descarca - Libraria Muzicala

DISSONANCE (s. f.) – disonanţă, raport de sunete
care reclamă o rezoluţie pe o consonanţă în
armonia tradiţională.
DISSONANT, -E (adj.) – disonant.
DIVA (s. f.) – divă, cântăreaţă celebră.
DIVERTIMENTO (s. m.) – divertisment, suită de piese
instrumentale pentru o orchestră mică (sin.
divertissement).
DIVERTISSEMENT (s. m.) – 1. intermezzo într-o
fugă, într-o operă lirică; 2. divertisment: les
divertissements de Mozart – divertismentele lui
Mozart.
DIVETTE (s. f.) – (înv.) divetă, vedetă de operetă, de
café-concert.
DIVISION (s. f.) – diviziune.
DIXTUOR (s. m.) – dixtuor.
DO (s. m. invar.) – do: dans la notation allemande,
anglaise, do est désigne par C – În notaţia
germană, engleză do este desemnat prin C.
D. O. C. (s. m.) – CD-ROM, în recomandarea
Academiei Franceze (disque optique compact).
DODÉCAPHONIQUE (adj.) – dodecafonic: La
musique dodécaphonique abandonne les
modes (musique modale) et les tons, la
gamme (musique tonale) – Muzica
dodecafonică abandonează modurile (muzica
modală) şi tonurile, gama (muzica tonală).
DODÉCAPHONISME (s. m.) – dodecafonism, sistem
muzical în care sunt folosite cele douăsprezece
note ale gamei cromatice temperate
occidentale.
DODÉCAPHONISTE (s. m.) – dodecafonist,
compozitor care foloseşte dodecafonismul.
DOIGTÉ [dwate] (n. m.) – digitaţie, modul de aşezare
a degetelor pe un instrument în timpul execuţiei
unei bucăţi muzicale; adnotaţie pe partitură în
care este precizat acest mod: Ce pianiste a un
bon doigté – Acest pianist are o digitaţie bună.
DOIGTER (v. t.) – a nota prin cifre digitaţia pe un text
muzical.
DOLCE (adv.) – dolce, cu blândeţe.
DOLCISSIMO (adv.) – dolcissimo.
DOMINANTE (s. f.) – dominantă, a cincea treaptă a
gamei diatonice la cvinta justă a tonicii: Le sol
est la dominante dans la gamme de do – Sol
este dominanta în gama do; septième de
dominante – septimă de dominantă, acord
major cu septimă minoră, plasat pe a cincea
treaptă a unei game.
DORIEN, -ENNE (adj. s.) – mode dorien – mod
dorian, modul re în muzica bisericească (şi
astăzi în jaz).
DOUBLE – 1. (s. m.) grupetto, dublare, variaţiune
ornată a unei piese vocale sau instrumentale;
2. (adj.) dublu: double bémol – dublu bemol;
double dièse – dublu diez.
DOUBLE-CROCHE (s. f. pl: doubles-croches) –
şaisprezecime, notă a cărei durată este de
jumătate dintr-o optime, şi a cărei coadă poartă
două bare sau două steguleţe.
DRAMATIQUE (adj.) – dramatic: musique dramatique
– muzică dramatică, compusă pentru scenă.
DRUMMER (s. m.) – baterist într-o orchestră de jaz,
de rock, de varietăţi.
DRUMS (s. m. pl.) – baterie într-o orchestră de jaz, de
rock, de varietăţi.
DUALISME (s. m.) – dualism.
DUETTISTE (s.) – duetist, persoană care cântă un
duo.
DUETTO (s. m.) duet, piesă mică pentru două voci
sau două instrumente.
DUO (s. m.) – duo, duet, compoziţie muzicală pentru
două voci, două instrumente.
DUODÉCIMALE (adj.) – à la manière duodécimale –
duodecimă.
DURÉE (s. f.) – durată (a unei note).
E
E (s. m. invar.) – mi în sistemul de notaţie folosit de
ţările anglo-saxone şi germanice.
ÉCHELLE (s. f.) – scară, succesiune de sunete
nestructurate, în opoziţie cu gama.
ÉCHO (s. m.) – ecou.
ÉCOLE (s. f.) – şcoală, mişcare.
ECLISSE (s. f.) – eclisă, piesă din lemn care
formează partea laterală a unui instrument cu
coarde.
ÉCOSSAISE (s. f.) – ecoseză.
ÉCOUTER (v. t.) – a asculta: écouter un disque – a
asculta un disc.
ÉCRITURE (s. f.) – scriitură, tehnică, metodă
particulară de expresie: L’écriture de Händel
est faite de clarté – Scriitura lui Händel se
caracterizează prin claritate.
ÉGLOGUE (s. f.) – eglogă, mic poem pastoral (sin.
bucolique, idylle, pastorale).
ÉLECTROACOUSTIQUE (adj.) – electroacustic:
musique électroacoustique – muzică
electroacustică, utilizând tehnica de producere,
de transmisie, de înregistrare şi de reproducere
a semnalelor acustice prin mijloace electrice,
cu ajutorul cărora produce sunete destinate
auzului direct (prin sintetizator) sau le
înregistrează pe bandă magnetică: La musique
électroacoustique regroupe la musique
concrète et la musique électronique – Muzica
electroacustică este formată din muzică
concretă şi muzică electronică.
ÉLECTRONIQUE (adj.) – electronic.
ÉLECTROPHONE (s. m.) – electrofon, aparat care
reproduce înregistrările sonore pe discuri (sin.
pick-up).
ÉLÉGIAQUE (adj.) – elegiac.
16