favoarea copilului. 

Copilul va fi gãzduit în centru în baza îndreptãrii Direcþiei municipale pentru protecþia 

drepturilor copilului. Direcþia municipalã va încheia convenþii de parteneriat cu poliþia 

ºi Spitalul municipal nr.1 pentru copii. Acest parteneriat va funcþiona în dublu sens: 

politia, spitalul etc. vor contacta centrul pentru a trimite / face cunoscute cazuri de 

abuz, neglijare, abandon, iar centrul în orice moment va conta pe sprijinul poliþiei sau al 

spitalului în rezolvarea unui anumit caz. Parteneriatul cu poliþia ne va da posibilitate de 

a identifica familia, rudele, pãrinþii copilului. 

În aceastã componenþã se asigurã primirea copilului, evaluarea primarã a situaþiei ºi 

acordarea primului ajutor ºi a primelor îngrijiri. 

Evaluarea este funcþia cea mai importantã a Centrului. Copilul nu este doar scos din 

mediul nefavorabil, ci începe un proces complex de cãutare a celei mai bune soluþii 

pentru el, avînd în vedere eventualele traume suferite. 

În cadrul evaluãrii se identificã problemele copilului, se inventariazã cauzele acestor 

probleme ºi se dezbat in echipa multidisciplinarã soluþiile posibile pentru ameliorarea/ 

rezolvarea situaþiei. În funcþie de caz, evaluarea poate implica participarea unui numãr 

mai mare de specialiºti din cadrul Direcþiei municipale, precum ºi din alte instituþii ºi 

servicii (politie, spital, ONG-uri etc.). În acest proces de evaluare copilul va fi în centrul 

atenþiei: i se va solicita pãrerea, va fi ascultat. 

Orice copil adus la centru trece printr-o procedurã de evaluare medicalã (cabinetul 

de evaluare medicalã are ºi un izolator pentru copii contagioºi). 

Copilului îi va fi oferit un climat de siguranþã, el va avea în permanenþã în preajmã 

un educator, psiholog sau un asistent social. 


Pe lîngã cazare, alimentare ºi îngrijire medicalã, copilul beneficiazã de psihoterapie 

individualã ºi de grup, de jocuri sportive ºi educative etc. 

Caracterul deschis al centrului cãtre comunitate oferã copiilor condiþii favorabile de 

socializare. 

Centrul este un serviciu al cãrui rol principal este asigurarea unei intervenþii eficiente 

în beneficiul copiilor, pentru a promova urmãtoarele drepturi: 

– la supravieþuire ºi dezvoltare; 

– la sãnãtate ºi acces la serviciile medicale; 

– la educaþie; 

– la protecþie împotriva oricãrei forme de violenþã, neglijare, abuz ºi exploatare; 

– la mediu familial; 

– la participare ºi recreare. 

Centrul acþioneazã pentru: 

• a preveni intrarea în sistem a copilului aflat în situaþie de risc atunci, cînd în urma 

evaluãrii se constatã cã revenirea copilului în mediul familial este realizabilã, 

fiind însoþitã de mãsuri de consiliere ºi suport pentru pãrinþi; 

• a efectua reintegrarea ºcolarã ºi socialã a copilului, stabilind în urma rezultatelor 

evaluãrii mãsurile cele mai adecvate fiecãrui caz. 

Centrul creeazã posibilitãþi reale de recuperare activã a copiilor ºi de sprijinire a 

relaþiilor pãrinþi-copii. 

Specialiºtii centrului îºi orienteazã preocupãrile în direcþia reabilitãrii ºi integrãrii 

copiilor ºi familiilor prin elaborarea strategiilor de lucru cu instituþiile preºcolare, ºcolare, 

medicale etc. 

Centrul este o parte componentã a reþelei municipale de asistenþã socialã acordatã 

copiilor ºi familiilor ºi serveºte drept o formã alternativã de protecþie a copilului în 

dificultate opusã instituþionalizãrii. 

Este încurajat voluntariatul pentru lucrul cu copiii în stradã. Voluntarii vor organiza 

activitãþi cu copiii strãzii în punctele populate de ei. Ei vor fi selectaþi din rîndul studenþilor 

de la facultãþile de pedagogie, asistenþã socialã, juridicã, psihologie ºi vor avea 

posibilitatea sã se familiarizeze cu practicile existente în domeniul protecþiei copilului, 

sã utilizeze resursele informaþionale disponibile la centru ºi sã-ºi formeze anumite 

deprinderi pe care le vor putea folosi ulterior în activitatea lor profesionalã. 

Centrul va fi deschis pentru universitãþi în vederea creãrii locurilor de practicã pentru 

studenþii din învãþãmîntul superior de formare în domeniul asistenþei sociale. 

VIII.Resurse ºi facilitãþi tehnice 

Centrul de reabilitare socialã a copiilor reprezintã un ansamblu tehnic bine pus la 

punct, fiind asigurat cu sistem antiincendiar, cazangerie autonomã, ce asigurã încãlzirea 


153

în timpul rece al anului ºi furnizarea de apã caldã în permanenþã, sistem de alarmã, 

sistem de ventilaþie, apã ºi canalizare. 

Centrul este dotat cu salã polivalentã, în care se vor desfãºura diferite activitãþi cu 

pãrinþii ºi copiii, voluntarii ºi studenþii, salã de calculatoare, sãli sportive, va fi asigurat 

cu literaturã, jocuri, televizor, 4 calculatoare, camerã de luat vederi, aparat de fotografiat. 

Deja sînt amenajate 2 sãli cu echipament sportiv: masã ping-pong, scarã suedezã, utilaj 

sportive, jocuri de ºah ºi dame, saltele sportive. 

IX. Încheierea cazului 

Asistenþii sociali, utilizînd toate informaþiile obþinute în procesul de evaluare de cãtre 

echipa multidisciplinarã, vor stabili contactul cu familia, vor organiza ºi vor media 

întîlnirile copilului cu membrii familiei, în vederea reintegrãrii copilului în familie. Cînd 

va fi necesar, asistenþii sociali vor asigura întocmirea actelor de stare civilã ºi recuperarea 

documentelor ºcolare. 

Centrul va oferi servicii de informare, consiliere ºi suport pentru pãrinþi. Se vor 

organiza seminare pentru pãrinþi, scoli de varã pentru pãrinþi ºi copii. Tematica acestor 

activitãþi va aborda drepturile copiilor, condiþiile de creºtere ºi educaþie a copiilor, daunele 

abuzului. Ca formatori vor fi specialiºti de la Centrul AMICUL – reprezentant 

D.Sîmbotean, Centrul de Informare ºi Documentare în Drepturile Copiilor – I.Moldovan. 

Activitãþile adresate pãrinþilor vor contribui la implicarea lor în procesul de reintegrare 

familialã, ºcolarã ºi socialã a copiilor în situaþii dificile. 

ªcoala de varã va cuprinde în activitate 44 de persoane: 15 copii, 15 pãrinþi, 14 

specialiºti ºi voluntari. În cadrul acestei activitãþi ca formatori vor fi implicaþi specialiºti 

de la centrul AMICUL, CIDDC ºi voluntari. 

Tematica instruirii: 

1. Impactul abuzului asupra dezvoltãrii personalitãþii copilului. 

2. Personalitatea pãrintelui maltratant. 

3. Obligaþiunile pãrinteºti. Cadru legislativ (formator A.Crudu, jurist la Direcþia 

municipalã pentru protecþia drepturilor copilului) 

4. Jocurile copiilor. Rolul jocului în dezvoltarea afectivã a copiilor. 

5. Relaþiile pãrinte-copil. 

În cadrul proiectului se va asigura ºi consiliere juridicã în vederea acordãrii ajutorului 

social, ajutorului în procesul angajãrii pãrinþilor în cîmpul muncii, precum ºi în cazul 

sãvîrºirii de cãtre minori a unor infracþiuni. 

Dacã reintegrarea în familie este imposibilã (deces, detenþie, nu se gãseºte familia, 

familia este incapabilã sã-ºi îngrijeascã copiii), se asigurã o altã soluþie în interesul 

superior al copilului – reintegrarea copilului în familia extinsã, adopþia, plasarea copilului 

la asistentul parental sau în casa de copii de tip familie pînã la gãsirea unei soluþii optime, 

ºi doar în ultima instanþã – instituþia rezidenþialã. 


Centrul va colabora cu Departamentul Educaþie, Tineret ºi Sport ºi cu unitãþile ºcolare 

ºi preºcolare în vederea re-integrãrii copiilor în sistemul de educaþie generalã. În cadrul 

activitãþilor educative, educatorii îºi vor orienta eforturile spre motivarea copilului pentru 

o instruire permanentã, ridicarea nivelului de cunoºtinþe. 

Totodatã, personalul centrului va sprijini copilul în formarea unor comportamente 

sociale adecvate, dezvoltarea unor deprinderi de viaþã ºi în realizarea unei autonomii 

personale, care sã-i permitã integrarea socialã. 

Copilul va fi eliberat din centru în familia naturalã sau extinsã în cazul în care vor fi 

soluþionate problemele copilului ºi ale familiei sale cu condiþia cã atît copilul, cît ºi 

familia lui vor dori acest lucru, iar decizia de eliberare va fi luatã de cãtre Direcþia 

municipalã de protecþie a drepturilor copilului la propunerea managerului Centrului. 

Copilul reintegrat va rãmîne în supravegherea proiectului, sprijinul fiind acordat pãrinþilor 

ºi în continuare prin asigurarea accesului la informaþie despre locuri de muncã vacante, 

consiliere psihologicã ºi juridicã, includerea în diferite proiecte de susþinere materialã. 

Activitãþile acestei componente vor include vizite la domiciliul copilului, la ºcoalã, 

invitarea copilului ºi a pãrinþilor la activitãþi de recreare pentru copii ºi mese rotunde 

pentru pãrinþi, ºcoli de varã pentru copii ºi pãrinþi. 

X. Cooperare 

Implementarea proiectului prevede stabilirea unui sistem de referire în baza acordului 

de colaborare dintre Direcþia municipalã pentru protecþia drepturilor copilului cu Centrul de 

plasament temporar al minorilor în scopul minimalizãrii aflãrii copilului în aceastã instituþie. 

Deoarece statul nu poate fi singurul furnizor de servicii pentru copii, activitatea 

centrului se va baza pe parteneriate cu organizaþiile neguvernamentale active în domeniul 

protecþiei copilului, care datoritã experienþei acumulate pe parcursul anilor, pot veni cu 

soluþii creative în favoarea beneficiarilor acestui proiect. În acest sens, pot fi menþionate 

urmãtoarele ONG-uri: Centrul naþional de prevenire a abuzului faþã de copii, Centrul de 

Informare ºi Documentare în Drepturile Copiilor, Asociaþia de Resocializare a Copiilor 

Strãzii (ARCS). Proiectul va apela la competenþa specialiºtilor din centrele organizate 

de cãtre aceste ONG-uri, precum ºi la catedrele de asistenþã socialã de la Universitatea 

de Stat din Moldova, Universitatea Pedagogicã de Stat ”I. Creangã”. 

În prezent în Moldova existã deja un numãr apreciabil de tineri, care îºi fac studiile 

universitare în domeniul asistenþei sociale. Centrul ar putea deveni bazã de practicã 

profesionalã pentru ei. În viitor centrul ar putea angaja ºi tinerii specialiºti în asistenþã 

socialã. Cadrele care activeazã în prezent în domeniul asistenþei sociale au nevoie de 

orientare profesionalã, de cunoºtinþe noi privind lucrul cu copiii aflaþi în dificultate ºi cu 

familiile lor, mai ales în realitatea apariþiei noilor categorii de copii aflaþi în dificultate ºi 

respectiv a noilor forme de protecþie a copiilor. Sub acest aspect proiectul mizeazã pe 

competenþa mediilor academice ºi pe relaþiile existente între Direcþia municipalã pentru 

protecþia drepturilor copilului ºi Centrul Republican de Resurse în Asistenþa Socialã pe 

lîngã Universitatea de Stat din Moldova, alte universitãþi. 


155

Centrul “CVIS” 



Crearea centrului de prevenire a instituþionalizãrii copiilor în situaþie de risc 


s. Scoreni, r. Strãºeni, tel. (237) 74-3-32 


ONG “CVIS” 


Maria Viniþchi, tel. (237) 74-2-24 

II .Cadrul de referinþã ºi necesitatea proiectului 

Satul Scoreni, cu o populaþie de 5000 de locuitori, este situat la 37 km de capitala 

þãrii. Cea mai mare parte a locuitorilor sînt proprietari de pãmînt ºi sînt ocupaþi în 

agriculturã, ramura de bazã a economiei satului. Mãrimea terenului de pãmînt pe carel 

au în proprietate este de 0,60 ha (0,22 ha pãmînt arabil, 0,18 vie, 0,20 livadã). 

Veniturile obþinute sînt foarte mici ºi nu acoperã nici parþial necesitãþile de întreþinere 

a unei familii. O bunã parte din populaþia satului, în special tineretul nu dispune de 

pãmînt. Încadrarea în cîmpul muncii este o problemã dificilã, deoarece pe teritoriul 

satului nu existã întreprinderi care ar putea oferi locuri de muncã, de aceea mulþi 

dintre locuitorii satului pleacã peste hotare în cãutarea mijloacelor de existenþã (cei 

mai mulþi – în Rusia). O bunã parte din populaþia satului o constituie copiii, care 

suferã cel mai mult din cauza situaþiei materiale precare, stãrii psihologice în care se 

aflã pãrinþii lor (pesimism, derutare), lipsei pãrinþilor nevoiþi sã migreze în cãutare de 

lucru. În 1999, cînd a apãrut ideea creãrii centrului, în urma unui studiu sociologic 

efectuat de lucrãtorii ºcolii ºi primãriei s-a constatat cã în sat sînt 14 copii cu disabilitãþi 

fizice grave (unii din ei fiind instituþionalizaþi, iar alþii se aflau în familie ºi deseori 

rãmîneau fãrã supraveghere zile întregi, fiindcã pãrinþii erau nevoiþi sã caute mijloace 

de întreþinere a familiei) ºi 36 de copii din familii socialmente vulnerabile, cu pãrinþi 

alcoolizaþi, indiferenþi de educaþia copiilor sau plecaþi peste hotarele þãrii. Din aceºti 

copii 13 cu retard mintal. Majoritatea erau neºcolarizaþi. O posibilitate de soluþionare 

a acestor probleme era deschiderea unui centru de reabilitare a copiilor cu disabilitãþi 

ºi din familii socialmente vulnerabile. Pentru deschiderea lui era nevoie de surse 

financiare pentru reparaþia capitalã a localului, dotarea cu utilaj, instruirea unui personal 


capabil sã lucreze cu asemenea copii. Aceste probleme au fost rezolvate în urma 

obþinerii suportului financiar din partea Fondului de Investiþii Sociale din Moldova. 

În urma realizãrii unui proiect în valoare de 55000 dolari SUA în februarie 2001 a fost 

deschis Centrul “CVIS”. 

Înfiinþarea centrului a rezolvat trei probleme esenþiale: 

1. Reabilitarea fizicã a clãdirii (aspectul fizic al clãdirii, atît interior, cît ºi exterior 

nu corespundea normelor sanitaro-igienice). 

2. ªcolarizarea (în 1999 erau peste 60 de elevi neºcolarizaþi, în 2002 au fost 

ºcolarizaþi toþi copiii de vîrstã ºcolarã). 

3. Dezinstituþionalizarea copiilor cu disabilitãþi fizice ºi mintale ºi a copiilor aflaþi 

în situaþie de risc. 

Centrul a fost dotat cu materiale ºi utilaj (strunguri pentru atelierul de lemnãrie, 

maºini de cusut pentru atelierul de croitorie, materiale consumabile pentru activitãþile 

de design, artã decorativã aplicatã, croitorie, televizor, centru muzical etc.). La 

implementarea proiectului a contribuit ºi Primãria comunei Scoreni. 


Obiectivul general este orientat spre prevenirea instituþionalizãrii copiilor în situaþie 

de risc ºi reabilitarea socialã ºi integrarea în societate a copiilor în situaþie de risc. 

Reieºind din obiectivul general au fost proiectate urmãtoarele subobiective: 

• prevenirea instituþionalizãrii copiilor în situaþie de risc; 

• îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã a copiilor cu disabilitãþi ºi din familii socialmente 

vulnerabile; 

• asigurarea accesului copiilor cu handicap fizic ºi mintal ºi din familii socialmente 

vulnerabile la programe specifice de educaþie; 

• sensibilizarea comunitãþii la problemele copiilor cu necesitãþi speciale de educaþie; 

• schimbarea mentalitãþii pãrinþilor. 

Prin activitatea centrului se urmãreºte: 

• îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã a copiilor cu handicap fizic ºi mintal; 

• prevenirea instituþionalizãrii copiilor în situaþie de risc; 

• schimbarea spre bine a modului de viaþã al copiilor ºi familiilor în situaþie de risc; 

• sensibilizarea comunitãþii faþã de problemele acestor copii; 

• creºterea profesionalismului lucrãtorilor centrului; 

• lãrgirea reþelei de parteneri. 

IV. Clienþii 

Centrul asigurã servicii sociale copiilor cu necesitãþi speciale de educaþie. 

Grupul þintã îl constituie 51 de copii cu vîrsta între 6 ºi15 ani de ambele sexe, dintre 


157

care 14 copii cu disabilitãþi fizice, 13 – cu retard mintal ºi 24 – din familii social vulnerabile. 

Beneficiarii se aflã în centru 7 ore ºi au un program zilnic de activitate de la 10.00 pînã la 

17.00. Ei sînt alimentaþi o datã pe zi, alimentaþia fiind sponsorizatã de administraþia publicã 

localã. Tot cu susþinerea primãriei ºi direcþiei de asistenþã socialã copiilor din familiile 

socialmente vulnerabile li se acordã anual ajutoare materiale, iar familiilor acestora – 

produse alimentare. În 2002 ºi 2003, cu suportul Direcþiei Elveþiene pentru Dezvoltare ºi 

Cooperare ºi ONG ,,Salvaþi copiii” a fost organizatã odihna de varã a copiilor. 

Rezultate înregistrate: 

• A apãrut interesul faþã de activitãþile centrului. Dacã la început frecventau centrul 

zilnic cîte 20-30 copii, apoi la momentul de faþã – 45-50 beneficiari ºi 10-15 

voluntari (copii ai claselor V-IX care ajutã la organizarea ºi desfãºurarea diferitelor 

activitãþi). 

• A fost rezolvatã problema dezinstituþionalizãrii copiilor în situaþie de risc ca urmare 

a îmbunãtãþirii calitãþii serviciilor prestate. La începutul activitãþii sale centrul nu 

putea sã presteze servicii echivalente cu cele prestate de instituþiile specializate din 

cauza lipsei echipamentului ºi utilajului de reabilitare. Dotarea centrului cu utilaj a 

favorizat creºterea calitãþii serviciilor prestate. 14 copii cu disabilitãþi beneficiazã 

de servicii speciale de terapie: corecþia ºi tratarea aparatului locomotor, antrenarea 

muºchilor braþelor ºi membrelor inferioare, exerciþii de coordonare a miºcãrilor, 

masaj. Cabinetul de reabilitare funcþioneazã zilnic 5 ore ºi sînt ocupaþi concomitent 

8-10 copii. 

• Dotarea centrului cu echipament ºi utilaj nou, cu materiale necesare pentru 

activitãþile pe interese a favorizat rezolvarea problemei ºcolarizãrii. 

• Îmbunãtãþirea calitãþii serviciilor prestate, elaborarea, publicarea ºi distribuirea 

buletinelor informative au condus la sensibilizarea comunitãþii faþã de copiii cu 

necesitãþi speciale de educaþie. În rezultat a crescut interesul faþã de problemele 

ºi activitatea centrului. 

• Pãrinþii au început sã colaboreze activ cu lucrãtorii centrului. S-au întãrit legãturile 

între lucrãtorii centrului, beneficiari ºi pãrinþi. 

• În baza parteneriatului cu centre similare s-a ridicat nivelul profesional al 

colaboratorilor. Se menþin în permanenþã legãturi cu Centrul ,,Speranþa” (Criuleni), 

Centrul “START” (Budeºti). În prezent colaborãm cu 10 ONG-uri din republicã 

ºi 4 de peste hotare. Conectarea la Internet ne permite sã întreþinem legãturi cu 

diferiþi parteneri, ne oferã acces la diverse informaþii. 

• Sînt alimentaþi zilnic 51 de copii. Deºi s-au alocat mijloace minime, hrana este 

variatã. 

• Beneficiarii au devenit mai deschiºi, predispuºi spre comunicare ºi colaborare. A 

crescut potenþialul lor intelectual, s-au dezvoltat unele deprinderi ºi abilitãþi 

necesare pentru existenþa zilnicã. 

• În urma chestionãrii pãrinþilor s-a constatat cã 75% au încredere în activitatea 

centrului, faþã de 20% la începutul activitãþii lui. 


• S-a schimbat atitudinea comunitãþii faþã de activitatea Centrului. Persoane fizice 

ºi juridice vin cu propuneri de ajutor ºi donaþii. Spre exemplu în procesul procurãrii 

echipamentului magazinul ,,ProArta” din Chiºinãu, directorul A.Staver originar 

din comunitate a oferit o reducere de preþ de la 200 dolari SUA. A crescut 

cointeresarea populaþiei în realizarea diferitelor proiecte. 

• Au devenit mai receptivi reprezentanþii administraþiei publice locale ºi agenþii 

economici din teritoriu . Copiilor care frecventeazã centrul li s-au acordat ajutoare 

materiale sub formã de îmbrãcãminte ºi încãlþãminte. La sãrbãtorile de Crãciun 

copiilor li s-au oferit dulciuri ºi cadouri, familiilor lor produse alimentare. De 

ziua copiilor la 1 iunie din fondurile primãriei au fost alocate 2000 lei din care 

au fost procurate cadouri pentru copii. 

• A crescut numãrul membrilor ONG-ului “CVIS” creat în scopul sprijinirii centrului 

ºi creãrii unui fond de rezervã. 

• Pãrinþii beneficiarilor, locuitorii comunitãþii au început sã colaboreze activ cu 

lucrãtorii centrului ºi contribuie activ la menþinerea durabilitãþii proiectelor 

implementate prin donaþii bãneºti ºi contribuþie în muncã: pentru reparaþia 

podelelor s-au acumulat 20000 lei, pentru procurarea cãrãmizii ºi construcþia 

sobelor pentru 9 sãli de activitate – 9000 lei. 

V. Personalul ºi responsabilitãþile 

În centru activeazã 14 colaboratori (9 pedagogi sociali, un asistent social, un 

kinetoterapeut ºi doi lucrãtori sociali). 

• Directorul – management, monitorizare, administrare, evaluare, raportare, formarea 

reþelei de colaborare, apãrarea intereselor centrului in judecatã, organizaþii de stat 

ºi neguvernamentale, colaborare cu persoane fizice ºi juridice din Republica 

Moldova ºi de peste hotare; 

• Asistentul social – managementul cazului, stabilirea reþelei sociale a beneficiarului, 

implicarea factorilor de decizie în soluþionarea cazului; 

• Psihologul – evaluarea beneficiarului ºi tratarea lui psihologicã; 

• Kinetoterapeutul – evaluarea beneficiarului, tratarea kinetoterapeuticã, 

monitorizarea tratamentului neurologic; 

• Pedagogul – activitatea cu copiii, evaluarea activitãþii (fiecare pedagog social 

este responsabil de 5 copii); 

• Personalul de deservire – bucãtar, fochist, deridicãtoare, paznic etc.; 

• Personalul a beneficiat de instruire în domeniu prin seminare, vizite de studiu la 

diferite centre din republicã ºi de peste hotare. 

Centrul este administrat de un consiliu de administraþie alcãtuit din: 

• specialistul în problemele familiei ºi copilului; 

• psihologul; 

• reprezentantul direcþiei de învãþãmînt; 


159

• reprezentantul direcþiei sãnãtate; 

• directorul centrului; 

• asistentul social; 

• pãrinþi; 

• reprezentanþii ai ONG-urilor active în domeniul asistentei sociale (Regulamentul 

centrului, cap. III, art. 1). 

VI. Activitãþile ºi metodele de lucru 

Activitãþile ºi metodele de lucru sînt diverse ºi se þine cont de capacitãþile individuale 

ale fiecãrui copil. 

În activitãþi de reabilitare fizicã sînt încadraþi în special copiii cu disabilitãþi fizice. 

Aceste activitãþi sînt dirijate de un kinetoterapeut, care lucreazã cu copiii þinînd cont de 

recomandãrile comisiei medico-psiho-pedagogice. Scopul este de a dezvolta atenþia, 

memoria. Ele se organizeazã zilnic. 

În activitãþi de reabilitare psihicã ºi intelectualã sînt încadraþi copii cu dereglãri psihice 

ºi mintale ºi includ jocuri distractive, conversaþii, teste etc. Scopul lor este de a dezvolta 

atenþia, memoria. 

În cadrul activitãþilor se de reabilitare emotiv-spiritualã se lucreazã mai ales cu copiii 

orfani ºi din familiile nefavorabile. Aceºti copii sînt atraºi în colectiv, li se insuflã 

încrederea în forþele proprii ºi în cei din jur. Modalitãþile de lucru sînt vizionarea de 

filme ce trezesc emoþii pozitive, lecturi, conversaþii. O atenþie deosebitã se acordã formãrii 

copilului ca personalitate. În acest scop se organizeazã diferite concursuri, dispute, 

creîndu-se posibilitãþi de dezvoltare individualã. 

Activitãþile de terapie prin artã sînt orientate spre dezvoltarea gustului estetic, dragostei 

faþã de valorile perene ale neamului, pãstrãrii tradiþiilor ºi obiceiurilor neamului. 

Principalele forme de activitate sînt: organizarea ºi petrecerea sãrbãtorilor tradiþionale, 

înscenãri teatralizate, ºezãtori folcloristice, excursii. Copiii sînt încadraþi în cercul coral 

ºi cercul de fluierari. O mare parte din copii frecventeazã teatrul de pãpuºi. Se depun 

eforturi pentru a dezvolta capacitatea de a-ºi exprima opinia proprie ºi a înlãtura complexul 

care îi încãtuºeazã ºi nu le permite sã se integreze în societate. Pentru realizarea cu 

succes al acestor obiective se utilizeazã jocuri teatrale, care contribuie la dezvoltarea 

capacitãþilor de vorbire corectã, cursivã, clarã, cu intonaþie, dezvoltã coordonarea 

miºcãrilor mîinilor. 

Reprezentaþiile teatrale au un efect terapeutic atît sub aspect fizic, cît ºi intelectual. 

Sub aspect fizic se dezvoltã miºcãrile de manipulare a mîinii, gesturile, mimica, orientarea 

în spaþiu. Sub aspect intelectual se dezvoltã creativitatea, imaginaþia, atenþia, memoria, 

gîndirea, vorbirea cursivã, expresivitatea. Se urmãreºte scopul corelãrii între acþiunea 

verbalã, fizicã ºi emotivã. 

La activitãþile de terapie prin muncã – menaj, croitorie, broderie, croºetare, ikebanã 

– se lucreazã cu mai mulþi copii împãrþiþi în grupuri formate în dependenþã de capacitãþile 

ºi necesitãþile copiilor. De exemplu, copiii cu retard mental sînt antrenaþi mai mult în 


activitãþi de muncã practicã. Paralel cu cultivarea deprinderilor de muncã, se dezvoltã 

ºi anumite deprinderi cognitive, atenþia, memoria prin reþinerea consecutivitãþii culorilor, 

denumirii materialelor pe care le folosesc. În scopul de a sprijini relaþiile interpersonale, 

a dezvolta limbajul, copiilor li se propune sã afle pãrerea colegilor referitor la lucrarea 

executatã. Copiii sînt lãudaþi în permanenþã, astfel se formeazã imaginea de sine, se 

stimuleazã încrederea în propria persoanã Activitãþile copiilor cu disabilitãþi fizice 

stimuleazã însuºirea de cãtre copii a unor abilitãþi pierdute, sau cu nivel redus de 

funcþionare, sau învãþarea unei noi deprinderi care ar înlocui-o pe cea pierdutã. Aceastã 

categorie de copii sînt încadraþi în activitãþi de modelare, desen, muzicã, dans. 

Paralel cu activitãþile individuale copiii frecventeazã lecþiile. Ei comunicã cu copii 

de vîrsta lor, care îi ajutã în diferite situaþii. Pentru obþinerea unei imagini cît mai exacte 

despre evoluþia beneficiarului, stabilirea obiectivelor pentru perioada ulterioarã de 

activitate, sistematic se face evaluarea ºi monitorizarea activitãþii, þinîndu-se cont de 

situaþia iniþialã ºi finalã. Evaluarea este pusã în seama pedagogilor sociali. Fiecare 

pedagog social are grijã de 4-5 copii. 

Astfel, se evalueazã: 

• nivelul de dezvoltare a capacitãþilor senzoriale (atenþia, memoria, judecata, 

capacitatea de concentrare, creativitatea); 

• starea volitivã a persoanei (încrederea în sine, anxietatea, îngrijorarea); 

• nivelul de dezvoltare a deprinderilor de viaþã cotidianã (pãstrarea ºi îngrijirea 

hainei, dezvoltarea deprinderilor de igienã personalã). 

Forme de evaluare: 

• chestionarea beneficiarilor; 

• testarea; 

• analiza lucrãrilor copiilor (desene, aplicaþii, lucrãri de modelaj) ºi a informaþiilor 

despre copii; 

• observaþiile asupra comportamentului; 

• completarea ºi cercetarea fiºelor de evidenþã. 

Pedagogii sociali sînt responsabili ºi de investigaþia în familie, alcãtuirea reþelei 

sociale, studierea caracteristicilor intelectuale ºi psihologice, întocmirea planurilor 

individuale. 

Pentru activitãþi sînt utilizate 9 sãli de clasã, un cabinet de kinetoterapie, o salã muzicalã. 

Centrul este dotat cu echipament de reabilitare. Strunguri pentru atelierul de lemnãrie, maºini 

de cusut pentru atelierul de croitorie, literaturã artisticã ºi enciclopedicã pentru copii. 

Completarea centrului cu echipament s-a efectuat pe baza implementãrii unor noi 

microproiecte cum ar fi reparaþia podelelor, mobilarea parþialã a ºcolii ºi a centrului, 

,,Copilului Protecþie ºi sprijin”, susþinute financiar de cãtre Fondul de Investiþii Sociale 

din Moldova ºi Direcþia Elveþianã pentru Dezvoltare ºi Cooperare. 

Activitatea Centrului se bazeazã pe o reþea largã de parteneri. Un rol important în 

lãrgirea acestei reþele îi revine Asociaþiei Obºteºti “CVIS”. 


161

În colaborare cu ONG ,,Salvaþi copiii” 16 copii din Centru s-au odihnit la Bãile 

Calacea din România. În colaborare cu DDC au beneficiat de foi de odihnã gratuite 40 

de copii la tabãra ,,Nistru” din Molovata-Nouã. 

Recent s-a implementat un proiect finanþat de Direcþia Elveþianã Dezvoltare ºi 

Cooperare. Costul total al microproiectului este de 13234 dolari SUA. În rezultat s-a 

obþinut utilaj de reabilitare, echipament pentru cabinetul de psiho-terapie, alimentaþia 

copiilor ºi salarizarea personalului, publicarea materialelor informative despre centru, 

conectarea la Internet. În aºa fel am obþinut posibilitatea sã apelãm la organizaþii 

internaþionale ºi persoane fizice. 

Cu sprijinul financiar al DDC au fost editate buletine informative, care au contribuit 

la mãrirea numãrului de parteneri predispuºi sã colaboreze cu centrul nostru (centre 

similare, organizaþii de binefacere, 14 ONG-uri, dintre care 4 de peste hotare). Am fost 

invitaþi la colaborare de cãtre Centrul de Documentare ºi Informare privind Drepturile 

Copilului. În rezultatul acestei colaborãri a fost creat Consiliul local al copiilor ºi tinerilor. 

Consiliul contribuie la întãrirea legãturilor de parteneriat cu primãria, cu alte ºcoli; joacã 

un rol esenþial în introducerea ºi dezvoltarea sistemului de autoconducere în ºcoalã. Din 

iniþiativa Consiliului este editat ziarul ,,Prometeu”, care reflectã activitatea ºcolii ºi a 

centrului ºi este rãspîndit în ºcoalã ºi în comunitate. 


Informaþie generalã despre proiectele susþinute financiar de cãtre 

Fondul de Investiþii Sociale din Moldova în cadrul Programului 

“Dezvoltarea socialã a copiilor în situaþie de risc” 

Nr. Localitatea Denumirea microproiectului Numele 

managerilor, 

telefoane de contact 

1. mun. Chiºinãu, Centrul de reabilitare socialã Rodica Coreþchi 

str. Dimo, 11/5 a copiilor “Casa Gavroche” 24-27-02, 43-31-40 

2. mun. Chiºinãu, Centrul de reabilitare a copiilor Maria Gotonoagã 

str.Grenoble, “ASCODE” 72-48-11,77-16-67 

165, bl. 5 Virginia Rusnac 

77-09-38, 692-89971 

3. mun.Chiºinãu, Centrul de zi ºi plasament Svetlana Chifa 

str. Ioan Botezãtorul, 1 temporar “Vatra” 24-27-02 

Clara Grinberg 

24-27-43 

Tamara Pisarenco 

76-35-86, 53-04-26 

4. mun. Chiºinãu, Centrul de zi pentru copiii Svetlana Chifa 

str. Ioan Botezãtorul, 1 cu disabilitãþi “Atenþie” 24-27-02 

Clara Grinberg 

24-27-43 

Tamara Blanari 

79-66-74 48-71-15 

5. mun. Chiºinãu, Centrul de Plasament Temporar Igor Druþã 

str. Tolstoi, 39 al Minorilor 27-40-18, 27-16-05 

691-45350 

6. mun. Chiºinãu, Centrul de resocializare ºi Svetlana Chifa 

str. Vîrnav, 1 reabilitare a copiilor surzi 24-27-02 

“Casa Speranþei” Clara Grinberg 

24-27-43 

Ala Dubineanschi 

795-63803 

7. s. Varniþa, Centrul de zi “ASCLEPIO” Veronica ªtefaniuc 

r. Anenii Noi 232-2-35-66, 

232-76-871 

8. s. Costeºti, Centrul de zi pentru copii Elena Mereacre 

r. Ialoveni cu nevoi speciale “Curaj” 268-51-582 

9. or. Ungheni Centrul de servicii comunitare Maria Calchei 

“Casa pentru toþi ” 236-2-31-71, 

236-2-64-87 

10. or. Cãuºeni Centrul de reabilitare socialã Pavel Razumas 

a copiilor “Alter Ego” 243-2-14-54 

Ana Schiopu 

243-2-32-36, 

243-2-73-51 

163

11. s. Taraclia, Centrul de zi “Casa în care Anastasia Bedros 

r. Cãuºeni mã simt copil” 277-61-236, 

277-61-220 

12. or. Nisporeni Centrul educaþional de Andrei Popa 

reabilitare socialã a copiilor 264-2-33-74, 

“Renaºtere” 264-2-20-50 

13. or. Taraclia Centrul de zi “ ” Georgeta Scopenco 

274-2-59-46, 

274-2-38-03 

14. mun. Bãlþi Centrul de plasament temporar Alexandra Guleac 

“Drumul spre casã” 231-32-164, 

693-68031 

15. mun. Bãlþi Centru de zi ºi plasament Jana Chihai 

temporar “SOMATO” 231-35-089, 

794-55708 

16. or. Comrat, Centrul de reabilitare a copiilor Valentina Micotina 

UTAG “Fidanjik” 298-2-82-82, 

298-51-131 

17. or. Soroca Centrul de plasament temporar Ina Jitari 

“Azimut” 230-30-581, 

795-44142 

18. or. Soroca Centrul de zi pentru copii Asia Cojocaru 

“Icar” 230-2-21-76, 

230- 2-37-01 

19. or. Criuleni Centrul de zi “Speranþa” Alexandra Grãjdian 

248-2-18-09, 

248-2-25-75, 

691-68388 

20. or. Vulcãneºti, Centru de zi “Zabota” Mihail ªabunin 

UTAG 253-2-22-74, 

253-2-36-61 

21. s. Scoreni, Centrul “CVIS” Maria Vinitchi 

r. Strãºeni 237-74-224, 

237-74-332 

22. s. Budeºti, Centrul de zi “START” Angela Cebotari 

mun. Chiºinãu 248-27-46-81, 

794-39097 

Oleg Rudnic 

795-62862 

23. or. Hînceºti Centrul de plasament temporar Zinaida Potîngã 

“Brînduºa” 234-2-29-41, 

234-2-29-33 

24. s. Hîrbovãþ, ªcoala pentru copii hipoacuzi Anatol Franþuz 

r. Cãlãraºi 244-37-241, 

244-37-239 

164

Încheiere 

Crearea serviciilor comunitare de asistenþã socialã cu suportul Fondului de Investiþii 

Sociale din Moldova este doar un prim pas spre diversificarea modalitãþilor de ajutorare 

a persoanelor defavorizate. Cele 24 de centre ce funcþioneazã în diferite regiuni ale 

republicii sînt doar un început, care urmeazã sã se afirme. 

Oricum, putem vorbi deja despre impactul benefic asupra copiilor în situaþie de risc 

ºi pãrinþilor lor. Ei sînt principalii beneficiari, numãrul cãrora anual depãºeºte 2000 de 

persoane. Anume spre binele lor sînt îndreptate eforturile tuturor celor implicaþi în 

soluþionarea problemelor ce îi afecteazã. Printre aceºtia – autoritãþile publice locale, 

societatea civilã, agenþi economici, oameni de bunã credinþã. 

Noua modalitate de prestare a serviciilor sociale la nivel de comunitate oferã 

posibilitate persoanelor aflate în dificultate sã facã o alegere justã ºi cît mai rezonabilã 

pentru moment. De menþionat, cã în localitãþile, unde sînt prestate asemenea servicii, 

s-a redus simþitor numãrul copiilor abandonaþi ºi al celor care nu frecventau ºcoala, 

mulþi copii din instituþii au fost readuºi în familiile lor, iar copiii cu necesitãþi speciale 

au început sã fie integraþi cu succes în societate. Deosebit de important este faptul cã 

problemele copiilor în situaþie de risc ºi ale familiilor lor sînt soluþionate la nivel de 

comunitate: ei rãmîn în familii ºi nu ajung în instituþiile rezidenþiale. 

În rezultatul instituirii serviciilor comunitare de asistenþã socialã au fost create peste 

300 de locuri noi de muncã pentru pedagogi, psihologi, asistenþi sociali, alþi specialiºti. 

Angajaþii centrelor au obþinut un serviciu permanent, au reuºit sã se realizeze, primind 

satisfacþie de la rezultatul muncii depuse. 

Deºi schimbãrile se produc greu, mai ales în condiþiile dificile de astãzi, cînd sãrãcia 

bate aproape în fiecare poartã, oamenii totuºi îºi schimbã atitudinea ºi îi acceptã pe 

semenii lor aºa cum sînt ei: leagã prietenii, împart bucãþica de pîine. Aceasta este o 

dovadã în plus cã binefacerea ºi toleranþa nu sînt noþiuni noi pentru poporul nostru. 

Trebuie doar sã nu uitãm de cei ajunºi la ananghie. Sã le întindem o mînã de ajutor, 

învingînd egoismul din noi, sã-i învãþãm pe copiii noºtri sã facã acelaºi lucru. Împreunã 

la greu sã încercãm a fi mai receptivi, mai generoºi, mai înþelegãtori. Sã mulþumim 

atunci cînd binele pe care dorim sã-l facem este primit cu discernãmînt. 

165

Note 

166

Note 

167

Note 

168

Crearea serviciilor sociale comunitare - Fondul de Investitii Sociale ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?