descarca - Libraria Muzicala

SUS-DOMINANTE (s. f. pl: sus-dominantes) –
supradominantă, a şasea treaptă a gamei
diatonice, deasupra dominantei.
SUS-TONIQUE (s. f. pl: sus-toniques) – supratonică,
a doua treaptă a gamei diatonice, deasupra
tonicii.
SWING [swiŋ] (s. m.) – swing, manieră de execuţie în
jaz, constând într-o distribuţie tipică a
accentelor, care dă un balans ritmic viu şi
suplu.
SWINGUER [swiŋge] (v. t.) – a cânta swing.
SYMPHONIE (s. f.) – simfonie, sonată pentru
orchestră caracterizată prin multitudinea
instrumentiştilor la fiecare parte instrumentală
şi prin diversitatea timbrelor. Symphonie
concertante – simfonie concertantă, compoziţie
orchestrală în care fuzionează genul simfonic
şi cel de concert.
SYMPHONIQUE (adj.) – simfonic: poème
symphonique – poem simfonic; musique
symphonique – muzică simfonică.
SYMPHONISTE (s.) – autor sau interpret de simfonii.
SYNCOPAL, -E, -AUX (adj.) – referitor la sincopă.
SYNCOPE (s. f.) – sincopă, procedeu ritmic care
constă în deplasarea prin prelungirea timpului
slab pe un timp tare sau pe o parte forte a unui
timp.
SYNCOPÉ, -E (adj.) – sincopat: rythme syncopé –
ritm sincopat; mesure syncopée – măsură
sincopată.
SYNCOPER (v. t.) – a sincopa, a uni prin sincopă, a
forma o sincopă.
SYNTHÉTISEUR (s. m.) – sintetizator, instrument
muzical electronic cu claviatură, ale cărui
sunete sunt programate de persoana care
cântă la el şi produse printr-o sinteză acustică.
T
TABLATURE (s. f.) – tabulatură, notaţie muzicală
bazată pe utilizarea cifrelor şi a literelor care
indică poziţia degetelor pe instrument.
TABLE D’HARMONIE (s. f.) – întinzător de coarde,
suprafaţă din lemn sau din piele peste care trec
coardele instrumentului.
TACET [taset] (s. m.) – tacet, pauză a unei părţi.
TAILLE (s. f.) – (înv.) tenor profund, identic cu tenorul
baritonal al şcolii italiene, opus celui înalt
(haute – contre).
TAMBOUR (s. m.) – 1. tobă: un roulement de
tambours – un răpăit de tobe; 2. toboşar: les
tambours du régiment – toboşarii regimentului.
TAMBOUR DE BASQUE/ TAMBOURIN À
SONAILLES (s. m.) – tamburină cu talgere.
TAMBOURIN (s. m.) – 1. tamburină provensală, care
se loveşte cu o singură baghetă; 2. v. tambour
de basque; 3. arie de dans cu un ritm vioi în
trei timpi, a cărei măsură este ţinută de
tamburină; dansul în sine.
TAMBOURINAGE/ TAMBOURINEMENT (s. m.) –
tamburinare, bătaie la tamburină.
TAMBOURINAIRE (s. m.) – 1. toboşar de tamburină
provensală; 2. toboşar de oraş; 3. toboşar din
Africa.
TAMBOURINER – 1. (v. i.) (înv.) a bate la tobă, a
cânta la tamburină; 2. (v. t.) – a cânta (o arie)
la tobă sau imitând sunetul tobei: tambouriner
une marche – a cânta un marş la tobă.
TAMBOURINEUR, -EUSE (s.) – cântăreţ la tobă sau
la tamburină.
TAMBOUR-MAJOR (s. m. pl: tambour-majors) –
tambur-major, subofiţer, dirijor de muzică
militară.
TAM-TAM (s. m. pl: tam-tams) – 1. tamtam, tobă de
lemn africană, care acompaniază dansurile; 2.
gong chinezesc de bronz, cu marginile uşor
ridicate.
TANGO (s. m.) – tangou, dans originar din Argentina,
asemănător cu habanera: un tango langoureux
– un tangou languros.
TARENTELLE (s. f.) – tarantelă, arie de dans din
Italia meridională.
TECHNIQUE (s. f.) – tehnică, virtuozitate: les
difficultés techniques d’un morceau de piano –
dificultăţile tehnice ale unei bucăţi pentru pian.
TE DEUM [tedeom] (s. m. invar.) – Te Deum, imn de
laudă şi de slavă al bisericii catolice, care
începe cu cuvintele: “Te Deum laudamus” –
“Doamne, slavă Ţie”. Te Deumul a fost sursa
de inspiraţie pentru multe fresce muzicale:
Lully, Charpentier, Delalande, Händel, Berlioz,
Bruckner.
TEMPÉRAMENT (s. m.) – temperare: tempérament
égal – temperare egală, sistem muzical care
împarte octava în douăsprezece semitonuri;
tempérament inégal – temperare inegală, în
care semitonurile nu au toate aceeaşi valoare.
TEMPÉRÉ, -E (adj.) – temperat: gamme tempérée –
gamă temperată, în care toate semitonurile au
aceeaşi mărime.
TEMPO (s. m.) – 1. tempo, notarea diferitelor mişcări
în care este scrisă sau executată o bucată
muzicală. À tempo – indicaţie muzicală care
cere să se reia mişcarea iniţială după o
încetinire sau o accelerare; 2. viteza de
execuţie a unei opere: un tempo trop lent – un
tempo prea lent.
TEMPS (s. m.) – timp, diviziune a măsurii: mesure à
2, 3, 4,ou 5 temps – măsură în 2, 3, 4 sau 5
timpi.
TÉNOR – 1. (s. m.) tenor, voce bărbătească înaltă;
cântăreţ care are această voce: un ténor de
l’Opéra – un tenor de operă; 2. (adj.) tenor,
referitor la instrumentele a căror întindere
34