antologie V – 2010-2011

MĂDĂLINA CRĂCIUNESCU
O manieră lirică cu disponibilităţi pentru iluzie, oferind un lexic
poetic divers, surprinzător.
Nicolae Mihai
Elegii în care eul liric îşi plânge existenţa. Frământări dramatice,
fără rezolvare, într-o notă de revoltă jalnică.
Crematoriu
Muză de ceară
Cu ochi de topaz
Şi văl de mătase peste grumaz,
Cu buze de sânge
Îmbibate-n absint
Ce spiritu-i strânge
şi-l îneacă-n infinit.
El, muritorul încrezător în sine,
a căzut pradă acestor sărutări haine.
Dulceaţă amară, cernută prin vene,
aleargă acum spre timpuri perene,
goneşte spre şoapte ademenitoare,
rostite uşor, printre stele muritoare.
Ea, muza vinovată,
De dorinţe ascunse,
De idei emipirice-aprinse,
toate-n inima lui de fiinţă metamorfozată,
ştie că vine, dar încă nu-l aşteaptă.
Invocă vântul,
să-i curme avântul
Invocă apa,
să-i inunde galopul
37
Atena Mariana Zară