antologie V – 2010-2011

Stihuri fără an
Puteri neajutate se-adună într-un vers,
Hilar de râs. Amar colaj de vieţi.
Scrinurile-albe ale zilelor de ieri,
Ascund în ele taine, şoapte de poet.
Şi-n stih trăieşte gândul, ce trece dar rămâne,
Stih rămâne gândul- romanţă ce vrea sa sune,
În zarea frământată, cu porţile ascunse,
Tăcut poet ce naşte o viaţă printre vise.
Certată cu mine
Nu am curaj să privesc în nişte cioburi de oglindă,
Oglindă spartă la propria atingere…
Sufletu-mi se oglindeşte, iar ochii lăcrimează.
Minciunea se afundă din ce în ce mai tare,
Iar cutele perdelei dispar cu tot cu ea,
Descoperind corăbii de gri.
Caut un răspuns la exerciţiul fără rezolvare.
Dar în zadar..
Ispăşesc ori un furt, ori un vis…
53