descarca - Libraria Muzicala

A
ABBELLIMENTI (s. m. pl. – sg. abbellimento) –
ornamente, note de ornament; (la sg.)
înfrumuseţare, ornamentare.
*În opera belcanto, ornamentarea este
obligatorie. Manuel Garcia a notat în tratatul lui L’art
du chant toate ornamentele folosite de diferiţi
cântăreţi de la începutul sec. al XIX-lea. După
apariţia operei veriste şi introducerea respectării
fidele a partiturii, ornamentele s-au redus din ce în
ce mai mult. Spre a diferenţia figurile mitice şi cele
din lumea fabulei de acelea ale muritorilor,
Monteverdi foloseşte stile fiorito pentru personajele
divine, zei şi stile spianato, neornamentat, cu melodii
simple, mai mult vorbite, denumit şi parlar cantando,
pentru cele terestre ca Orfeu, Ariadna etc, (M.
Duţescu)
ABBREVIAZIONE (s. f.) – abreviaţie.
A CAPPELLA (loc. adv./ adj.) – a capella, fără
acompaniament instrumental.
A CAPRICCIO (loc. adv./ adj.) – a capriccio.
ACCELERANDO (adv.) – accelerando, accelerând
mişcarea.
ACCENARE (v. t/ i) – a indica tema.
ACCENTUATO (adj.) – accentuat.
ACCENTO (s. m.) – accent. Accentul poate fi iniţial, la
ănceputul tactului, ritmic, armonic sau melodic.
ACCIACCATURA (s. f.) – 1. ornament de belcanto,
notă executată rapid, ca un iodler, mai joasă cu
jumătate de ton decît apogiatura sau mordentul
şi cântată în acelaşi timp cu nota principală; 2.
scurtă apogiatură.
ACCIDENTALE (adj.) – referitor la accident: segni
accidentali – accidenţi muzicali.
ACCIDENTE (s. m.) – accident.
ACCOMPAGNAMENTO (s. m.) – acompaniament
ACCOMPAGNARE (v. t./ r.) – 1. a (se) acompania:
accompagniare al pianoforte – a acompania la
pian; 2. a secunda.
ACCOMPAGNATORE, -TRICE (s.) – acompaniator,
-oare.
ACCOMPAGNATURA (s. f.) – acompaniament.
ACCOMODAZIONE (s. f.) – impostaţie (sin.
organizzazione, impostazione).
ACCORDAMENTO (s. m.) – (rar) acord, concordanţă.
ACCORDARE (v. t.) – 1. a acorda (un instrument); 2.
a acorda, a armoniza (glasuri, voci).
ACCORDATA (s. f.) – acordare: dare un’accordata –
a acorda.
ACCORDATOIO (s. m.) – acordor (sin. chiave per
accordare).
ACCORDATORE, -TRICE (s.) – acordor.
ACCORDATURA (s. f.) – acordare (a instrumentelor).
ACCORDIO (s. m.) – 1. acordare prelungită (a
instrumentelor); 2. (înv.) acordeon, armonică.
ACCORDO (s. m.) – acord: accordi consonanti/
dissonanti – acorduri consonante/ disonante.
ACROSTOLIO (s. m.) – acrostih.
ACUITÀ (s. f.) – acuitate.
ACUSTICA (s. f.) – acustică; specialista in acustica –
acustician.
ACUSTICO (adj.) – acustic.
ACUTO (s. m.) – acută, ton înalt
ADAGIETTO (adv.) – adagietto, mai puţin lent decât
adagio.
ADAGIO (s. m. adv.) – adagio, lent: suonare adagio –
a cânta o bucată muzicală adagio.
ADAGISSIMO (adv.) – adagissimo, foarte lent.
ADATTAMENTO (s. m.) – transcriere.
ADDOLCENDO (adv.) – addolcendo, îndulcind
mişcarea.
ADDOLORANDO (adv.) – addolorando, cu tristeţe.
ADIRATO (adv.) – adirato.
AEDO (s. m.) – aed.
AFFETTUOSO (adv. adj.) – affettuoso.
AFFIATARE – 1. (v. t.) a acorda; 2. (v. r.) a fi în ton,
în armonie.
AFFIOCHIRE (v. i.) – a pierde vocea, a răguşi.
AFONO (adj.) – afon.
AFTER-BEAT (s. m.) – afterbeat.
AGITATO (adv.) – agitato.
AGILITÀ (s. f.) –1. uşurinţă în execuţie; 2. agilitate,
motilitate vocală pentru cîntatul ornamentat
(canto di bravura), cu cele două forme: stile
sensitivo (în care ornamentele erau cîntate cu
voce plină – începînd din sec. al XVIII-lea) şi
agilità di grazia o di maniera (caracteristică
cîntatului delicat, flautat al sec. al XVII-lea).
Agilità legata – combinarea agilităţii cu pasaje
articulate şi legate;agilità martellata – atac
scurt, dar marcat al notei (marcat cu semnul >);
agilità picchettata - cînd tonul abia atacat
este întrerupt (notată cu punct deasupra notei);
agilità staccata (flautata) – cînd tonul este
ţinut încă scurt timp (notată cu liniuţă verticală
deasupra notei).
AIUTO (s. m.) – aiuto pianista accompagnatore –
corepetitor.
ALBA (s. f.) – alboradă.
ALBISIFONO (s. m.) – flaut bas (sin.flauto basso).
ALBUM (s. m. pl. albi) – album.
ALEATORIO (adj.) – aleatoric: musica aleatoria –
muzică aleatorică.
ALEMANNA (s. f.) – alemană.
AL FINE (loc. adv.) – al fine, la sfârşit (după da
capo).
ALLA BREVE (loc. adv.) – alla breve (măsură de
2/2).
ALLA MARCIA (loc. adv.) – alla marcia, în ritm de
marş.
ALLARGANDO (adv.) – allargando, lărgirea sau
încetinirea ritmului odată cu creşterea în
intensitate a tonului. Se foloseşte adesea în
locul lui ritardando sau rallentando (care nu
sunt dependente de intensitatea tonului.
ALLARGARE (v. t.) – a cânta lent.
ALLEGRETTO (adv., s. m.) – allegretto.
ALLEGRO (s. m.) – allegro.
ALLEMANDA (s. f.) – allemandă.