antologie V – 2010-2011

Nu recunosc
N-am să recunosc
niciodată
acea libertate primitivă
de a-ţi face de cap.
Nici chiar sinceritatea
nu diminuează
vinovăţia
şi abjecţia.
Iubirea
elevată şi profundă,
cu flăcările ei curate,
cu tristeţi rafinate
şi tăceri
mă contopeşte
şi mă eliberează
de spaima golului
şi a ridicolului.
Ura, am învins!
Mi-ar plăcea
să comand
o mică armată de creiere
dar
să lupt de una singură
şi să înving
aroganţa delirantă a unui nebun.
N-am nevoie
de muşchi şi de arme
ci
de mobilizarea generală
a creierelor.
Încerc
cu o misiune usoară
50