descarca - Libraria Muzicala

PERCE (s. f.) – canal axial al unui instrument de
suflat.
PERCUSSION (s. f.) – percuţie: instruments à/ de
percussion – instrumente cu percuţie.
PERCUSSIONISTE (s.) – muzician care cântă la unul
sau la mai multe instrumente cu percuţie.
PÉRIODE (s. f.) – perioadă.
PESAMMENT (adv.) – pesante.
PHILARMONIE (s. f.) – filarmonică, asociaţie
muzicală formată din profesionişti sau din
amatori, care dă concerte publice.
PHILARMONIQUE (adj.) – filarmonic.
PHRASE (s. f.) – frază, suită de note care formează o
unitate melodică expresivă: phrase mélodique
– frază melodică.
PHRASÉ (s. m.) – frazare, arta de a interpreta o piesă
muzicală respectând dinamica expresivă a
frazelor sale (accente melodice, pauze,
ritmuri); interpretarea însăşi.
PHRASER (v. t.) – à fraza, à cânta (o frază muzicală,
o arie) punând în evidenţă, prin respiraţii şi
accente convenabil plasate, dezvoltarea liniei
melodice: le pianiste à bien phrasé ce passage
– pianistul à frazat bine acest pasaj.
PHRYGIEN, -ENNE (adj. s.) – frigian: mode phrygien
– mod frigian, modul mi în muzica bisericească
(şi astăzi, în jaz).
PIANINO (n. m.) – pianină.
PIANISSIMO – 1. (adv.) pianissimo, foarte încet; 2. (s.
m. pl. pianissimos/ pianissimi) pasaj cântat
pianissimo.
PIANISTE (s.) – pianist: Elle est une très bonne
pianiste – Este o foarte bună pianistă.
PIANISTIQUE (adj.) –pianistic, pentru pian: technique
pianistique – tehnică pianistică.
PIANO 1 (s. m. pl. pianos) – pian, instrument muzical
cu coarde lovite: Ce vieux piano est désaccordé –
Acest pian vechi este dezacordat; piano droit – pian
cu coarde verticale; piano à queue – pian cu coadă;
piano préparé – pian ale cărui coarde poartă diferite
obiecte (cuie, bucăţi de lemn, de metal, de cauciuc)
care servesc la transformarea sunetului.
PIANO 2 (adv.) – piano, încet.
PIANO À BRETELLES – acordeon.
PIANO-BAR (s. m. pl. pianos-bars) – bar în care
există un pianist care întreţine o ambianţă
muzicală.
PIANO ÉLECTRIQUE/ ÉLECTRONIQUE (s. m.) –
sintetizator (sin. synthétiseur).
PIANOFORTE (s. m. invar.) – pianoforte, instrument
cu coarde lovite şi cu claviatură, inventat în
sec. al XVIII-lea, a cărui evoluţie a dat naştere
pianului modern.
PIANO MÉCANIQUE (s. m.) – pian mecanic ale cărui
ciocănele sunt acţionate de un mecanism
(bandă perforată etc.).
PIANOTAGE (s. m.) – zdrăngăneală la pian.
PIANOTER (v. i.) – a cânta cu stângăcie la pian, a
zdrăngăni.
PIANOTEUR, -EUSE (s.) – persoană care
zdrăngăneşte la pian.
PICCOLO (s. m.) – piccolo, piculină, flaut mic
transversal, acordat la octava superioară a
flautului mare (sin. rar: octavin).
PICK-UP [pikœp] (s. m. invar.) – picup (sin. înv.
electrophone).
PIÈCE (s. f.) – bucată muzicală, piesă: pièce pour
hautbois – bucată pentru oboi.
PIPEAU (s. m.) – fluier câmpenesc cu şase găuri, din
lemn, sau, mai des, din plastic.
PIQUER (v. t.) – piquer une note – a executa o notă
cu o lovitură scurtă, seacă.
PISTON (s. m.) – piston, mecanism pentru unele
instrumente de suflat, cu ajutorul căruia se pot
obţine toate treptele scării cromatice: cornet à
pistons – cornet cu pistoane.
PIZZICATO (s. m. pl. pizzicatos/ pizzicati) –
pizzicato, ciupire a coardelor unui instrument
cu arcuş: les pizzicati des violons – pizzicatourile
viorilor.
PLACER (v. t.) – placer la voix – a da vocii registrul şi
timbrul care se potriveşte cel mai bine texturii
proprii.
PLAIN-CHANT (s. m. pl. plains-chants) – cânt
gregorian, cântec bisericesc medieval pe o
singură voce, cu ritm liber, recitat, melodic sau
ornat.
PLAQUER (v. t.) – a face să răsune tare: plaquer un
accord – (la pian) a cânta simultan toate notele
(în opoziţie cu arpéger – a arpegia).
PLAY-BACK [plεbαk] (s. m. invar.) – play-back,
mimarea unei interpretări muzicale pe baza
unei înregistrări sonore făcute în prealabil:
chanter en play-back devant les caméras – a
face play-back în faţa camerelor de luat vederi
(recom. Acad. Fr. présonorisation).
PLÈCTRE (s. m.) – plectru (sin. médiator).
POCHETTE (s. f.) – (od.) pochette, vioară foarte
mică.
POCO A POCO (loc. adv.) – poco a poco, puţin câte
puţin, progresiv.
POÈME (s. m.) – poem: poème symphonique – poem
simfonic, operă orchestrală construită pe un
pretext literar, filosofic etc.
POINT (s. m.) – punct, semn (.) plasat la dreapta unei
note sau a unei pauze pentru a-i mări durata cu
jumătate.
POINT D’ORGUE – coroană, semn plasat deasupra
unei note sau a unei pauze pentru a-i mări
durata după plac.
POINTER (v. t.) – a puncta: pointer une note – a
puncta o notă, a o marca cu un punct pentru a-i
mări valoarea cu jumătate.
POLKA (s. f.) – polcă, arie, muzică pe care se
execută un dans destul de vioi, în doi timpi.
POLONAISE (s. f.) – poloneză, compoziţie muzicală
în tempoul şi caracterul dansului naţional
polonez: les polonaises de Chopin –
polonezele lui Chopin.
POLYPHONIE (s. f.) – 1. polifonie, artă, tehnică a
scriiturii muzicale în mai multe părţi (mai ales în
mai multe părţi vocale suprapuse în
28