antologie V – 2010-2011

Sisteme
Anunţă-mă când o să te spânzuri peste oraş,
o să te ştrangulezi cu o rază de soare, cum mi-ai zis.
Noi amândoi ştim că nimic nu este scris,
timpul nu e doar un bloc, etaj peste etaj.
Acelaşi soare de care mintea ta se-agaţă
E, chiar acum, podea pentru alte picioare,
pământ pentru un uriaş cu mult mai mare
decât însuşi Adam, cu care Dumnezeu stă faţă-n faţă.
Sunt atât de mulţi de tine, nu-mi ajunge o eternitate
să număr toate posibilităţile care sunt,
să devin cer sau să devin pământ?
real şi ireal stând spate-n spate.
Când o să vezi doi sori în apus, să-mi spui şi mie,
ca să te dedublez în spânzurătoarea ta solară.
Şi poate, la sfârşit, şi viaţa ta imaginară
va trece graniţe şi va urla: sunt vie.
Grafic
Oare cum e să fii pasteurizat, ca laptele?
În orice caz, e mai bine să trăieşti undeva acolo jos mereu, la
temperatură scăzută,
decât să fii pe vârful muntelui azi şi în fundul gropii mâine.
E mai bine să urli ani de zile până îţi pierzi vocea
(sau până fierbi o ceaşcă de cafea)
decât să ţipi o dată pentru ca apoi să păstrezi tăcerea veşnic.
E mai bine să mori mereu, mereu decât să trăieşti şi-apoi
să dai colţul, brusc.
Măcar aşa ştii una şi bună: nu exist, deci nu prea pot să mor.
Geometria nu e o ştiinţă bună.
Liniile drepte nu se pot prelungi la nesfârşit.
33