antologie V – 2010-2011

- Mai încolo ţi-o faci singur!
- Ştiu! râse el ironic.
Reveni în cameră cu ceaşca în mână şi se apucă iar de lucru.
Zgomotul creionului pe hârtie era singurul sunet care se auzea în
cameră. Ileana îşi mai sorbea cafeaua din când în când şi o gumă
de şters se auzea dansând pe coala plină de schiţe.
- Hai să ne căsătorim!
Şerban se întoarse brusc spre ea, privind-o drăgăstos.
- Ce?
- Soţ şi soţie...
- Fii serios!
- Nu cred într-o bucată de hârtie şi pălăvrăgelile unui preot
într-o zi cu soare şi, mai ales, nu mă văd cu o pereche de ţânci pe
lângă mine, făcând menajul în fiecare zi.
- Treburile casnice le poate face o menajeră. Cred că ne
putem permite una. Cât despre copii... Ai abia 28 de ani, eu fac
30. Timp este destul.
- Nu găsesc rostul unei căsătorii în momentul ăsta... Ne este
bine aşa cum suntem. Ai mâncat ceva azi?
Se duse în bucătărie. Zgomotul cuţitului tăind pâinea îl enerva
pe Şerban.
- Nu schimba subiectul! Şi lasă naibii mâncarea!
Reveni în cameră, mâncând o felie de pâine cu unt.
- Ştii că te iubesc! Chiar ai nevoie de o semnatură la primărie
ca să ţi-o demonstrez? Multe cupluri s-au destrămat din cauza
mariajului. Hai să o lăsăm aşa cum e. Plus că nu mă imaginez
trăindu-mi restul vieţii cu o singură persoană. Vremurile în care
ajungeai la nunta de aur au trecut. Ar trebui să fii realist. Eu...
- Bine. Las-o baltă! Mă duc la birou să mai iau nişte planşe.
- Dar nu ai mâncat nimic!
- O să iau ceva pe drum. Ne vedem mai încolo.
Pentru prima oară de când erau împreună pleca fără să o
sărute. Ileana simţi răceala din privirile lui.
„Nu vrea să fie legată de mine pentru tot restul vieţii. Trebuia
să mă aştept la asta!”
- Şerbane! Salut, omule!
Mihai apăru în faţa lui surâzător.
76