antologie V – 2010-2011

Invocă furtuna, invocă ploaia…
Dar el învinge, ea nu-i stinge văpaia.
Ea ştie că vine, dar nu-l aşteaptă.
Umbre închise,
sparte-n frânturi de cuvinte
şi prinse-ntre pânze neînsufleţite.
Castelul, sub bolta cerească,
un templu aievea,
e pentru el, muritorul de rând,
închisoare pe viaţă în inima ei,
plângând.
Aproape de moartea în sine,
aroma momentului e dulce.
Priviri blânde si meschine,
îmbrăţişări negre şi fine.
E ultimul sunet,
Ultimul gând,
Ultima noapte-mpreună,
sub acelaşi cer sângerând.
Zorii aduc cu sine aburi din trecut,
dar vremea-i pustie,
pământul e mut.
Mozaic invers
Prefăte-n scrum în gând
Şi pleacă-n asfiţit...
Bulinelor verzi nu le pasă
de bulinele negre aiurite.
Fum ameţt în splendoare
De fericire disimulată
Bulinele verzi cred că
bulinele negre nu se asortează.
38