antologie V – 2010-2011

pe insula lor de teamă că autorităţile îi vor aresta pentru că fiul lor
deranjase liniştea publică prin urletul lui, cei doi părinţi se mutară
undeva în Europa centrală. Acolo duseră o viaţă liniştită împreună
cu fiul lor, Flitz, pe care doar o literă îl despărţea de reîncarnarea
lui de un secol mai târziu.
Flitz creştea văzând cu ochii: crescuse în 8 ani cât alţii în 4.
Totul mergea strună, până când a venit momentul ca Flitz să
meargă la şcoală. Depunând eforturi financiare de neînchipuit,
părinţii lui l-au trimis la şcoala din sat, în speranţa că fiul lor va
da dovadă de capacităţi intelectuale deosebite. Nu degeaba
răcnetul îi fusese auzit de întreaga lume, asta înseamnă că are cu
adevărat ceva de spus, gândea tatăl lui. Ei bine, nu avea. Creierul
lui era ca o tablă goală pe care se scriau şi se ştergeau
informaţiile, astfel încât nicio lecţie nu îi rămânea în minte mai
mult de o zi sau două. Desigur, asta nu îl incomoda deloc atunci
când era ascultat din lecţia de zi, dar testele periodice erau o
problemă destul de mare. Uneori era considerat un geniu, alteori
doar al naibii de prost, dar cert e că era un personaj destul de
controversat, cu atât mai mult că în afara orelor de curs nu
deschidea gura deloc.
Momentul în care colegii i-au auzit glasul lui Flitzwilliam în
pauza dintre ore pentru prima dată a fost momentul care a
schimbat istoria întregii omeniri. Era o miercuri dimineaţă
însorită, iar Flitz tocmai luase cea mai mică notă posibilă la testul
de la matematică. Atunci, în creierul lui se născu o dorinţă nouă,
dorinţă de a vorbi, pe care o satisfăcu imediat ce profesorul ieşi
din clasă.
- Boule!
Spuse cuvântul cu o satisfacţie nemăsurată, iar pe faţă i se
întinse un zâmbet triumfător. Privi în jur, aşteptând rezultatele
victoriei sale. De data aceasta nu se făcuse auzit de întreaga lume,
dar cel puţin cei 20 de elevi din clasa lui fură captivaţi de sunetul
acela nou, fascinant care era vocea lui. Vocea lui care emitea
altceva decât definiţia gramaticii sau părţile componente ale unei
plante. Vocea lui care spunea acest cuvânt revigorator, o
adevărată încântare pentru ureche: „Boule”.
96