descarca - Libraria Muzicala

SANZA (s. f.) – sanza, instrument muzical format
dintr-o cutie pe care sunt fixate nişte lamele
ciupite cu degetele.
SARABANDE (s. f.) – sarabandă, compoziţie
muzicală în tempoul şi caracterul unui dans
nobil în trei timpi, foarte în vogă în sec. al XVIIlea
şi al XVIII-lea: une sarabande de Bach – o
sarabandă de Bach.
SARDANE (s. f.) – sardană, cântec şi dans din
Catalonia.
SARODE (s. m.) – instrument muzical indian, cu
coarde ciupite.
SARRUSOPHONE (s. m.) – sarrusofon, instrument
cu ancie dublă dar cu tub metalic, destinat să
înlocuiască oboiul şi fagotul din fanfare. A fost
creat de M. Sarrus, şef de muzică militară.
SAUTEREAU (s. m.) – pedală de clavecin.
SAVART (s. m.) – savart, unitate de măsură a
diferenţei de înălţime a sunetelor muzicale.
SAXHORN [sakorn] (s. m.) – saxhorn, fligorn,
instrument muzical de suflat din alamă, cu
ambuşură şi pistoane: famille des saxhorns –
familia saxhornului, cuprinzând goarna şi tuba
(tuba este folosită în orchestră ca bas al
trombonului).
SAXHORN ALTO (s. m.) – fligorn alto (sin. alto,
bugle alto).
SAXHORN BASSE (s. m.) – fligorn bariton, eufoniu.
SAXHORN BASSE GRAVE (s. m.) – fligorn bas.
SAXHORN CONTREBASSE (s. m.) – fligorn
contrabas, helicon (sin. hélicon contrebasse).
SAXHORN SOPRANINO (s. m.) – fligorn sopranino
(sin. petit bugle).
SAXHORN SOPRANO (s. m.) – fligorn sopran (sin.
bugle).
SAXHORN SURAÏGU (s. m.) – fligorn supraacut.
SAXO (s. m.) – abreviere pentru saxofon şi
saxofonist.
SAXOPHONE (s. m.) – saxofon, instrument muzical
de suflat, cu ancie simplă, cu muştiuc
asemănător cu acela al clarinetului şi cu chei
(mai ales patru modele sunt utilizate: sopran,
alto, tenor, bariton; saxofoanele sopranino, bas
şi contrabas sunt rare).
SAXOPHONISTE (s.) – saxofonist.
SAXOTROMBE (s. f.) – saxtrombă.
SCAT [skat] (s. m.) – stil de improvizaţie vocală în
care cuvintele sunt înlocuite cu onomatopee şi
care a devenit popular prin câţiva mari jazmen:
Louis Armstrong, Ella Fitzgerald etc.
SCÉNARIO (s. m.) – scenariu.
SCÉNARISTE (s. m.) – scenarist.
SCÈNE (s. f.) – 1. scenă, loc unde se joacă; 2.
subdiviziune a unui act dramatic.
SCHERZO/ SCHERZANDO (adv.) – scherzo/
scherzando, vioi şi vesel.
SCHERZO (s. m.) – scherzo, bucată muzicală
ternară, într-un stil lejer şi strălucitor, care
poate înlocui menuetul în sonată şi în simfonie,
sau se poate constitui în piesă izolată: le
scherzo d’une sonate – partea scherzo a unei
sonate.
SCIE (s. f.) – scie musicale – ferăstrău, instrument
format dintr-o lamă de oţel care, frecat cu un
arcuş, vibrează în funcţie de întindere.
SECONDE (s. f.) – secundă, interval de două trepte
conjuncte.
SÉGUEDILLE/ SÉGUIDILLA [segidja] (s. f.) –
seguidilla, cântec şi dans popular spaniol rapid,
în trei timpi, de origine andaluză.
SEPTIÈME (s. f.) – septimă, interval de şapte trepte.
SEPTOLET (s. m.) – septolet.
SEPTUOR (s. m.) – 1. septet, ansamblu vocal sau
instrumental format din şapte interpreţi; 2.
compoziţie pentru şapte voci sau şapte
instrumente.
SÉQUENCE (s. f.) – secvenţă, cânt ritmat interpretat
înaintea Evangheliei în timpul misei catolice cu
ocazia anumitor sărbători sau în timpul misei
pentru morţi.
SÉRÉNADE (s. f.) – 1. serenadă, concert dat noaptea
la fereastra cuiva; 2. compoziţie muzicală de
obicei pentru instrumente de suflat: une
sérénade de Mozart – o serenadă de Mozart.
SÉRIALISME (s. m.) – serialism, caracter al muzicii
seriale.
SÉRIE (s. f.) – serie, succesiune, într-o ordine fixată
de către compozitor, de douăsprezece sunete
pe scara cromatică.
SÉRIEL, -ELLE (adj.) – serial: musique serielle –
muzică serială, care aplică principiile seriei
dodecafonice la alţi parametri decât cel al
înălţimii sunetului (durată, tempo, nuanţă,
timbru etc): une composition sérielle – o
compoziţie serială (sin. dodécaphonique).
SERINETTE (s. f.) – minavet, flaşnetă mică folosită
pentru a învăţa păsările să cânte.
SERPENT (s. m.) – (od.) serpent, instrument muzical
de suflat din lemn învelit în piele, cu nouă
găuri, în formă de şarpe.
SEXTOLET (s. m.) – sextolet, grup de şase note de
valoare egală, care se execută în tempoul a
patru note.
SEXTUOR (s. m.) – sextet, compoziţie în şase părţi
vocale sau instrumentale.
SFORZANDO [sforzàdo] (adv.) – sforzando, întărind
progresiv intensitatea sunetului (nuanţă mai
puţin prelungită decât crescendo).
SHAMISEN [∫amizen] (s. m.) – lăută japoneză cu
coarde de mătase care acompaniază
spectacolul de marionete şi teatrul kabuki.
SHOW [∫o] (s. m.) – show, spectacol de varietăţi
centrat pe o vedetă.
SI (s. m. invar.) – si: sonate en si mineur – sonată în
si minor.
SICILIENNE (s. f.) – siciliană, compoziţie vocală sau
instrumentală cu caracter expresiv şi ritm
balansat.
SIFFLER (v. i.) – a fluiera: siffler un petit air joyeux –
a fluiera o melodioară veselă.
SILENCE (s. m.) – pauză, întrerupere mai lungă sau
mai scurtă a sunetului; semn care serveşte la
indicarea ei (sin. pause, soupir).
32