descarca - Libraria Muzicala

descarca - Libraria Muzicala descarca - Libraria Muzicala

librariamuzicala.ro
from librariamuzicala.ro More from this publisher
01.06.2013 Views

SANZA (s. f.) – sanza, instrument muzical format dintr-o cutie pe care sunt fixate nişte lamele ciupite cu degetele. SARABANDE (s. f.) – sarabandă, compoziţie muzicală în tempoul şi caracterul unui dans nobil în trei timpi, foarte în vogă în sec. al XVIIlea şi al XVIII-lea: une sarabande de Bach – o sarabandă de Bach. SARDANE (s. f.) – sardană, cântec şi dans din Catalonia. SARODE (s. m.) – instrument muzical indian, cu coarde ciupite. SARRUSOPHONE (s. m.) – sarrusofon, instrument cu ancie dublă dar cu tub metalic, destinat să înlocuiască oboiul şi fagotul din fanfare. A fost creat de M. Sarrus, şef de muzică militară. SAUTEREAU (s. m.) – pedală de clavecin. SAVART (s. m.) – savart, unitate de măsură a diferenţei de înălţime a sunetelor muzicale. SAXHORN [sakorn] (s. m.) – saxhorn, fligorn, instrument muzical de suflat din alamă, cu ambuşură şi pistoane: famille des saxhorns – familia saxhornului, cuprinzând goarna şi tuba (tuba este folosită în orchestră ca bas al trombonului). SAXHORN ALTO (s. m.) – fligorn alto (sin. alto, bugle alto). SAXHORN BASSE (s. m.) – fligorn bariton, eufoniu. SAXHORN BASSE GRAVE (s. m.) – fligorn bas. SAXHORN CONTREBASSE (s. m.) – fligorn contrabas, helicon (sin. hélicon contrebasse). SAXHORN SOPRANINO (s. m.) – fligorn sopranino (sin. petit bugle). SAXHORN SOPRANO (s. m.) – fligorn sopran (sin. bugle). SAXHORN SURAÏGU (s. m.) – fligorn supraacut. SAXO (s. m.) – abreviere pentru saxofon şi saxofonist. SAXOPHONE (s. m.) – saxofon, instrument muzical de suflat, cu ancie simplă, cu muştiuc asemănător cu acela al clarinetului şi cu chei (mai ales patru modele sunt utilizate: sopran, alto, tenor, bariton; saxofoanele sopranino, bas şi contrabas sunt rare). SAXOPHONISTE (s.) – saxofonist. SAXOTROMBE (s. f.) – saxtrombă. SCAT [skat] (s. m.) – stil de improvizaţie vocală în care cuvintele sunt înlocuite cu onomatopee şi care a devenit popular prin câţiva mari jazmen: Louis Armstrong, Ella Fitzgerald etc. SCÉNARIO (s. m.) – scenariu. SCÉNARISTE (s. m.) – scenarist. SCÈNE (s. f.) – 1. scenă, loc unde se joacă; 2. subdiviziune a unui act dramatic. SCHERZO/ SCHERZANDO (adv.) – scherzo/ scherzando, vioi şi vesel. SCHERZO (s. m.) – scherzo, bucată muzicală ternară, într-un stil lejer şi strălucitor, care poate înlocui menuetul în sonată şi în simfonie, sau se poate constitui în piesă izolată: le scherzo d’une sonate – partea scherzo a unei sonate. SCIE (s. f.) – scie musicale – ferăstrău, instrument format dintr-o lamă de oţel care, frecat cu un arcuş, vibrează în funcţie de întindere. SECONDE (s. f.) – secundă, interval de două trepte conjuncte. SÉGUEDILLE/ SÉGUIDILLA [segidja] (s. f.) – seguidilla, cântec şi dans popular spaniol rapid, în trei timpi, de origine andaluză. SEPTIÈME (s. f.) – septimă, interval de şapte trepte. SEPTOLET (s. m.) – septolet. SEPTUOR (s. m.) – 1. septet, ansamblu vocal sau instrumental format din şapte interpreţi; 2. compoziţie pentru şapte voci sau şapte instrumente. SÉQUENCE (s. f.) – secvenţă, cânt ritmat interpretat înaintea Evangheliei în timpul misei catolice cu ocazia anumitor sărbători sau în timpul misei pentru morţi. SÉRÉNADE (s. f.) – 1. serenadă, concert dat noaptea la fereastra cuiva; 2. compoziţie muzicală de obicei pentru instrumente de suflat: une sérénade de Mozart – o serenadă de Mozart. SÉRIALISME (s. m.) – serialism, caracter al muzicii seriale. SÉRIE (s. f.) – serie, succesiune, într-o ordine fixată de către compozitor, de douăsprezece sunete pe scara cromatică. SÉRIEL, -ELLE (adj.) – serial: musique serielle – muzică serială, care aplică principiile seriei dodecafonice la alţi parametri decât cel al înălţimii sunetului (durată, tempo, nuanţă, timbru etc): une composition sérielle – o compoziţie serială (sin. dodécaphonique). SERINETTE (s. f.) – minavet, flaşnetă mică folosită pentru a învăţa păsările să cânte. SERPENT (s. m.) – (od.) serpent, instrument muzical de suflat din lemn învelit în piele, cu nouă găuri, în formă de şarpe. SEXTOLET (s. m.) – sextolet, grup de şase note de valoare egală, care se execută în tempoul a patru note. SEXTUOR (s. m.) – sextet, compoziţie în şase părţi vocale sau instrumentale. SFORZANDO [sforzàdo] (adv.) – sforzando, întărind progresiv intensitatea sunetului (nuanţă mai puţin prelungită decât crescendo). SHAMISEN [∫amizen] (s. m.) – lăută japoneză cu coarde de mătase care acompaniază spectacolul de marionete şi teatrul kabuki. SHOW [∫o] (s. m.) – show, spectacol de varietăţi centrat pe o vedetă. SI (s. m. invar.) – si: sonate en si mineur – sonată în si minor. SICILIENNE (s. f.) – siciliană, compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter expresiv şi ritm balansat. SIFFLER (v. i.) – a fluiera: siffler un petit air joyeux – a fluiera o melodioară veselă. SILENCE (s. m.) – pauză, întrerupere mai lungă sau mai scurtă a sunetului; semn care serveşte la indicarea ei (sin. pause, soupir). 32

SINGLE [sing∂l] (s. m.) – single, disc de varietăţi care are doar două piese muzicale. SINGSPIEL [siŋ∫pil] (s. m.) – singspiel, piesă de teatru germană de obicei cu un caracter uşor şi popular, în care alternează dialogurile cântate sau vorbite şi ariile: En Allemagne, l’opéra bouffe s’appelait singspiel – În Germania, opera bufă se numea singspiel. SISTRE (s. m.) – sistru, instrument muzical format dintr-un cadru pe care sunt fixate coji de fructe, tigve sau rondele metalice care se lovesc unele de altele. SITAR (s. m.) – numele unui instrument muzical indian, cu coarde ciupite. SITARISTE (s.) – cântăreţ la sitar. SIX-HUIT (s. m. invar.) – şaisprezecime. SIXTE (s. f.) – sextă, interval de şase trepte: La sixte est le 6 e degré de la gamme diatonique – Sexta este a şasea treaptă a gamei diatonice. SKA (s. m.) – ska, tip de muzică jamaicană, născută la începutul anilor ’60. SLOW [slo] (s. m.) – 1. slow, fox-trot lent, dansat în anii 1920; 2. dans lent pe muzică de blues sau de cîntece sentimentale. SMORZANDO [smortsãdo] (adv.) – smorzando, slăbind intensitatea sunetulzui. SOL (s. m. invar.) – sol: clé de sol – cheia sol. SOLFÈGE (s. m.) – 1. solfegiu, disciplină care se ocupă cu studiul semnelor de notaţie muzicală şi cu recunoaşterea sunetelor pe care acestea le reprezintă: étudier le solfège – a studia solfegiul; 2. culegere de exerciţii muzicale în care dificultăţile de descifrare a partiturii sunt gradate. SOLFIER (v. t.) – a solfegia, a cânta pe note. SOLISTE (s.) – solist. SOLISTIQUE (adj.) – solistic. SOLMISATION (s. f.) – solmizaţie. SOLO (s. m. pl: solos/ soli) – solo, bucată cântată de un solist pe care ceilalţi îl acompaniază: un solo de piano – un solo de pian. SOMMIER (s. m.) – cutia orgii. SON (s. m.) – sunet: spectacle son et lumière – spectacol de sunet şi lumină SONAL (s. m.) – recomandarea oficială pentru jingle. SONATE (s. f.) – sonată, compoziţie muzicală întruna sau mai multe părţi, pentru solist sau ansamblu instrumental: une sonate pour piano et violon – o sonată pentru pian şi vioară; forme sonate – formă de sonată, schema primei părţi a sonatei clasice, constituită din expoziţie, dezvoltare şi reluarea expoziţiei celor două teme. SONATINE (s. f.) – sonatină, operă instrumentală de aceeaşi formă cu sonata, dar mai scurtă şi mai uşor de executat. SONORE (adj.) – sonor: une salle trop sonore – o sală cu sonoritate prea mare. SONORISATION (s. f.) – sonorizare. SONORISER (v. t.) – a sonoriza. SONORITÉ (s. f.) – sonoritate: sonorité d’un violon – sonoritatea unei viori. SONS HARMONIQUES (s. m. pl.) – tonuri (sunete) superioare. SOPRANISTE (s. m.) – cântăreţ adult care şi-a conservat vocea de sopran. SOPRANO (s. m. pl. savant: soprani) – soprană, cea mai înaltă voce de femeie sau de băiat: le soprano de la femme, du jeune garçon – sopran de femeie, de băiat tânăr; persoană care are această voce. SOSTENUTO [sostenuto] (adv) – sostenuto, notă sau pasaj care trebuie cântate susţinut. SOUL MUSIC [solmjuzik] sau SOUL (s. f. pl: soul musics; souls/ soul) – soul, stil de muzică populară a negrilor americani, apărută în anii ’60 şi născută din rhythm and blues. SOUPIR (s. m.) – pauză cu durata de o pătrime; semn care o indică. SOURDINE (s. f.) – surdină, dispozitiv care permite surdinarea sunetelor la anumite instrumente muzicale: jouer avec la sourdine – a cânta cu surdină. SOUS-DOMINANTE (s. f. pl: sous-dominantes) – subdominantă, a patra treaptă a gamei diatonice, cea de sub dominantă. SOUZAPHONE (s. m.) – suzafon, helicon în fa, numit astfel în onoarea dirijorului de fanfară John Philip Souza (sin. hélicon basse en fa). SPECTACLE (s. m.) – spectacol. STABAT MATER (s. m. invar.) – Stabat Mater, cântec din liturghia catolică compus în sec. al XIV-lea având ca subiect durerea Fecioarei la picioarele crucii lui Iisus şi al cărui text a inspirat numeroase compoziţii muzicale. STACCATO (adv. s. m. pl: staccatos) – stacato, termen care indică faptul că un pasaj trebuie executat prin detaşarea netă a notelor (în opoziţie cu legato). STANDARD (s. m.) – standard, temă clasică de jaz, pe care se poate improviza. STÉRÉO – 1. (s. f.) abreviaţie pentru stéréophonie; 2. (adj.) abreviaţie pentru stéréophonique. STÉRÉOPHONIE (s. f.) – stereofonie. STÉRÉOPHONIQUE (adj.) – stereofonic. STRADIVARIUS [-riys] (s. m.) – vioară, violoncel sau violă fabricate de Antonio Stradivarius. STRETTE (s. f.) – parte a unei fugi, care precedă concluzia, în care intrările temei se multiplică şi se întretaie. STROPHE (s. f.) – strofă, prima dintre cele trei părţi lirice cântate de cor în tragediile greceşti. STYLE (s. m.) – stil. SUITE (s. f.) – suită, serie de piese instrumentale scrise în acelaşi ton care aminteşte de dans; amestec de fragmente muzicale extrase dintr-o operă teatrală, coregrafică, lirică: suite en ré – suită în re. SUJET (s. m.) – subiect, tema principală a fugii. SUPPLÉMENTAIRE (adj.) – suplimentar: lignes supplémentaires – linii suplimentare, linii mici trasate deasupra sau dedesubtul portativului, pe sau între care sunt plasate notele. 33

SANZA (s. f.) – sanza, instrument muzical format<br />

dintr-o cutie pe care sunt fixate nişte lamele<br />

ciupite cu degetele.<br />

SARABANDE (s. f.) – sarabandă, compoziţie<br />

muzicală în tempoul şi caracterul unui dans<br />

nobil în trei timpi, foarte în vogă în sec. al XVIIlea<br />

şi al XVIII-lea: une sarabande de Bach – o<br />

sarabandă de Bach.<br />

SARDANE (s. f.) – sardană, cântec şi dans din<br />

Catalonia.<br />

SARODE (s. m.) – instrument muzical indian, cu<br />

coarde ciupite.<br />

SARRUSOPHONE (s. m.) – sarrusofon, instrument<br />

cu ancie dublă dar cu tub metalic, destinat să<br />

înlocuiască oboiul şi fagotul din fanfare. A fost<br />

creat de M. Sarrus, şef de muzică militară.<br />

SAUTEREAU (s. m.) – pedală de clavecin.<br />

SAVART (s. m.) – savart, unitate de măsură a<br />

diferenţei de înălţime a sunetelor muzicale.<br />

SAXHORN [sakorn] (s. m.) – saxhorn, fligorn,<br />

instrument muzical de suflat din alamă, cu<br />

ambuşură şi pistoane: famille des saxhorns –<br />

familia saxhornului, cuprinzând goarna şi tuba<br />

(tuba este folosită în orchestră ca bas al<br />

trombonului).<br />

SAXHORN ALTO (s. m.) – fligorn alto (sin. alto,<br />

bugle alto).<br />

SAXHORN BASSE (s. m.) – fligorn bariton, eufoniu.<br />

SAXHORN BASSE GRAVE (s. m.) – fligorn bas.<br />

SAXHORN CONTREBASSE (s. m.) – fligorn<br />

contrabas, helicon (sin. hélicon contrebasse).<br />

SAXHORN SOPRANINO (s. m.) – fligorn sopranino<br />

(sin. petit bugle).<br />

SAXHORN SOPRANO (s. m.) – fligorn sopran (sin.<br />

bugle).<br />

SAXHORN SURAÏGU (s. m.) – fligorn supraacut.<br />

SAXO (s. m.) – abreviere pentru saxofon şi<br />

saxofonist.<br />

SAXOPHONE (s. m.) – saxofon, instrument muzical<br />

de suflat, cu ancie simplă, cu muştiuc<br />

asemănător cu acela al clarinetului şi cu chei<br />

(mai ales patru modele sunt utilizate: sopran,<br />

alto, tenor, bariton; saxofoanele sopranino, bas<br />

şi contrabas sunt rare).<br />

SAXOPHONISTE (s.) – saxofonist.<br />

SAXOTROMBE (s. f.) – saxtrombă.<br />

SCAT [skat] (s. m.) – stil de improvizaţie vocală în<br />

care cuvintele sunt înlocuite cu onomatopee şi<br />

care a devenit popular prin câţiva mari jazmen:<br />

Louis Armstrong, Ella Fitzgerald etc.<br />

SCÉNARIO (s. m.) – scenariu.<br />

SCÉNARISTE (s. m.) – scenarist.<br />

SCÈNE (s. f.) – 1. scenă, loc unde se joacă; 2.<br />

subdiviziune a unui act dramatic.<br />

SCHERZO/ SCHERZANDO (adv.) – scherzo/<br />

scherzando, vioi şi vesel.<br />

SCHERZO (s. m.) – scherzo, bucată muzicală<br />

ternară, într-un stil lejer şi strălucitor, care<br />

poate înlocui menuetul în sonată şi în simfonie,<br />

sau se poate constitui în piesă izolată: le<br />

scherzo d’une sonate – partea scherzo a unei<br />

sonate.<br />

SCIE (s. f.) – scie musicale – ferăstrău, instrument<br />

format dintr-o lamă de oţel care, frecat cu un<br />

arcuş, vibrează în funcţie de întindere.<br />

SECONDE (s. f.) – secundă, interval de două trepte<br />

conjuncte.<br />

SÉGUEDILLE/ SÉGUIDILLA [segidja] (s. f.) –<br />

seguidilla, cântec şi dans popular spaniol rapid,<br />

în trei timpi, de origine andaluză.<br />

SEPTIÈME (s. f.) – septimă, interval de şapte trepte.<br />

SEPTOLET (s. m.) – septolet.<br />

SEPTUOR (s. m.) – 1. septet, ansamblu vocal sau<br />

instrumental format din şapte interpreţi; 2.<br />

compoziţie pentru şapte voci sau şapte<br />

instrumente.<br />

SÉQUENCE (s. f.) – secvenţă, cânt ritmat interpretat<br />

înaintea Evangheliei în timpul misei catolice cu<br />

ocazia anumitor sărbători sau în timpul misei<br />

pentru morţi.<br />

SÉRÉNADE (s. f.) – 1. serenadă, concert dat noaptea<br />

la fereastra cuiva; 2. compoziţie muzicală de<br />

obicei pentru instrumente de suflat: une<br />

sérénade de Mozart – o serenadă de Mozart.<br />

SÉRIALISME (s. m.) – serialism, caracter al muzicii<br />

seriale.<br />

SÉRIE (s. f.) – serie, succesiune, într-o ordine fixată<br />

de către compozitor, de douăsprezece sunete<br />

pe scara cromatică.<br />

SÉRIEL, -ELLE (adj.) – serial: musique serielle –<br />

muzică serială, care aplică principiile seriei<br />

dodecafonice la alţi parametri decât cel al<br />

înălţimii sunetului (durată, tempo, nuanţă,<br />

timbru etc): une composition sérielle – o<br />

compoziţie serială (sin. dodécaphonique).<br />

SERINETTE (s. f.) – minavet, flaşnetă mică folosită<br />

pentru a învăţa păsările să cânte.<br />

SERPENT (s. m.) – (od.) serpent, instrument muzical<br />

de suflat din lemn învelit în piele, cu nouă<br />

găuri, în formă de şarpe.<br />

SEXTOLET (s. m.) – sextolet, grup de şase note de<br />

valoare egală, care se execută în tempoul a<br />

patru note.<br />

SEXTUOR (s. m.) – sextet, compoziţie în şase părţi<br />

vocale sau instrumentale.<br />

SFORZANDO [sforzàdo] (adv.) – sforzando, întărind<br />

progresiv intensitatea sunetului (nuanţă mai<br />

puţin prelungită decât crescendo).<br />

SHAMISEN [∫amizen] (s. m.) – lăută japoneză cu<br />

coarde de mătase care acompaniază<br />

spectacolul de marionete şi teatrul kabuki.<br />

SHOW [∫o] (s. m.) – show, spectacol de varietăţi<br />

centrat pe o vedetă.<br />

SI (s. m. invar.) – si: sonate en si mineur – sonată în<br />

si minor.<br />

SICILIENNE (s. f.) – siciliană, compoziţie vocală sau<br />

instrumentală cu caracter expresiv şi ritm<br />

balansat.<br />

SIFFLER (v. i.) – a fluiera: siffler un petit air joyeux –<br />

a fluiera o melodioară veselă.<br />

SILENCE (s. m.) – pauză, întrerupere mai lungă sau<br />

mai scurtă a sunetului; semn care serveşte la<br />

indicarea ei (sin. pause, soupir).<br />

32

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!