descarca - Libraria Muzicala

*Termenul vine de la arpa – harpă. Un bun cântăreţ
evită să despartă notele la arpegiile ascendente şi
să le lege la cele decendente. Legato, intensitatea şi
tempoul trebuie să rămână constante pentru fiecare
ton. Primul ton poate fi uşor marcat. (M. Duţescu)
ARPEGGIO 2 (s. m.) – executare prelungită a
arpegiilor.
ARPEGGIONE (s. m.) – instrument cu şase coarde.
ARPICORDO (s. m.) – clavecin; spinetă.
ARPISTA (s. m. f.) – harpist, -ă.
ARRANGIAMENTO (s. m.) – aranjament.
ARRANGIARE (v. t.) – a face un aranjament, a aranja:
arrangiare un pezzo di musica (per pianoforte,
per orchestra ecc.) – a aranja o bucată
muzicală (pentru pian, pentru orchestră etc.)
(sin. ridurre, trascrivere, rifondere).
ARRANGIATORE (s. m.) – aranjor (cel care face un
aranjament).
ARTICOLARE (v. t.) – a articula, a pronunţa notele
distinct, a le uni, a le staca.
ARTICOLAZIONE (s. f.) – articulare: l’articolazione di
una nota – articularea unei note. Pentru o
articulare corectă, trebuie să se cânte pe
respiraţie (sul fiato).
*Spre deosebire de frazare, care reprezintă o
alcătuire structurală à caracterului compoziţiei în
motive sau grupuri de motive, articularea serveşte, la
fel ca dinamica şi tempoul, la configurarea sonoră à
frazei muzicale. Ea nu se confundă nici cu dicţiunea,
pentru că variază de la un legato strict până la un
staccato riguros. Intre ele se află tenuto, non legato,
portato, marcato (M. Duţescu).
ARTE (s. f.) – artă.
ARTIFICIO (s. m.) – meşteşug, măiestrie, abilitate:
cantare/ suonare con artificio – a cânta cu
măiestrie.
ARTISTA (s. m. f.) – 1. artist: artista di caffé-concerto –
artist de café-concert; artista lirico – artist liric;
2. artista di canto – cântăreţ.
ARTISTICO (adj.) – artistic (sin. di arte).
ASCENDENTE (adj.) – ascendent: scala ascendente –
scară ascendentă.
ASSOLO (s. m.) – solo.
ASCOLTARE (v. t.) – a audia: ascoltare un concerto –
a audia un concert.
ASPIRATA (s. f.) – aspirare, precedarea vocalelor de
un sunet în plus, ca un suflu (d. e. ha hi ho)
sau de o pauză care creează o gaură în linia
melodică. Este una dintre cele mai grave
greşeli ale unui vocalist.
ASSOLUTA (s. f.) – soprană care poate cânta atît
repertoriul dramatic cât şi cel liric şi cel de
coloratură, ornamentat
ASSONANTE (adj.) – asonant.
ASSONANZA (s. f.) – asonanţă.
A TEMPO (loc. adv.) – a tempo.
ATONALE (adj.) – atonal.
ATONALITÀ (s. f.) – 1. atonalitate; 2. atonalism.
ATTACCARE – 1. (v. i.) – a intra, a începe, a se
deschide: Quel concerto attaccò con una suite
di Bach – Concertul acela a început cu o suită
de Bach (sin. entrare); 2. (v. t.) a ataca, a
începe: attaccare un brano musicale – a
începe să cânţi o bucată muzicală.
ATTACCO (s. m.) – 1. început: l’attacco dei violoncelli
è stato troppo forte – intrarea violoncelelor a
fost prea puternică; 2. atacul tonului, rezultatul
formării tonului prin punerea în activitate à
corzilor vocale. După cum acestea încep să
vibreze, se distinge între atac moale, tare,
presat, răguşit etc. Importantă este precizia
tonului în înălţime şi mai ales să nu fie luat
greşit, centrat sau nefocusat în mască..
ATTO (s. m.) – act: atto unico – scenă într-un act.
AUDITORIO (s. m.) – auditoriu, sală de concerte.
AULETE (s. m.) – (lit.) flautist.
AULETRIDE (s. f.) – (lit.) cântăreaţă din flaut.
AULIAS (s. m.) – vechi instrument muzical grecesc
asemănător cimpoiului.
B
BACCANALE (s. m.) – bacanală (compoziţie vocală la
modă în sec. al XVI-lea – al XVII-lea).
BACCHETTA (s. f.) – baghetă.
Bacchetta (s. f.) del direttore d’orchestra - bagheta
dirijorului.
BACCHETTA DELL’ARCO (s. f.) – vergeaua de lemn
a arcuşului.
BACCHETTE DEL TAMBURO (s. f. pl.)– beţişoarele
de lemn cu care se bate toba.
BACCHETTATA (s. f.) – lovitură de baghetă.
BACCHICO (adj.) – bahic.
BACKGROUND (s. m.) – background.
BADINERIE (s. f. invar.) – badinerie.
BAGATTELLA (s. f.) – bagatelă, bluetă.
BALALAICA (s. f.) – balalaică.
BALLABILE – 1. (adj.) (despre o melodie) de dans; 2.
(s. m.) melodie de dans.
BALLATA (s. f.) – 1. baladă (compoziţie instrumentală
sau vocală cu caracter narativ); 2. compoziţie
poetică populară legată de o anumită muzică şi
de un anumit dans, în sec. al XIII-lea şi al XIVlea..
BALLETTO (s. m.) – balet.
BALLO (s. m.) – 1. dans: canzone a ballo – muzică de
dans; 2. bal: ballo a maschera – bal mascat.
BALLO TONDO (s. f.) – horă.
BANDA (s. f.) – fanfară.
BANDISTA, -ISTI (s. m.) – muzicant (într-o fanfară).
BANDISTICO, -ICI (adj.) – de fanfară: concerto
bandistico – concert de fanfară.
BANDURA/ BANDOLA (s. f.) – bandură.
BANGIO /BANJO (s. m.) – banjo.
BANJOISTA, -ISTI (s. m.) - banjoist