01.06.2013 Views

antologie V – 2010-2011

antologie V – 2010-2011

antologie V – 2010-2011

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

- Nu mă surprinde. O să pierzi multe duminici aşa. Te vei<br />

obişnui. Oricum, aveam de gând să trec mâine pe acolo să iau<br />

nişte acte.<br />

Mihai se simţi inutil.<br />

- Nu este o chestiune foarte importantă din câte am înţeles.<br />

- Niciodată nu este.<br />

Un zâmbet amar se ivi pe faţa lui Mihai. Nu reuşea niciodată<br />

să lege o relaţie amicală cu Şerban. Era mereu respins în note de<br />

sarcasm si aroganţă.<br />

- Eu te las acum. Ne vedem mâine la 12.00. O seară bună!<br />

- Şi ţie la fel. Merci, oricum, de anunţ.<br />

„Probabil e un băiat bun. Poate că am fost cam dur cu el. La<br />

naiba! O să-l invit mâine la o cafea, după serviciu.” Achită nota<br />

de plată şi ieşi nepăsător din cafenea. Picăturile mari de ploaie,<br />

ivite din senin, se scufundau în pământul bătătorit de pantofii<br />

trecătorilor.<br />

„Am aflat ce-mi lipseşte. O umbrelă!”, izbucni el într-un râs<br />

haotic. Oamenii se uitau miraţi la el, de sub marginile umbrelelor<br />

ude. Se gândi: „Da, da... ce vă pasă vouă? Mă priviţi cu un aer<br />

superior de posesori de umbrele. Norocoşilor!”, şi de data asta nu<br />

putu să se abţină de la o altă repriză de râs, ceva mai zgomotoasă<br />

ca precedenta.<br />

„Să iau un taxi şi să suport aiurelile unui bătrânel plictisit de<br />

viaţă? Mai bine merg pe jos... Pană la urmă, e doar apă.” Paşii se<br />

scurgeau încet în seara cenuşie a sfârşitului somnolent de<br />

septembrie. Strada era pustie. Câteva umbrele lipsite de viaţă<br />

populau trotuarele ude. Întunericul nopţii se lăsa încet asupra<br />

Bucureştiului, iar lumina felinarelor dădea o înfăţişare ştearsă<br />

străzii. „De ce naiba le aprind în miezul zilei? Ce rataţi! La anul<br />

nu mai votez cu ei.”<br />

Şerban mergea încet. Era ud leoarcă, dar nu se grăbea spre<br />

casă. Se opri în faţa unei bănci măturate de secundele infinitului.<br />

„Ciudat! E prima oară când văd bucata asta de lemn, deşi trec pe<br />

aici zilnic.” Se aşeză pe bancă, posomorât de urâţenia vremii. Nu<br />

suporta ploaia neînsoţită de caldele săgeţi ale soarelui. Trupul îi<br />

ardea sub veşmintele ude, iar părul brunet îi flutura în mrejele<br />

vântului aspru de toamnă. Cerul azuriu îşi regăsea pacea în ochii<br />

70

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!