antologie V – 2010-2011

- Salut...
- Cum o mai duci? Rar te vede omul...
- Ştii doar că am lucrat acasă şi...
- Dragostea asta... zâmbi Mihai cu subînţeles.
- Te duce în mormânt... Hai să intrăm undeva. Am chef de o
bere.
Amicul său păru surprins de replica lui Şerban. Se întreba ce i
s-a întâmplat. Se aşezară la o masă de pe o terasă goală.
Comandară două beri şi sandvişuri.
- Te simţi bine?
- Am cerut-o în căsătorie şi a refuzat.
Fraza sparse liniştea în care îşi savurau mâncarea. Mihai nu
ştiu ce să spună.
- Mi-a zis că nu e făcută pentru cratiţă. Nu dă ea importanţă
unui act şi citez „pălăvrăgelilor unui preot”.
Şerban izbucni într-un râs sarcastic.
- Nu ştiu ce să-ţi spun… poate vrea să mai aştepte.
- E împotriva mariajului. Face parte din categoria femeilor
emancipate, desigur. La naiba cu ele. Ha, ha, ha...
- Priveşte partea plină a paharului. E o femeie pe cinste!
- Paharul e gol. Azi s-a golit. De fapt, cred că s-a spart. Am
30 de ani, mă despart de ea şi ce fac? Mă mai ia dracu‟ de soţ! Ha,
ha, ha...
- Nu vorbi aşa. Eşti încă tânăr!
- Îmi doresc o familie, Mihai! Ea nici nu vrea să audă. Mi-ar
plăcea să o văd zâmbind alături de copilul meu. Probabil nu vrea
să-şi strice silueta pentru un „ţânc”...
- E complicat din câte văd...
- Ba nu! E chiar simplu. O să iau una de 40 de ani disperată
după un soţ tânăr şi am rezolvat-o. Ha, ha, ha... Ce dacă o să fie o
babă la 50, iar eu o s-o înşel cu prima care îmi iese în cale? C‟est
la vie!
- Se poate trăi şi fără nuntă...
- Ca să poată să îmi dea papucii mai repede? O să fac eu asta
şi cât mai curând.
Paharele de bere se goleau treptat sub ochii albaştri ai lui
Şerban.
77