descarca - Libraria Muzicala
descarca - Libraria Muzicala descarca - Libraria Muzicala
A ABBELLIMENTI (s. m. pl. – sg. abbellimento) – ornamente, note de ornament; (la sg.) înfrumuseţare, ornamentare. *În opera belcanto, ornamentarea este obligatorie. Manuel Garcia a notat în tratatul lui L’art du chant toate ornamentele folosite de diferiţi cântăreţi de la începutul sec. al XIX-lea. După apariţia operei veriste şi introducerea respectării fidele a partiturii, ornamentele s-au redus din ce în ce mai mult. Spre a diferenţia figurile mitice şi cele din lumea fabulei de acelea ale muritorilor, Monteverdi foloseşte stile fiorito pentru personajele divine, zei şi stile spianato, neornamentat, cu melodii simple, mai mult vorbite, denumit şi parlar cantando, pentru cele terestre ca Orfeu, Ariadna etc, (M. Duţescu) ABBREVIAZIONE (s. f.) – abreviaţie. A CAPPELLA (loc. adv./ adj.) – a capella, fără acompaniament instrumental. A CAPRICCIO (loc. adv./ adj.) – a capriccio. ACCELERANDO (adv.) – accelerando, accelerând mişcarea. ACCENARE (v. t/ i) – a indica tema. ACCENTUATO (adj.) – accentuat. ACCENTO (s. m.) – accent. Accentul poate fi iniţial, la ănceputul tactului, ritmic, armonic sau melodic. ACCIACCATURA (s. f.) – 1. ornament de belcanto, notă executată rapid, ca un iodler, mai joasă cu jumătate de ton decît apogiatura sau mordentul şi cântată în acelaşi timp cu nota principală; 2. scurtă apogiatură. ACCIDENTALE (adj.) – referitor la accident: segni accidentali – accidenţi muzicali. ACCIDENTE (s. m.) – accident. ACCOMPAGNAMENTO (s. m.) – acompaniament ACCOMPAGNARE (v. t./ r.) – 1. a (se) acompania: accompagniare al pianoforte – a acompania la pian; 2. a secunda. ACCOMPAGNATORE, -TRICE (s.) – acompaniator, -oare. ACCOMPAGNATURA (s. f.) – acompaniament. ACCOMODAZIONE (s. f.) – impostaţie (sin. organizzazione, impostazione). ACCORDAMENTO (s. m.) – (rar) acord, concordanţă. ACCORDARE (v. t.) – 1. a acorda (un instrument); 2. a acorda, a armoniza (glasuri, voci). ACCORDATA (s. f.) – acordare: dare un’accordata – a acorda. ACCORDATOIO (s. m.) – acordor (sin. chiave per accordare). ACCORDATORE, -TRICE (s.) – acordor. ACCORDATURA (s. f.) – acordare (a instrumentelor). ACCORDIO (s. m.) – 1. acordare prelungită (a instrumentelor); 2. (înv.) acordeon, armonică. ACCORDO (s. m.) – acord: accordi consonanti/ dissonanti – acorduri consonante/ disonante. ACROSTOLIO (s. m.) – acrostih. ACUITÀ (s. f.) – acuitate. ACUSTICA (s. f.) – acustică; specialista in acustica – acustician. ACUSTICO (adj.) – acustic. ACUTO (s. m.) – acută, ton înalt ADAGIETTO (adv.) – adagietto, mai puţin lent decât adagio. ADAGIO (s. m. adv.) – adagio, lent: suonare adagio – a cânta o bucată muzicală adagio. ADAGISSIMO (adv.) – adagissimo, foarte lent. ADATTAMENTO (s. m.) – transcriere. ADDOLCENDO (adv.) – addolcendo, îndulcind mişcarea. ADDOLORANDO (adv.) – addolorando, cu tristeţe. ADIRATO (adv.) – adirato. AEDO (s. m.) – aed. AFFETTUOSO (adv. adj.) – affettuoso. AFFIATARE – 1. (v. t.) a acorda; 2. (v. r.) a fi în ton, în armonie. AFFIOCHIRE (v. i.) – a pierde vocea, a răguşi. AFONO (adj.) – afon. AFTER-BEAT (s. m.) – afterbeat. AGITATO (adv.) – agitato. AGILITÀ (s. f.) –1. uşurinţă în execuţie; 2. agilitate, motilitate vocală pentru cîntatul ornamentat (canto di bravura), cu cele două forme: stile sensitivo (în care ornamentele erau cîntate cu voce plină – începînd din sec. al XVIII-lea) şi agilità di grazia o di maniera (caracteristică cîntatului delicat, flautat al sec. al XVII-lea). Agilità legata – combinarea agilităţii cu pasaje articulate şi legate;agilità martellata – atac scurt, dar marcat al notei (marcat cu semnul >); agilità picchettata - cînd tonul abia atacat este întrerupt (notată cu punct deasupra notei); agilità staccata (flautata) – cînd tonul este ţinut încă scurt timp (notată cu liniuţă verticală deasupra notei). AIUTO (s. m.) – aiuto pianista accompagnatore – corepetitor. ALBA (s. f.) – alboradă. ALBISIFONO (s. m.) – flaut bas (sin.flauto basso). ALBUM (s. m. pl. albi) – album. ALEATORIO (adj.) – aleatoric: musica aleatoria – muzică aleatorică. ALEMANNA (s. f.) – alemană. AL FINE (loc. adv.) – al fine, la sfârşit (după da capo). ALLA BREVE (loc. adv.) – alla breve (măsură de 2/2). ALLA MARCIA (loc. adv.) – alla marcia, în ritm de marş. ALLARGANDO (adv.) – allargando, lărgirea sau încetinirea ritmului odată cu creşterea în intensitate a tonului. Se foloseşte adesea în locul lui ritardando sau rallentando (care nu sunt dependente de intensitatea tonului. ALLARGARE (v. t.) – a cânta lent. ALLEGRETTO (adv., s. m.) – allegretto. ALLEGRO (s. m.) – allegro. ALLEMANDA (s. f.) – allemandă.
ALLENTARE (v. t.) – a cânta mai lent (sin. allargare). ALL’OTTAVA (loc. adv.) – all’ottava. ALTERARE (v. t.) – a altera. ALTERATO (adj.) – alterat. ALTERAZIONE (s. f.) – alteraţie. ALTHORN (s. m.) – althorn. ALTI NATURALI (s. m. pl.) – falsetişti sau altişti naturali, în polifonia corală a sec. al XVI-lea. Noţiunea de tenorini a fost introdusă pentru a i diferenţia pe falsetişti de vocea nenaturală à castraţilor (voci artificiali). ALTISSIMO (adj.) – altissimo; in altissimo – de la do 3 în sus. ALTO – 1. (s. m.) alto: in alto – în înălţime (referitor mai ales la nota do de susa tenorului şi à sopranei, dar şi la o terţă sau la o cvartă mai sus de tonul respectiv, altistă, în vorbirea curentă; 2. (adj.) acut: registro alto – registru acut. *Termenul alto pentru vocea feminină este incorect din punct de vedere istoric, pentru că el se referă la vocea masculină înaltă şi datează din epoca muzicii bisericeşti, când vocea feminină era interzisă, iar alto desemna vocea intermediară între discant (cea mai înaltă voce de băiat, falsetist sau castrat) şi tenor (voce naturală). ALTUS (s. m.) – falsetist cu voce mai joasă. AMBITO (s. m.) – ambitus. AMOROSO (adv.) – amoroso. AMPLIFICARE (v. t.) – a amplifica. AMPLITUDINE (s. f.) – amplitudine. ANACRUSI (s. f. invar.) – anacruză. ANCIA (s. f.) – ancie (sin. pivetta, linguetta). ANDAMENTO (adv.) – andamento, episod dintr-o fugă. ANDANTE (s. m.) – andante. ANDANTINO (adv.) – andantino. ANIMATO (adj.) – animato. ANTIFONA (s. f.) – antifon; (pl.) cântece de slavă în cinstea Sfintei Fecioare. ANTIFONALE – 1. (adj.) antifonic; 2. (s. m.) antifonal. ANTIFONARIO, -ARI (s. m.) – antifonar. ANTIFONIA (s. f.) – antifonie. ANTICIPAZIONE (s. f.) – anticipaţie. ANTOLOGIA (s. f.) – antologie. APERTO (adj.) – aperto. A PIACERE (loc. adv.) – a piacere. APPASSIONATO (adj.) – appassionato. APPOGGIARSI (v. r.) – à susţine pe respiraţie: appoggiarsi in petto – à susţine în registru de piept; appoggiarsi in testa – à susţine în registrul de cap APPOGGIATURA (s. f.) – apogiatură, ornament, notă ajutătoare situată înaintea unui ton sau a mai multora, în general cu un semiton mai sus decît el, de înălţime diferită, disonantă. Rolul ei este de accentuare muzicală emfatică, iar neinterpretarea ei îi răpeşte liniei melodice tensiunea APPOGGIO (s. m.) – susţinerea respiraţiei în timpul cîntatului. APOTEOSI (s. f.) – apoteoză. A PUNTA D’ARCO (loc. adv.) – a punta d’arco, cu vârful arcuşului. ARABESCO, -ESCHI (s. m.) – arabescă. ARCATA (s. f.) – trăsătură de arcuş, tuşeu. ARCHEGGIAMENTO (s. m.) – (rar) arta de a mânui arcuşul. ARCHEGGIARE (v. t./ i.) – a cânta la instrumente cu coarde. ARCHEGGIO 1 , -EGGI (s. m.) – mişcare a arcuşului pe coarde. ARCHEGGIO 2 (s. m.) – mişcare repetată a arcuşului pe coarde. ARCHETTO (s. m.) – arcuş: l’archetto del violino – arcuşul viorii. ARCILIUTO (s. m.) – arciliuto (lăută mare, chitară mare). ARCO, -CHI – 1. (s. m.) arcuş; (pl.) gli archi – instrumentele cu coarde; 2. (adv.) arco, cu arcuşul. ARIA (s. f.) – arie: aria di operetta – arie de operă. ARIA DA CAPO (s. f.) – aria da capo, arie de operă în trei secţiuni, în care prima şi a treia parte sunt la fel în timp ce a doua contrastează. ARIA D’URLO (s. f.) – arie cu urlet sau cu bocet introdusă în muzică odată cu verismul, care cere uneori o expresivitate cu mijloace afective exagerate: sughiţuri, icnete, bocete şi chiar strigăte. ARIETTA (s. f.) – arietă. ARIOSO (s. m.) – arioso, formă muzicală care aparţine atât recitativului cât şi ariei. ARISTON (s. m.) – ariston. ARMARE (v. t.) – (în expresie) armare la chiave: a stabili cheia. ARMATURA (s. f.) – armatură. ARMONIA (s. f.) – armonie. Studiare armonia: a studia armonia; armonia vocalica, imitativa: armonie vocalică, imitativă; maestro di armonia – armonist. ARMONICISTA (s. m.) – 1. armonist; 2. cel care face instrumente muzicale. ARMONICA (s. f.) – 1. armonică; armonica a bocca - muzicuţă; 2. armonie. ARMONICO, -ICI – 1. (adj.) armonios, armonic: suoni armonici – sunete armonioase; cassa armonica – cutie de rezonanţă; 2. (s. m.) (rar) armonist. ARMONIO, -ONI (s. m.) – armoniu (sin. armonium). ARMONISTA, -ISTI (s. m.) – maestru de armonie; muzician, compozitor. ARMONIZZARE (v. t.) – a armoniza. ARPA (s. f.) – harpă. ARPEGGIARE (v. i.) – 1. a cânta din harpă; 2. a cânta la orice instrument cu coarde; 3. a face arpegii. ARPEGGIATO – 1. (adj.) arpegiat; 2. (s. m.) executarea unui arpegiu; semnul prin care se indică. ARPEGGIATORE, -TRICE (s. m. f.) – harpist, -istă. ARPEGGIO 1 , -EGGI (s. m.) – arpegiu, tonuri cîntate rapid unul după altul, poate fi cromatic sau diatonic.
- Page 1 and 2: DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI FRAN
- Page 3 and 4: F .................................
- Page 5 and 6: PETIT DICTIONNAIRE DE TERMES MUSICA
- Page 7 and 8: cântată: air de l’opéra - arie
- Page 9 and 10: BARRE (s. f.) - 1. barre d’harmon
- Page 11 and 12: CALYPSO (s. m.) - muzica unui dans
- Page 13 and 14: COMBO (s. m.) - combo, mică forma
- Page 15 and 16: D D (s. m. invar.) - re, în sistem
- Page 17 and 18: ÉLÉGIE (s. f.) - elegie, poem lir
- Page 19 and 20: FURIOSO (adj. pl: furiosos) - furio
- Page 21 and 22: I IDYLLE (s. f.) - idilă, mic poem
- Page 23 and 24: să reproducă inflexiunile unui po
- Page 25 and 26: apide - allegro este o mişcare rap
- Page 27 and 28: ORGUE DE BARBARIE (prin alterarea n
- Page 29 and 30: contrapunct); 2. piesă cântată p
- Page 31 and 32: ecitând poeme epice, mai ales poem
- Page 33 and 34: SINGLE [sing∂l] (s. m.) - single,
- Page 35 and 36: corespunde vocii de tenor: saxophon
- Page 37 and 38: care foloseşte acest procedeu: var
- Page 39: PICCOLO DIZIONARIO DI TERMINI MUSIC
- Page 43 and 44: BARCAROLA (s. f.) - barcarolă. BAR
- Page 45 and 46: CANTAUTORE, -TRICE (s. m. f.) - can
- Page 47 and 48: CLAVICEMBALO (s. m.) - clavicembal.
- Page 49 and 50: DECIMA (s. f.) - interval care cupr
- Page 51 and 52: FERMATA (s. f.) - pauză, coroană,
- Page 53 and 54: GUSLA/ GUZLA (s. f.) - guzlă. H HA
- Page 55 and 56: dirigere un’orchestra; 2. suport
- Page 57 and 58: MUTAZIONE (s. f.) - mutaţie. N NAB
- Page 59 and 60: PENNA (s. f.) - pană (sin. plettro
- Page 61 and 62: REGISTRARE (v. t.) - a imprima, a
- Page 63 and 64: SESTETTO (s. m.) - sextet: sestetto
- Page 65 and 66: STROMBETTIO (s. m.) - sunet insiste
- Page 67 and 68: TROMBA 1 (s. f.) - 1. trâmbiţă,
- Page 69 and 70: ENGLISH - ROMANIAN LITTLE DICTIONAR
- Page 71 and 72: ALEATORY [‘eili∂t∂ri] (adj.)
- Page 73 and 74: BASSO CANTANTE [‘bæsou kα:n’t
- Page 75 and 76: CASTANETS [kæst∂’nets] (s. pl.
- Page 77 and 78: COMMA [koum∂] (s.) - comă. COMPA
- Page 79 and 80: DA CAPO [dα:’kα:pou] (adv.) - d
- Page 81 and 82: ELECTRIC ORGAN [i:‘lektrik ‘o:g
- Page 83 and 84: FLUTIST [‘flu:tist] (s.) - flauti
- Page 85 and 86: HAWAIAN [‘h∂’wai∂n] (adj.)
- Page 87 and 88: J JAM [dзæm] (v. i.) - (jaz) a pa
- Page 89 and 90: LYRIC DRAMA [‘lirik’drα:m∂]
A<br />
ABBELLIMENTI (s. m. pl. – sg. abbellimento) –<br />
ornamente, note de ornament; (la sg.)<br />
înfrumuseţare, ornamentare.<br />
*În opera belcanto, ornamentarea este<br />
obligatorie. Manuel Garcia a notat în tratatul lui L’art<br />
du chant toate ornamentele folosite de diferiţi<br />
cântăreţi de la începutul sec. al XIX-lea. După<br />
apariţia operei veriste şi introducerea respectării<br />
fidele a partiturii, ornamentele s-au redus din ce în<br />
ce mai mult. Spre a diferenţia figurile mitice şi cele<br />
din lumea fabulei de acelea ale muritorilor,<br />
Monteverdi foloseşte stile fiorito pentru personajele<br />
divine, zei şi stile spianato, neornamentat, cu melodii<br />
simple, mai mult vorbite, denumit şi parlar cantando,<br />
pentru cele terestre ca Orfeu, Ariadna etc, (M.<br />
Duţescu)<br />
ABBREVIAZIONE (s. f.) – abreviaţie.<br />
A CAPPELLA (loc. adv./ adj.) – a capella, fără<br />
acompaniament instrumental.<br />
A CAPRICCIO (loc. adv./ adj.) – a capriccio.<br />
ACCELERANDO (adv.) – accelerando, accelerând<br />
mişcarea.<br />
ACCENARE (v. t/ i) – a indica tema.<br />
ACCENTUATO (adj.) – accentuat.<br />
ACCENTO (s. m.) – accent. Accentul poate fi iniţial, la<br />
ănceputul tactului, ritmic, armonic sau melodic.<br />
ACCIACCATURA (s. f.) – 1. ornament de belcanto,<br />
notă executată rapid, ca un iodler, mai joasă cu<br />
jumătate de ton decît apogiatura sau mordentul<br />
şi cântată în acelaşi timp cu nota principală; 2.<br />
scurtă apogiatură.<br />
ACCIDENTALE (adj.) – referitor la accident: segni<br />
accidentali – accidenţi muzicali.<br />
ACCIDENTE (s. m.) – accident.<br />
ACCOMPAGNAMENTO (s. m.) – acompaniament<br />
ACCOMPAGNARE (v. t./ r.) – 1. a (se) acompania:<br />
accompagniare al pianoforte – a acompania la<br />
pian; 2. a secunda.<br />
ACCOMPAGNATORE, -TRICE (s.) – acompaniator,<br />
-oare.<br />
ACCOMPAGNATURA (s. f.) – acompaniament.<br />
ACCOMODAZIONE (s. f.) – impostaţie (sin.<br />
organizzazione, impostazione).<br />
ACCORDAMENTO (s. m.) – (rar) acord, concordanţă.<br />
ACCORDARE (v. t.) – 1. a acorda (un instrument); 2.<br />
a acorda, a armoniza (glasuri, voci).<br />
ACCORDATA (s. f.) – acordare: dare un’accordata –<br />
a acorda.<br />
ACCORDATOIO (s. m.) – acordor (sin. chiave per<br />
accordare).<br />
ACCORDATORE, -TRICE (s.) – acordor.<br />
ACCORDATURA (s. f.) – acordare (a instrumentelor).<br />
ACCORDIO (s. m.) – 1. acordare prelungită (a<br />
instrumentelor); 2. (înv.) acordeon, armonică.<br />
ACCORDO (s. m.) – acord: accordi consonanti/<br />
dissonanti – acorduri consonante/ disonante.<br />
ACROSTOLIO (s. m.) – acrostih.<br />
ACUITÀ (s. f.) – acuitate.<br />
ACUSTICA (s. f.) – acustică; specialista in acustica –<br />
acustician.<br />
ACUSTICO (adj.) – acustic.<br />
ACUTO (s. m.) – acută, ton înalt<br />
ADAGIETTO (adv.) – adagietto, mai puţin lent decât<br />
adagio.<br />
ADAGIO (s. m. adv.) – adagio, lent: suonare adagio –<br />
a cânta o bucată muzicală adagio.<br />
ADAGISSIMO (adv.) – adagissimo, foarte lent.<br />
ADATTAMENTO (s. m.) – transcriere.<br />
ADDOLCENDO (adv.) – addolcendo, îndulcind<br />
mişcarea.<br />
ADDOLORANDO (adv.) – addolorando, cu tristeţe.<br />
ADIRATO (adv.) – adirato.<br />
AEDO (s. m.) – aed.<br />
AFFETTUOSO (adv. adj.) – affettuoso.<br />
AFFIATARE – 1. (v. t.) a acorda; 2. (v. r.) a fi în ton,<br />
în armonie.<br />
AFFIOCHIRE (v. i.) – a pierde vocea, a răguşi.<br />
AFONO (adj.) – afon.<br />
AFTER-BEAT (s. m.) – afterbeat.<br />
AGITATO (adv.) – agitato.<br />
AGILITÀ (s. f.) –1. uşurinţă în execuţie; 2. agilitate,<br />
motilitate vocală pentru cîntatul ornamentat<br />
(canto di bravura), cu cele două forme: stile<br />
sensitivo (în care ornamentele erau cîntate cu<br />
voce plină – începînd din sec. al XVIII-lea) şi<br />
agilità di grazia o di maniera (caracteristică<br />
cîntatului delicat, flautat al sec. al XVII-lea).<br />
Agilità legata – combinarea agilităţii cu pasaje<br />
articulate şi legate;agilità martellata – atac<br />
scurt, dar marcat al notei (marcat cu semnul >);<br />
agilità picchettata - cînd tonul abia atacat<br />
este întrerupt (notată cu punct deasupra notei);<br />
agilità staccata (flautata) – cînd tonul este<br />
ţinut încă scurt timp (notată cu liniuţă verticală<br />
deasupra notei).<br />
AIUTO (s. m.) – aiuto pianista accompagnatore –<br />
corepetitor.<br />
ALBA (s. f.) – alboradă.<br />
ALBISIFONO (s. m.) – flaut bas (sin.flauto basso).<br />
ALBUM (s. m. pl. albi) – album.<br />
ALEATORIO (adj.) – aleatoric: musica aleatoria –<br />
muzică aleatorică.<br />
ALEMANNA (s. f.) – alemană.<br />
AL FINE (loc. adv.) – al fine, la sfârşit (după da<br />
capo).<br />
ALLA BREVE (loc. adv.) – alla breve (măsură de<br />
2/2).<br />
ALLA MARCIA (loc. adv.) – alla marcia, în ritm de<br />
marş.<br />
ALLARGANDO (adv.) – allargando, lărgirea sau<br />
încetinirea ritmului odată cu creşterea în<br />
intensitate a tonului. Se foloseşte adesea în<br />
locul lui ritardando sau rallentando (care nu<br />
sunt dependente de intensitatea tonului.<br />
ALLARGARE (v. t.) – a cânta lent.<br />
ALLEGRETTO (adv., s. m.) – allegretto.<br />
ALLEGRO (s. m.) – allegro.<br />
ALLEMANDA (s. f.) – allemandă.