antologie V – 2010-2011

ANDREEA SOLOMON
Are tendinta de a găsi definiţii-metaforă pentru adolescenţă, de a
sintetiza realitatea poetică în haikuuri ,,cam şchioape”, dar proaspete,
iar limbajul este adaptat ideii poetice. Atunci când poezia este prea
intimă, se pierde cu interogaţii si exclamaţii care o diluează. Autorul se
autodefineşte ca ,,... al treilea fulg de nea/ Ce nu a mai vrut să cadă/ Şi
care a rămas la marginea infinitului”. Cu o modestie orgolioasă
declară că a vrut sa uite momentul ,, Când a învins/ Imposibilul”.
Elena Bostan
Timp de sentimente
Adolescenţă - antidot pentru solitudine.
Suflet infantil îndurerat
De lacrimi sângerii.
Ai păşit în viaţă cu amintiri pierdute
Ai privit viitorul
Fără a simţi trecutul.
Adolescentul – prima iubire a vieţii.
Sărut în echinocţiu
Prezent etern al lumii
Atingere de şoapte
De şoapte fără nume…
Adolescenta – umbră inefabilă a dragostei lui
Ea răsare raze de Roşu
Peste valuri diafane
Şi dispare…
Adolescenţi evoluând in timp
Uitând de viaţă
Uitând de ei…
Au uitat de promisiunea
Salvată de gânduri pustii
64