descarca - Libraria Muzicala

TREMOLO/ TRÉMOLO (s. m.) – tremolo, repetarea
foarte rapidă a aceluiaşi sunet la un instrument
cu coarde frecate.
TRIANGLE (s. m.) – trianglu, instrument de percuţie
format dintr-o tijă de oţel în formă de triunghi,
care se loveşte cu o baghetă.
TRICORDE (adj.) – tricord.
TRILLE (s. m.) – tril, ornament care constă în legarea
rapidă şi mai mult sau mai puţin prelungită à
unei note cu nota conjunctă superioară:
executer un trille sur la flûte – a executa un tril
la falut (sin. tremblement).
TRILLER (v. i.) – à trilui, à executa un tril.
TRIO (s. m.) – 1. trio, compoziţie scrisă pentru trei
părţi vocale sau instrumentale: des trios à
cordes – triouri de coarde; 2. formaţie compusă
din trei muzicieni.
TRIOLET (s. m.) – triolet, grup de trei note de valoare
egală care se execută în aceeaşi durată ca
două note: un triolet de croches vaut une noire
– un triolet de optimi valorează o pătrime.
TRITON (s. m.) – cvartă mărită, interval armonic sau
melodic de trei sunete (sin. quarte
augmentée).
TROIS-QUARTS (s. m.) – mică vioară pentru copii.
TROIS-QUATRE (s. m. invar.) – măsură în trei timpi.
TROMBONE (s. m.) – 1. trombon, instrument de
suflat cu ambuşură, din categoria alămurilor, cu
culisă (sin. trombone à coulisse); 2.
trombonist: Il est trombone dans l’orchestre de
la Garde républicaine – Este trombonist în
orchestra Gărzii republicane.
TROMBONE À CYLINDRES/ À PISTONS (s. m.) –
trombon cu pistoane/ ventile, la care pistoanele
înlocuiesc culisa.
TROMBONISTE (s.) – trombonist (se foloseşte mai
mult trombone).
TROMPE (s. f.) – (înv.) goarnă, instrument de suflat
din alamă, părintele trompetei şi al cornului de
vânătoare: trompe de chasse – corn de
vânătoare.
TROMPETTE 1 (s. f.) – trompetă, instrument de suflat
cu ambuşură; trompette bouchée – trompetă
cu surdină.
TROMPETTE 2 (s. m.) – trompetist, în orchestrele
militare.
TROMPETTE À CLEFS(s. f.) – trompetă cu clape
(sin. bugle à clefs)
TROMPETTE À COULISSE (s. f.) – trompetă cu
culisă.
TROMPETTE D’HARMONIE (s. f.) – trompetă
naturală.
TROMPETTE À PISTONS (s. f.) – trompetă
cromatică.
TROMPETTISTE (s.) – trompetist într-o orchestră: un
excellent trompettiste classique, de jazz – un
excelent trompetist clasic, de jaz.
TROUBADOUR (s. m.) – trubadur, poet liric din sec.
al XII-lea şi al XIII-lea, care îşi compunea
operele în limbile occitane (opus poetului
trouvère).
TROUVÈRE (s. m.) – truver, poet liric care cânta în
dialectele nordice din Franţa sec. al XII-lea şi al
XIII-lea.
TSIGANE/ TZIGANE (adj.) – musique tsigane –
muzică ţigănească.
TUBA (s. m.) – tubă, instrument de suflat din metal,
cu pistoane (sin. contrebasse à pistons).
TUBE (s. m.) – (fam.) cântec la modă.
TUTTI (s. m. invar.) – ansamblul instrumentelor din
orchestră (în opoziţie cu solistul sau cu grupul
de solişti).
TWIST (s. m.) – twist, dans de origine americană, pe
o muzică foarte ritmată.
TYMPANON (s. m.) – timpanon, ţambal (sin.
cymbalum).
TYROLIENNE (s. f.) – tiroleză, arie care se execută
cu ajutorul unor note în registrul de piept şi de
cap care se succed rapid, la intervale melodice
destul de mari.
U
UKULÉLÉ [ukulele] (s. m.) – (chitară) havaiană.
UNICORDE (adj.) – unicord.
UNISSON (s. m.) – unison, ansamblu de voci sau de
instrumente care cântă la octavă: chanter/
jouer à l’unisson – a cânta la unison.
UNISSONANCE (s. f.) – unisonanţă.
UT (s. m. invar.) – ut, notă muzicală sinonimă cu do:
La Cinquième Symphonie de Beethoven, en ut
mineur – Simfonia a V-a de Beethoven, în do
minor.
V
VALEUR (s. f.) – valoare, durată a unei note: La
valeur d’une blanche est deux noires –
Valoarea unei doimi este de două pătrimi.
VALSE (s. f.) – vals, bucată muzicală compusă pe un
ritm în trei timpi, din care primul este accentuat:
les valses de Chopin – valsurile lui Chopin.
VARIATION (s. f.) – variaţiune, procedeu
compoziţional care constă în folosirea,
aceleiaşi teme transformând-o, ornând-o, dar
lăsându-i neschimbată esenţa; formă muzicală
36