antologie V – 2010-2011

Ochii de Charon
Ia-mă,
Chiar acum,
Căci păcatele-mi sunt nule
Dar totul arată mai bine spre apus,
Şi aş putea longevi către întunericul
Ochilor tăi, în ochii tăi…
În ochii tăi,
Şi tot ceea ce ai iubit a ars de viu,
Şi-mi arde mintea-mi virgină,
Şi-a ars în lumina întru care
Pot vedea în ochii tăi,
Vânatul rece, dulcele tradării…
Căci mintea ta e asemenea
Luntrei vechi si posomorâte
Ichistată de mitologiea lui Charon,
Pe care astept,
Si ard în mintea ta,
Ia-mă, căci sunt încã vie
Şi aş putea aparţine luntrei tale,
Brodată de singurãtatea
Veacurilor scurte
Asteptate în zadarul mediocru
Al chemării…
Căci mi-am pierdut biletul,
Iar în buzunaru-mi huruie încă
Cei doi sous păstraţi
În amintirea vremurilor prăfuite
Ale vietii mele profane trecute…
44