descarca - Libraria Muzicala
descarca - Libraria Muzicala descarca - Libraria Muzicala
SANZA (s. f.) – sanza, instrument muzical format dintr-o cutie pe care sunt fixate nişte lamele ciupite cu degetele. SARABANDE (s. f.) – sarabandă, compoziţie muzicală în tempoul şi caracterul unui dans nobil în trei timpi, foarte în vogă în sec. al XVIIlea şi al XVIII-lea: une sarabande de Bach – o sarabandă de Bach. SARDANE (s. f.) – sardană, cântec şi dans din Catalonia. SARODE (s. m.) – instrument muzical indian, cu coarde ciupite. SARRUSOPHONE (s. m.) – sarrusofon, instrument cu ancie dublă dar cu tub metalic, destinat să înlocuiască oboiul şi fagotul din fanfare. A fost creat de M. Sarrus, şef de muzică militară. SAUTEREAU (s. m.) – pedală de clavecin. SAVART (s. m.) – savart, unitate de măsură a diferenţei de înălţime a sunetelor muzicale. SAXHORN [sakorn] (s. m.) – saxhorn, fligorn, instrument muzical de suflat din alamă, cu ambuşură şi pistoane: famille des saxhorns – familia saxhornului, cuprinzând goarna şi tuba (tuba este folosită în orchestră ca bas al trombonului). SAXHORN ALTO (s. m.) – fligorn alto (sin. alto, bugle alto). SAXHORN BASSE (s. m.) – fligorn bariton, eufoniu. SAXHORN BASSE GRAVE (s. m.) – fligorn bas. SAXHORN CONTREBASSE (s. m.) – fligorn contrabas, helicon (sin. hélicon contrebasse). SAXHORN SOPRANINO (s. m.) – fligorn sopranino (sin. petit bugle). SAXHORN SOPRANO (s. m.) – fligorn sopran (sin. bugle). SAXHORN SURAÏGU (s. m.) – fligorn supraacut. SAXO (s. m.) – abreviere pentru saxofon şi saxofonist. SAXOPHONE (s. m.) – saxofon, instrument muzical de suflat, cu ancie simplă, cu muştiuc asemănător cu acela al clarinetului şi cu chei (mai ales patru modele sunt utilizate: sopran, alto, tenor, bariton; saxofoanele sopranino, bas şi contrabas sunt rare). SAXOPHONISTE (s.) – saxofonist. SAXOTROMBE (s. f.) – saxtrombă. SCAT [skat] (s. m.) – stil de improvizaţie vocală în care cuvintele sunt înlocuite cu onomatopee şi care a devenit popular prin câţiva mari jazmen: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald etc. SCÉNARIO (s. m.) – scenariu. SCÉNARISTE (s. m.) – scenarist. SCÈNE (s. f.) – 1. scenă, loc unde se joacă; 2. subdiviziune a unui act dramatic. SCHERZO/ SCHERZANDO (adv.) – scherzo/ scherzando, vioi şi vesel. SCHERZO (s. m.) – scherzo, bucată muzicală ternară, într-un stil lejer şi strălucitor, care poate înlocui menuetul în sonată şi în simfonie, sau se poate constitui în piesă izolată: le scherzo d’une sonate – partea scherzo a unei sonate. SCIE (s. f.) – scie musicale – ferăstrău, instrument format dintr-o lamă de oţel care, frecat cu un arcuş, vibrează în funcţie de întindere. SECONDE (s. f.) – secundă, interval de două trepte conjuncte. SÉGUEDILLE/ SÉGUIDILLA [segidja] (s. f.) – seguidilla, cântec şi dans popular spaniol rapid, în trei timpi, de origine andaluză. SEPTIÈME (s. f.) – septimă, interval de şapte trepte. SEPTOLET (s. m.) – septolet. SEPTUOR (s. m.) – 1. septet, ansamblu vocal sau instrumental format din şapte interpreţi; 2. compoziţie pentru şapte voci sau şapte instrumente. SÉQUENCE (s. f.) – secvenţă, cânt ritmat interpretat înaintea Evangheliei în timpul misei catolice cu ocazia anumitor sărbători sau în timpul misei pentru morţi. SÉRÉNADE (s. f.) – 1. serenadă, concert dat noaptea la fereastra cuiva; 2. compoziţie muzicală de obicei pentru instrumente de suflat: une sérénade de Mozart – o serenadă de Mozart. SÉRIALISME (s. m.) – serialism, caracter al muzicii seriale. SÉRIE (s. f.) – serie, succesiune, într-o ordine fixată de către compozitor, de douăsprezece sunete pe scara cromatică. SÉRIEL, -ELLE (adj.) – serial: musique serielle – muzică serială, care aplică principiile seriei dodecafonice la alţi parametri decât cel al înălţimii sunetului (durată, tempo, nuanţă, timbru etc): une composition sérielle – o compoziţie serială (sin. dodécaphonique). SERINETTE (s. f.) – minavet, flaşnetă mică folosită pentru a învăţa păsările să cânte. SERPENT (s. m.) – (od.) serpent, instrument muzical de suflat din lemn învelit în piele, cu nouă găuri, în formă de şarpe. SEXTOLET (s. m.) – sextolet, grup de şase note de valoare egală, care se execută în tempoul a patru note. SEXTUOR (s. m.) – sextet, compoziţie în şase părţi vocale sau instrumentale. SFORZANDO [sforzàdo] (adv.) – sforzando, întărind progresiv intensitatea sunetului (nuanţă mai puţin prelungită decât crescendo). SHAMISEN [∫amizen] (s. m.) – lăută japoneză cu coarde de mătase care acompaniază spectacolul de marionete şi teatrul kabuki. SHOW [∫o] (s. m.) – show, spectacol de varietăţi centrat pe o vedetă. SI (s. m. invar.) – si: sonate en si mineur – sonată în si minor. SICILIENNE (s. f.) – siciliană, compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter expresiv şi ritm balansat. SIFFLER (v. i.) – a fluiera: siffler un petit air joyeux – a fluiera o melodioară veselă. SILENCE (s. m.) – pauză, întrerupere mai lungă sau mai scurtă a sunetului; semn care serveşte la indicarea ei (sin. pause, soupir). 32
SINGLE [sing∂l] (s. m.) – single, disc de varietăţi care are doar două piese muzicale. SINGSPIEL [siŋ∫pil] (s. m.) – singspiel, piesă de teatru germană de obicei cu un caracter uşor şi popular, în care alternează dialogurile cântate sau vorbite şi ariile: En Allemagne, l’opéra bouffe s’appelait singspiel – În Germania, opera bufă se numea singspiel. SISTRE (s. m.) – sistru, instrument muzical format dintr-un cadru pe care sunt fixate coji de fructe, tigve sau rondele metalice care se lovesc unele de altele. SITAR (s. m.) – numele unui instrument muzical indian, cu coarde ciupite. SITARISTE (s.) – cântăreţ la sitar. SIX-HUIT (s. m. invar.) – şaisprezecime. SIXTE (s. f.) – sextă, interval de şase trepte: La sixte est le 6 e degré de la gamme diatonique – Sexta este a şasea treaptă a gamei diatonice. SKA (s. m.) – ska, tip de muzică jamaicană, născută la începutul anilor ’60. SLOW [slo] (s. m.) – 1. slow, fox-trot lent, dansat în anii 1920; 2. dans lent pe muzică de blues sau de cîntece sentimentale. SMORZANDO [smortsãdo] (adv.) – smorzando, slăbind intensitatea sunetulzui. SOL (s. m. invar.) – sol: clé de sol – cheia sol. SOLFÈGE (s. m.) – 1. solfegiu, disciplină care se ocupă cu studiul semnelor de notaţie muzicală şi cu recunoaşterea sunetelor pe care acestea le reprezintă: étudier le solfège – a studia solfegiul; 2. culegere de exerciţii muzicale în care dificultăţile de descifrare a partiturii sunt gradate. SOLFIER (v. t.) – a solfegia, a cânta pe note. SOLISTE (s.) – solist. SOLISTIQUE (adj.) – solistic. SOLMISATION (s. f.) – solmizaţie. SOLO (s. m. pl: solos/ soli) – solo, bucată cântată de un solist pe care ceilalţi îl acompaniază: un solo de piano – un solo de pian. SOMMIER (s. m.) – cutia orgii. SON (s. m.) – sunet: spectacle son et lumière – spectacol de sunet şi lumină SONAL (s. m.) – recomandarea oficială pentru jingle. SONATE (s. f.) – sonată, compoziţie muzicală întruna sau mai multe părţi, pentru solist sau ansamblu instrumental: une sonate pour piano et violon – o sonată pentru pian şi vioară; forme sonate – formă de sonată, schema primei părţi a sonatei clasice, constituită din expoziţie, dezvoltare şi reluarea expoziţiei celor două teme. SONATINE (s. f.) – sonatină, operă instrumentală de aceeaşi formă cu sonata, dar mai scurtă şi mai uşor de executat. SONORE (adj.) – sonor: une salle trop sonore – o sală cu sonoritate prea mare. SONORISATION (s. f.) – sonorizare. SONORISER (v. t.) – a sonoriza. SONORITÉ (s. f.) – sonoritate: sonorité d’un violon – sonoritatea unei viori. SONS HARMONIQUES (s. m. pl.) – tonuri (sunete) superioare. SOPRANISTE (s. m.) – cântăreţ adult care şi-a conservat vocea de sopran. SOPRANO (s. m. pl. savant: soprani) – soprană, cea mai înaltă voce de femeie sau de băiat: le soprano de la femme, du jeune garçon – sopran de femeie, de băiat tânăr; persoană care are această voce. SOSTENUTO [sostenuto] (adv) – sostenuto, notă sau pasaj care trebuie cântate susţinut. SOUL MUSIC [solmjuzik] sau SOUL (s. f. pl: soul musics; souls/ soul) – soul, stil de muzică populară a negrilor americani, apărută în anii ’60 şi născută din rhythm and blues. SOUPIR (s. m.) – pauză cu durata de o pătrime; semn care o indică. SOURDINE (s. f.) – surdină, dispozitiv care permite surdinarea sunetelor la anumite instrumente muzicale: jouer avec la sourdine – a cânta cu surdină. SOUS-DOMINANTE (s. f. pl: sous-dominantes) – subdominantă, a patra treaptă a gamei diatonice, cea de sub dominantă. SOUZAPHONE (s. m.) – suzafon, helicon în fa, numit astfel în onoarea dirijorului de fanfară John Philip Souza (sin. hélicon basse en fa). SPECTACLE (s. m.) – spectacol. STABAT MATER (s. m. invar.) – Stabat Mater, cântec din liturghia catolică compus în sec. al XIV-lea având ca subiect durerea Fecioarei la picioarele crucii lui Iisus şi al cărui text a inspirat numeroase compoziţii muzicale. STACCATO (adv. s. m. pl: staccatos) – stacato, termen care indică faptul că un pasaj trebuie executat prin detaşarea netă a notelor (în opoziţie cu legato). STANDARD (s. m.) – standard, temă clasică de jaz, pe care se poate improviza. STÉRÉO – 1. (s. f.) abreviaţie pentru stéréophonie; 2. (adj.) abreviaţie pentru stéréophonique. STÉRÉOPHONIE (s. f.) – stereofonie. STÉRÉOPHONIQUE (adj.) – stereofonic. STRADIVARIUS [-riys] (s. m.) – vioară, violoncel sau violă fabricate de Antonio Stradivarius. STRETTE (s. f.) – parte a unei fugi, care precedă concluzia, în care intrările temei se multiplică şi se întretaie. STROPHE (s. f.) – strofă, prima dintre cele trei părţi lirice cântate de cor în tragediile greceşti. STYLE (s. m.) – stil. SUITE (s. f.) – suită, serie de piese instrumentale scrise în acelaşi ton care aminteşte de dans; amestec de fragmente muzicale extrase dintr-o operă teatrală, coregrafică, lirică: suite en ré – suită în re. SUJET (s. m.) – subiect, tema principală a fugii. SUPPLÉMENTAIRE (adj.) – suplimentar: lignes supplémentaires – linii suplimentare, linii mici trasate deasupra sau dedesubtul portativului, pe sau între care sunt plasate notele. 33
- Page 1 and 2: DICŢIONAR DE TERMENI MUZICALI FRAN
- Page 3 and 4: F .................................
- Page 5 and 6: PETIT DICTIONNAIRE DE TERMES MUSICA
- Page 7 and 8: cântată: air de l’opéra - arie
- Page 9 and 10: BARRE (s. f.) - 1. barre d’harmon
- Page 11 and 12: CALYPSO (s. m.) - muzica unui dans
- Page 13 and 14: COMBO (s. m.) - combo, mică forma
- Page 15 and 16: D D (s. m. invar.) - re, în sistem
- Page 17 and 18: ÉLÉGIE (s. f.) - elegie, poem lir
- Page 19 and 20: FURIOSO (adj. pl: furiosos) - furio
- Page 21 and 22: I IDYLLE (s. f.) - idilă, mic poem
- Page 23 and 24: să reproducă inflexiunile unui po
- Page 25 and 26: apide - allegro este o mişcare rap
- Page 27 and 28: ORGUE DE BARBARIE (prin alterarea n
- Page 29 and 30: contrapunct); 2. piesă cântată p
- Page 31: ecitând poeme epice, mai ales poem
- Page 35 and 36: corespunde vocii de tenor: saxophon
- Page 37 and 38: care foloseşte acest procedeu: var
- Page 39 and 40: PICCOLO DIZIONARIO DI TERMINI MUSIC
- Page 41 and 42: ALLENTARE (v. t.) - a cânta mai le
- Page 43 and 44: BARCAROLA (s. f.) - barcarolă. BAR
- Page 45 and 46: CANTAUTORE, -TRICE (s. m. f.) - can
- Page 47 and 48: CLAVICEMBALO (s. m.) - clavicembal.
- Page 49 and 50: DECIMA (s. f.) - interval care cupr
- Page 51 and 52: FERMATA (s. f.) - pauză, coroană,
- Page 53 and 54: GUSLA/ GUZLA (s. f.) - guzlă. H HA
- Page 55 and 56: dirigere un’orchestra; 2. suport
- Page 57 and 58: MUTAZIONE (s. f.) - mutaţie. N NAB
- Page 59 and 60: PENNA (s. f.) - pană (sin. plettro
- Page 61 and 62: REGISTRARE (v. t.) - a imprima, a
- Page 63 and 64: SESTETTO (s. m.) - sextet: sestetto
- Page 65 and 66: STROMBETTIO (s. m.) - sunet insiste
- Page 67 and 68: TROMBA 1 (s. f.) - 1. trâmbiţă,
- Page 69 and 70: ENGLISH - ROMANIAN LITTLE DICTIONAR
- Page 71 and 72: ALEATORY [‘eili∂t∂ri] (adj.)
- Page 73 and 74: BASSO CANTANTE [‘bæsou kα:n’t
- Page 75 and 76: CASTANETS [kæst∂’nets] (s. pl.
- Page 77 and 78: COMMA [koum∂] (s.) - comă. COMPA
- Page 79 and 80: DA CAPO [dα:’kα:pou] (adv.) - d
- Page 81 and 82: ELECTRIC ORGAN [i:‘lektrik ‘o:g
SANZA (s. f.) – sanza, instrument muzical format<br />
dintr-o cutie pe care sunt fixate nişte lamele<br />
ciupite cu degetele.<br />
SARABANDE (s. f.) – sarabandă, compoziţie<br />
muzicală în tempoul şi caracterul unui dans<br />
nobil în trei timpi, foarte în vogă în sec. al XVIIlea<br />
şi al XVIII-lea: une sarabande de Bach – o<br />
sarabandă de Bach.<br />
SARDANE (s. f.) – sardană, cântec şi dans din<br />
Catalonia.<br />
SARODE (s. m.) – instrument muzical indian, cu<br />
coarde ciupite.<br />
SARRUSOPHONE (s. m.) – sarrusofon, instrument<br />
cu ancie dublă dar cu tub metalic, destinat să<br />
înlocuiască oboiul şi fagotul din fanfare. A fost<br />
creat de M. Sarrus, şef de muzică militară.<br />
SAUTEREAU (s. m.) – pedală de clavecin.<br />
SAVART (s. m.) – savart, unitate de măsură a<br />
diferenţei de înălţime a sunetelor muzicale.<br />
SAXHORN [sakorn] (s. m.) – saxhorn, fligorn,<br />
instrument muzical de suflat din alamă, cu<br />
ambuşură şi pistoane: famille des saxhorns –<br />
familia saxhornului, cuprinzând goarna şi tuba<br />
(tuba este folosită în orchestră ca bas al<br />
trombonului).<br />
SAXHORN ALTO (s. m.) – fligorn alto (sin. alto,<br />
bugle alto).<br />
SAXHORN BASSE (s. m.) – fligorn bariton, eufoniu.<br />
SAXHORN BASSE GRAVE (s. m.) – fligorn bas.<br />
SAXHORN CONTREBASSE (s. m.) – fligorn<br />
contrabas, helicon (sin. hélicon contrebasse).<br />
SAXHORN SOPRANINO (s. m.) – fligorn sopranino<br />
(sin. petit bugle).<br />
SAXHORN SOPRANO (s. m.) – fligorn sopran (sin.<br />
bugle).<br />
SAXHORN SURAÏGU (s. m.) – fligorn supraacut.<br />
SAXO (s. m.) – abreviere pentru saxofon şi<br />
saxofonist.<br />
SAXOPHONE (s. m.) – saxofon, instrument muzical<br />
de suflat, cu ancie simplă, cu muştiuc<br />
asemănător cu acela al clarinetului şi cu chei<br />
(mai ales patru modele sunt utilizate: sopran,<br />
alto, tenor, bariton; saxofoanele sopranino, bas<br />
şi contrabas sunt rare).<br />
SAXOPHONISTE (s.) – saxofonist.<br />
SAXOTROMBE (s. f.) – saxtrombă.<br />
SCAT [skat] (s. m.) – stil de improvizaţie vocală în<br />
care cuvintele sunt înlocuite cu onomatopee şi<br />
care a devenit popular prin câţiva mari jazmen:<br />
Louis Armstrong, Ella Fitzgerald etc.<br />
SCÉNARIO (s. m.) – scenariu.<br />
SCÉNARISTE (s. m.) – scenarist.<br />
SCÈNE (s. f.) – 1. scenă, loc unde se joacă; 2.<br />
subdiviziune a unui act dramatic.<br />
SCHERZO/ SCHERZANDO (adv.) – scherzo/<br />
scherzando, vioi şi vesel.<br />
SCHERZO (s. m.) – scherzo, bucată muzicală<br />
ternară, într-un stil lejer şi strălucitor, care<br />
poate înlocui menuetul în sonată şi în simfonie,<br />
sau se poate constitui în piesă izolată: le<br />
scherzo d’une sonate – partea scherzo a unei<br />
sonate.<br />
SCIE (s. f.) – scie musicale – ferăstrău, instrument<br />
format dintr-o lamă de oţel care, frecat cu un<br />
arcuş, vibrează în funcţie de întindere.<br />
SECONDE (s. f.) – secundă, interval de două trepte<br />
conjuncte.<br />
SÉGUEDILLE/ SÉGUIDILLA [segidja] (s. f.) –<br />
seguidilla, cântec şi dans popular spaniol rapid,<br />
în trei timpi, de origine andaluză.<br />
SEPTIÈME (s. f.) – septimă, interval de şapte trepte.<br />
SEPTOLET (s. m.) – septolet.<br />
SEPTUOR (s. m.) – 1. septet, ansamblu vocal sau<br />
instrumental format din şapte interpreţi; 2.<br />
compoziţie pentru şapte voci sau şapte<br />
instrumente.<br />
SÉQUENCE (s. f.) – secvenţă, cânt ritmat interpretat<br />
înaintea Evangheliei în timpul misei catolice cu<br />
ocazia anumitor sărbători sau în timpul misei<br />
pentru morţi.<br />
SÉRÉNADE (s. f.) – 1. serenadă, concert dat noaptea<br />
la fereastra cuiva; 2. compoziţie muzicală de<br />
obicei pentru instrumente de suflat: une<br />
sérénade de Mozart – o serenadă de Mozart.<br />
SÉRIALISME (s. m.) – serialism, caracter al muzicii<br />
seriale.<br />
SÉRIE (s. f.) – serie, succesiune, într-o ordine fixată<br />
de către compozitor, de douăsprezece sunete<br />
pe scara cromatică.<br />
SÉRIEL, -ELLE (adj.) – serial: musique serielle –<br />
muzică serială, care aplică principiile seriei<br />
dodecafonice la alţi parametri decât cel al<br />
înălţimii sunetului (durată, tempo, nuanţă,<br />
timbru etc): une composition sérielle – o<br />
compoziţie serială (sin. dodécaphonique).<br />
SERINETTE (s. f.) – minavet, flaşnetă mică folosită<br />
pentru a învăţa păsările să cânte.<br />
SERPENT (s. m.) – (od.) serpent, instrument muzical<br />
de suflat din lemn învelit în piele, cu nouă<br />
găuri, în formă de şarpe.<br />
SEXTOLET (s. m.) – sextolet, grup de şase note de<br />
valoare egală, care se execută în tempoul a<br />
patru note.<br />
SEXTUOR (s. m.) – sextet, compoziţie în şase părţi<br />
vocale sau instrumentale.<br />
SFORZANDO [sforzàdo] (adv.) – sforzando, întărind<br />
progresiv intensitatea sunetului (nuanţă mai<br />
puţin prelungită decât crescendo).<br />
SHAMISEN [∫amizen] (s. m.) – lăută japoneză cu<br />
coarde de mătase care acompaniază<br />
spectacolul de marionete şi teatrul kabuki.<br />
SHOW [∫o] (s. m.) – show, spectacol de varietăţi<br />
centrat pe o vedetă.<br />
SI (s. m. invar.) – si: sonate en si mineur – sonată în<br />
si minor.<br />
SICILIENNE (s. f.) – siciliană, compoziţie vocală sau<br />
instrumentală cu caracter expresiv şi ritm<br />
balansat.<br />
SIFFLER (v. i.) – a fluiera: siffler un petit air joyeux –<br />
a fluiera o melodioară veselă.<br />
SILENCE (s. m.) – pauză, întrerupere mai lungă sau<br />
mai scurtă a sunetului; semn care serveşte la<br />
indicarea ei (sin. pause, soupir).<br />
32