antologie V – 2010-2011

Îngerul s-a dispersat în cioburi multicolore
Formând covorul pe care Octombrie
Să-şi gâdile tălpile, în nemurire...
Misterioasa fată
Printre copacii zvelţi,
Înălţaţi până la apele cerului,
Se zăreşte o copilă,
Sibilinică, frumoasă,
Cu ochii sclipitori,
Ca doi Luceferi,
Şi buzele mari
Ca două semilune.
Un joc de lumini şi umbre
Îi dezgoleşte trupul arămiu,
La gâtu-i fin atârnă,
Un şirag de stele,
Iar luna-i conturează
Cu razele plăpânde,
Formele sublime.
C-o voce suavă,
Ea cântă cu dor,
În toate poeziile.
Noaptea.
42