antologie V – 2010-2011

- Cu ce ocazie?
- E ziua lui de naştere.
- O să-i zic «La mulţi ani!» mâine şi, probabil o să-i fac cadou
o sticlă de vin bun. Poate la anul nu vă mai serveşte cu suc. Ha,
ha, ha...
Hohotele de râs pălmuiau sec aerul de toamnă. Mihai păru
încurcat de remarca lui Şerban.
- Nu se bea alcool aşa devreme!
- E ora 13.00, amice! Oricum, putea să ne cheme altundeva şi
la altă oră. Pariu că tortul a fost gătit de nevastă-sa!
Izbucni iarăşi în râs, cu şi mai multă ironie.
- Nu ştiu, dar mie mi-a plăcut.
- Auzi măi Mihai, hai undeva să mâncăm!
- Şi actele?
„Tipul ăsta are o memorie prea bună!”
- Le iau altă dată. Tot ce vreau acum e să-mi potolesc foamea.
Mirat de propunere, Mihai acceptă. Intrară într-o patiserie şi
comandară două pizza.
- Ştiu, e nesănătoasă, dar nu mă pot abţine! zâmbi Şerban.
- Ăsta e secolul XXI. Cine mai are timp să gătească?
- Aşa e. Murim ceva mai devreme ca bunicii noştri, dar măcar
trăim viaţa din plin! Carpe Diem...
- Ţi-e frică de bătrâneţe, Şerbane?
- Nu o să apuc eu etapa asta! Ha, ha, ha... mi-e frică de
singurătate. Atât!
- Nu crezi în Dumnezeu?
- Chestiunea asta e ceva mai complicată. Nu poate fi discutată
între două bucăţi de pizza. O vom relua altă dată.
- Bine, zâmbi Mihai la gândul că va exista un „altă dată”.
În acea după-amiază, între cei doi bărbaţi se legă o prietenie
ciudată. Şerban nu credea în ea, dar se simţea bine în compania
colegului său. Ajuns acasă, arhitectul se trânti în pat şi opri din
nenumăratele trenuri încărcate cu gânduri, întâmplarea de ieri.
Femeia aceea îl marcase profund. Frumuseţea ei unică îl derutase
ca pe un adolescent îndrăgostit. Trebuia să o revadă şi ştia că o va
face... Când, unde, nu-i păsa.
73