descarca - Libraria Muzicala

BIS [bis] – 1. (interj.) bis, strigăt adresat unui cântăreţ
pentru a cere repetarea a ceea ce s-a ascultat;
2. (adj.) indicaţie de repetare.
BISSER (v. t.) – a bisa.
BITONAL, -E, -ALS/ -AUX (adj.) – bitonal, care
utilizează două tonalităţi diferite.
BLANCHE (s. f.) – doime: Une blanche est un ovale
blanc, muni d’une queue – o doime este un
oval alb, cu o codiţă.
BLUES [bluz] (s. m.) – blues, lamentaţie din folclorul
afro-american, caracterizată printr-o formulă
armonică constantă şi un ritm în patru timpi, al
cărei stil a influenţat jazul.
BLUETTE (s. f.) – (înv.) bluetă, bagatelă.
BŒUF (s. m.) – întâlnire a cântăreţilor de jaz unde
cântă pentru propria plăcere: faire un bœuf, le
bœuf – a cânta de plăcere.
BOIS (s. m. pl.) – familia instrumentelor de suflat din
lemn (oboi, clarinet, corn englez, bas) şi a celor
al căror timbru este asemănător cu acela al
instrumentelor din lemn (flaut, saxofon).
BOLÉRO (s. m.) – bolero, arie pe care se dansează
un dans de origine andaluză în trei timpi, cu
ritm accentuat: “Le Boléro” de Ravel –
“Boleroul” lui Ravel.
BOMBARDE (s. f.) – 1. bombardă, instrument de
suflat din lemn cu ancie dublă şi tonalitate
gravă; 2. registru de orgă care asigură basul.
BOMBARDON (s. m.) – bombardon, contrabas al
bombardei, folosit în fanfare.
BONGO (s. m.) – bongos, instrument de percuţie de
origine latino-americană, format din două tobe
mici, fixate una de cealaltă.
BOOGIE-WOOGIE (s. m. pl. boogie-woogies) – stil
de jaz apărut în Statele Unite prin 1930, mai
întâi pentru pian şi apoi pentru orchestră, care
a dat naştere unui dans foarte ritmat.
BOP/ BE-BOP [bibop] (s. m.) – bop, be-bop.
BOURRÉE (s. f.) – dans popular francez din regiunea
Auvergne.
BOSSA-NOVA (s. f. pl. bossas-novas) – muzică de
dans braziliană, asemănătoare cu samba.
BOSTON (s. m.) – boston, un vals lent.
BOUFFE (s. m.) – opéra bouffe – operă bufă (v.
opéra).
BOURDON (s. m.) – 1. clopot mare cu sunet grav; 2.
registru de orgă cu sonoritate dulce şi
molatecă.
BOURDONNER (v. t.) – a fredona (un cântec).
BOURRÉE (s. f.) – numele unui dans ţărănesc din
Auvergne; melodia pe care se dansează acest
dans.
BOUZOUKI/ BUZUKI (s. m.) – instrument din familia
lăutei, cu coadă lungă şi cutie bombată, folosit
în muzica greacă modernă.
BOYAU (s. m. pl: boyaux) – coardă confecţionată din
intestinul unor animale (şi corde de boyau).
BRANLE (s. m.) – vechi dans francez cu numeroase
variante, introdus în muzica de la curtea
franceză în sec. al XV-lea – al XVI-lea şi foarte
gustat pentru că era adesea însoţit de
interpretarea unor cuplete satirice.
BRAVOURE (s. f.) – bravură: morceau de bravoure –
pasaj de efect.
BREAK [brek] (s. m.) – (jaz) scurtă întrerupere în
cântecul orchestrei care are ca efect sporirea
atenţiei.
BRÈVE (s. f.) – breve, notă din notaţia medievală (în
opoziţie cu longa).
BRIO (s. m.) – 1. brio, vivacitate, antren; 2.
virtuozitate: Il joua son morceau avec brio – Şia
interpretat bucata cu brio.
BRODERIE (s. f.) – broderie, notă ornând o melodie.
BUCOLIQUE – 1. (adj.) bucolic; 2. (s. m.) (genul)
bucolic; 3. (s. f.) bucolică.
BUGLE (s. m.) – buglă, fligorn sopran, instrument de
suflat cu pistoane, din familia saxhornului,
asemănător cu goarna, folosit mai ales în
fanfarele militare; petit bugle – fligorn
sopranino.
BUGLE ALTO (s. m.) – fligorn alto (sin. saxhorn
alto).
BUGLE TENOR (s. m.) – fligorn tenor (sin. baryton
en si bemol).
BURLESQUE (adj.) – burlesc, de un comic
extravagant.
BYZANTIN (adj.) – bizantin: chant byzantin – cânt
bizantin.
C
C (s. m. invar.) – do, în sistemul de notaţie folosit de
ţările anglo-saxone şi germanice.
CABARET (s. m.) – cabaret, loc unde se prezintă un
spectacol şi în care clienţii pot să mănânce, să
bea şi să danseze.
CACHUCHA (s. f.) – dans andaluz în tempo vioi şi
măsură ternară.
CACOPHONIE (s. f.) – cacofonie.
CADENCE (s. f.) – 1. cadenţă, înlănţuire de acorduri
într-o frază muzicală: cadence parfaite –
cadenţă care se încheie cu tonica; 2. pasaj de
virtuozitate rezervat solistului într-un concert
(improvizat până prin sec. al XIX-lea).
CADENCER (v. t.) – a cadenţa, a ritma.
CAFÉ-CONCERT (s. m. pl: cafés-concerts) – caféconcert,
şantan, teatru în care se putea bea şi
fuma în timp ce se vizionau numere de musichall
(până prin 1914); abrev. (fam.): caf’conc’.
CAISSE (s. f.) – 1. cutie care conţine mecanismul
unui instrument muzical: caisse d’un piano –
cutia unui pian; 2. cilindrul unor instrumente de
percuţie; instrumentul însuşi; grosse caisse:
tobă mare.
10