antologie V – 2010-2011

Un zgomot surd străbătu cerul înlăcrimat. Pistolul fusese
folosit.
- Tu nu meriţi să pronunţi cuvântul „iubire”.
Trupul fu străpuns de glonţul rece şi se prăbuşi pe pământul
ud. Albul rochiei era acum pătat de sânge şi noroi. Un râu de
lacrimi străbătu faţa arhitectului. Căzu în genunchi lângă ea şi îşi
lăsă capul pe pieptul ei însângerat. Lacrimile se amestecau cu
ploaia rece. Inima ei încetase acum să mai pulseze.
Ploua infernal.
81