descarca - Libraria Muzicala

ARPÉGER (v.) – a arpegia, a executa un arpegiu:
arpéger un accord – a arpegia o gamă.
ARRANGEMENT (s. m.) – aranjament, transformarea
unei opere scrise pentru voce, instrument sau
ansamblu, în vederea executării ei de către
voci, instrumente sau ansambluri diferite: un
arrangement pour piano – un aranjament
pentru pian.
ARRANGER (v. t.) – a aranja, a face aranjamentul
unei piese muzicale.
ARRANGEUR, -EUSE (s.) – aranjor, -oare, persoană
care face un aranjament muzical.
ART (s. m.) – artă: œuvre d’art – operă de artă.
ARTISTE (s.) – artist; interpret; actor.
ARTISTIQUE (adj.) – artistic.
ARTISTIQUEMENT (adv.) – în mod artistic; cu artă,
cu talent.
ASSONANCE (s. f.) – asonanţă.
A TEMPO (loc. adv.) – a tempo, reluând viteza de
execuţie iniţială a bucăţii.
ATONAL, -E, -ALS/ -AUX (adj.) – atonal, respectând
principiile atonalităţii.
ATONALITÉ (s. f.) – atonalitate, scriere muzicală
contemporană caracterizată mai ales prin
abandonarea regulilor armoniei şi tonalităţii
clasice şi utilizând cele douăsprezece trepte
ale gamei cromatice (reprezentanţi:
Schönberg, Berg, Webern, Boulez,
Stockhausen, Xenakis etc.)
ATTAQUER (v. t.) – a ataca, a începe: attaquer un
morceau de musique – a începe o bucată
muzicală.
AUBADE (s. f.) – alboradă, concert executat în zori
sub ferestrele cuiva.
AUDITION (s. f.) – audiţie, prezentarea de către un
artist a repertoriului său sau a unei părţi din
repertoriu, în vederea obţinerii unui
angajament: passer une audition –a da o
audiţie pentru a obţine un angajament.
AUDITIONNER (v. t.) – a da o probă, a-şi prezenta
repertoriul în vederea obţinerii unui
angajament.
AUDITORIUM (s. m.) – sală de audiţii, sală
amenajată pentru audiţia unor opere muzicale,
pentru emisiunile de radio sau de televiziune şi
pentru înregistrările sonore.
AUGMENTATION (s. f.) – augmentare.
AVANT-GARDE (s. m.) – avangardă.
AVE (MARIA) (s. m. invar.) – Ave Maria.
B
B (s. m. invar.) – si bemol în sistemul germanic; si
natural în sistemul anglo-saxon.
BACCHANALES [bakanal] (s. f. pl.) – (antichitatea
greacă sau latină) sărbători în onoarea lui
Bacchus (misterele dionisiace în Italia sau
dionisiile greceşti).
BACHIQUE (adj.) – bahic; chanson bachique –
cântec de pahar.
BACKGROUND [bakgrawnd] (s. m.) – background,
acompaniament al unei partituri solistice în jaz.
BADINERIE (s. f.) – badinerie, bucată muzicală cu un
caracter lejer din suitele franceze şi germane
(sec. al XVIII-lea).
BAGATELLE (s. f.) – bagatelă, mică piesă uşoară, cu
un ton intim, adesea compusă pentru pian.
BAGUETTE (s. f.) – 1. baguettes de tambour – beţe
de tobă, mici beţe scurte cu capătul în formă
ovală cu ajutorul cărora se bate toba; 2.
baguette de chef d’orchestre – bagheta
dirijorului.
BAL (s. m.) – bal: bal masqué – bal mascat; bal
costumé – bal costumat.
BALAFON (s. m.) – balafon, instrument de percuţie
originar din Africa, asemănător cu xilofonul.
BALALAÏKA (s. f.) – balalaică, instrument din familia
lăutei, cu cutie triunghiulară şi trei corzi, folosit
în Rusia.
BALCON (s. m.) – fiecare dintre galeriile de deasupra
orchestrei în sălile de spectacol.
BALLADE (s. f.) – 1. (od.) baladă, cântec de dans; 2.
piesă vocală sau instrumentală inspirată de o
baladă literară: ballades romantiques – balade
romantice; ballade pour piano – baladă pentru
pian.
BALLET (s. m.) – balet, suită muzicală acompaniind
un balet: Une réforme imposée par Gluck au
théâtre a été l’intégration du ballet à l’action –
Una dintre reformele lui Gluck în teatru a fost
integrarea baletului în acţiune.
BANJO (s. m.) – banjo, instrument din familia lăutei,
cu cutie rotundă, al cărui întinzător de coarde
este format dintr-o membrană: jouer du banjo
dans un orchestre de jazz traditionnel – a cânta
la banjo într-o orchestră de jaz tradiţională.
BANJOÏSTE (s.) – banjoist, cântăreţ la banjo.
BARCAROLLE (s. f.) – barcarolă – 1. cântec al
gondolierilor veneţieni; 2. piesă vocală sau
instrumentală cu ritm ternar, în stilul acestor
cântece.
BARDE (s. m.) – bard, poet şi cântăreţ celt.
BAROQUE (s. m.) – baroc, stil artistic şi literar născut
în Italia odată cu Reforma catolică şi care a
dominat o mare parte a Europei şi Americii
latine în sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea. În
muzică, abandonând stilul polifonic, scriitura
barocă, melodioasă şi foarte ornată,
favorizează crearea de noi genuri ca opera,
oratoriul şi cantata şi de noi forme ca sonata şi
concertul.
BAROQUISANT, -E (adj.) – cu tendinţă barocă.
BAROQUISME (s. m.) – caracter baroc al unei opere,
sau care aminteşte barocul.
8