Strategie de dezvoltare integrată a serviciilor furnizate de IMM-uri

CAPITOLUL 7. STRATEGIA PLURIMULTIFUNCŢIONALĂ A
DEZVOLTARII SECTORULUI SERVICIILOR
INTREPRINDERILOR DIN AGRICULTURA, PENTRU
MODERNIZAREA SISTEMULUI DE SERVICII SI A
PERFORMANTEI ACESTORA
Document de sinteză
În judeţul Iaşi este evidentă lipsa unei abordări strategice în sectorul serviciilor
pentru agricultură. După 1989, deteriorarea progresivă a organizării sectorului
agroalimentar, a lăsat toata ţara într-o gravă întârziere tehnologică în ceea ce priveşte
agricultura extensivă, cât şi în ceea ce priveşte agricultura specializată, dezvoltarea
sectorului produselor tradiţionale, zootehnie etc.
În fiecare dintre aceste zone productive, s-au înregistrat întârzieri calitative în ceea
ce priveşte implementarea standardele Uniunii Europene, dar şi cantitative in ceea ce
priveşte producţiile medii la hectar, acestea fiind într-o foarte mare măsura, inferioare
potenţialului.
De câţiva ani, s-a inoculat iluzia ca o agricultură foarte săracă dar realizată cu
costuri mici, nu are de ce să se teama de concurenţa străină.
Astăzi ne dam seama că agresivitatea pieţelor în curs de dezvoltare, Turcia, Grecia,
China, ameninţă serios însăşi supravieţuirea firmelor agroalimentare româneşti.
Preţurile competitive, o ambalare mai atractiva, cererea de produse străine,
introducerea pe piaţa românească a Reţelelor de supermarketuri şi hipermarketuri care
utilizează preţuri mici şi standarde calitative adaptate la propria clientelă, pun in mare
dificultate sectorul agroalimentar care este in mod serios condiţionat şi de oferta redusă de
produse către export.
Pentru a face faţă acestei situaţii de pe piaţă, este nevoie de o strategie care să
permită producătorilor mari, mijlocii si mici, găsirea pe piaţă a unor servicii care să ducă la
creşterea nivelelor de competitivitate.
Există servicii directe, dar trebuie construit şi un context de oferte de servicii care să
permită introducerea pe piaţă a produselor potrivite din punct de vedere al controlului
calităţii, al satisfacţiei clientului, al ambalării, produsele care valorifica tipicitatea şi reţetele
tradiţionale, care pot să concureze cu cele străine, din punt de vedere al calităţii şi preţului.
În acest sens, nu putem face abstracţie de serviciile comercializate pe plan local,
dar în acelaşi timp operatorii trebuie să se gândească la proiectarea de platforme
comerciale moderne necesare pentru expedierea produselor pe pieţele
internaţionale.Întotdeauna trebuie acordată atenţie consumatorilor, care în fapt sunt cei
care stabilesc sau modifică modalităţile de achiziţionare.
Ţinând cont de particularităţile organizatorice şi de potenţialul subiecţilor
instituţionali care se ocupă de agricultură, pentru ca producătorii să devină competitivi pe
pieţe, este necesară o strategie de dezvoltare, comunicare si de marketing a produselor,
care trebuie însuşită de principalii operatori instituţionali publici si privaţi.
Aceasta necesitate a reieşit în mod gradual pe tot parcursul proiectului, urmare
analizării chestionarelor şi din interviurile calitative pe care le-am aplicat operatorilor din
diverse sectoare, segmente şi nişe. Rezultă cu siguranţă un cadru negativ, care
demonstrează o întârziere productivă şi comercială gravă.
Trebuie aşadar schiţată o strategie de intervenţie, în măsura să garanteze o
abordare strategică a sectorului în totalitatea lui si pe segmente, fără a omite produsele de
nişă, cum sunt produsele tradiţionale care ar putea deveni, in unele cazuri, atractive
comparativ cu produsele fără specificitate locală concretă. În acest mod se poate ieşi din
situaţia actuală, când absenţa unor mărci cunoscute de valoare, împiedică aplicarea unor
politici de preţuri diferenţiate.
În aceasta strategie, ne propunem ca obiectiv realizarea de beneficii pentru
comunitatea şi economia locală, de reorientare a ofertei de produse agricole si
46