descarca - Libraria Muzicala

piano – a cânta la pian; 2. (v. t.) a interpreta o
piesă muzicală: jouer un air – a interpreta o arie;
jouer du Mozart – a interpreta din Mozart.
JOUEUR, -EUSE (s.) – persoană care cântă la un
instrument muzical: joueur de guitare – cântăreţ
la chitară.
JUKE-BOX (s. m. invar. sau juke-boxes) – tonomat.
K
KOTO (s. m.) – instrument muzical din Extremul Orient
cu coarde ciupite, format dintr-o cutie de
rezonanţă de formă aproximativ rectangulară, pe
care sunt întinse coarde, fiecare cu căluşul ei.
KYRIE/ KYRIE ELEISON [kirijeeleison] (s. m. invar.) –
Kyrie (Eleison) muzică compusă după invocaţia
greacă folosită în liturghia romană şi în
numeroase liturghii orientale.
L
LA (s. m. invar.) – la: concerto en la bémol – concert
în la bemol.
LAMENTO [lamento] (s. m.) – lamentaţie, cântec trist
folosit adesea în madrigal, în cantată, în opera
italiană.
LANGUETTE (s. f.) – lamelă vibrantă la unele
instrumente muzicale.
LARGHETTO [largeto] – 1. (adv.) larghetto, mai puţin
lent decât largo; 2. (s. m.) bucată muzicală
executată larghetto.
LARGO – 1. (adv.) largo, lent şi amplu; 2. (s. m.)
bucată muzicală executată largo.
LARIGOT (s. m.) – 1. (înv.) mic fluier pastoral; 2.
registru de orgă.
LAUDES (s. f. pl.) – laudă, rugăciune liturgică de
dimineaţă.
LEGATO (adv.) – legato, legând sunetele: jouer
legato – a cânta legato.
LEITMOTIV [lajtmotif] (s. m. pl. leitmotive) –
leitmotiv.
LENTO [lento] – 1. (adv.) lento, lent; 2. (s. m.) bucată
muzicală executată lento.
LIAISON (s. f.) – legătură, trăsură de unire pentru
două sau mai multe note scrise pe aceeaşi
treaptă şi indicând că următoarea sau
următoarele note nu trebuie atacate din nou;
semn care indică faptul că notele nu trebuie
separate una de cealaltă.
LIBRETTISTE (s.) – libretist.
LIBRETTO (s. m. pl: librettos/ libretti) – (înv.) libret.
LIED [lid] (s. m. pl: lieds/ lieder) – lied, poem cântat
pe una sau mai multe voci, cu sau fără
acompaniament, în ţările germanice: les lieds/
lieder de Schubert – liedurile lui Schubert.
*Liedul s-a născut în ţările germanice în Evul Mediu.
La început era polifonic, apoi, în sec. al XVIII-lea,
devine operă de concert acompaniată la pian sau de
orchestră graţie lui Beethoven, Schubert, Schumann,
Brahms, Wolf, Mahler şi R. Strauss.
LITHANIES (s. f. pl.) – litanii, rugăciuni liturgice în
care toate invocaţiile sunt urmate de o formulă
scurtă recitată sau cântată de asistenţă.
LIVRET (s. m.) – libret (sin: libretto): le livret d’un
opéra – libretul unei opere.
LONGUE (s. f.) – 1. (notă) lungă; 2. longa, notă din
notaţia medievală.
LOURE (s. f.) – 1. dans popular francez, originar din
Normandia, în tempo rar şi formă bipartită,
acompaniat de obicei de cimpoi; 2. cimpoi din
evul mediu.
LOURER (v. t.) – a lega notele.
LUTH (s. m.) – lăută, instrument muzical cu 7, 13 sau
21 de coarde ciupite, foarte în vogă în Europa
în sec. al XVI-lea şi al XVII-lea.
LUTHERIE (s. f.) – fabricarea instrumentelor cu
coarde şi cutie de rezonanţă (viori, chitare etc).
LUTHIER (s. m.) – lutier.
LUTHISTE (s.) – lutist, cântăreţ din lăută.
LYDIEN, -NNE (adj.) – mode lydien – mod lidian, mod
fa, în muzica bisericească (şi astăzi, în jaz).
LYRE (s. f.) – liră, instrument muzical cu coarde
ciupite, folosit în antichitate: jouer de la lyre – a
cânta la liră.
LYRIC (s. m.) – partea cântată dintr-un film sau dintro
operă dramatică.
LYRIQUE (adj.) – liric: théâtre lyrique – teatru liric;
drame lyrique – operă, oratoriu; comédie
lyrique – operă comică, operetă; artiste lyrique
– cântăreţ de operă, mai ales de operă comică.
LYRISME (s. m.) – lirism, gen liric: le lyrisme de
Chopin – lirismul lui Chopin.
M
MADRIGAL (s. m. pl: madrigaux) – madrigal,
compoziţie vocală polifonică a capella sau
monodică cu acompaniament şi care încearcă
22