antologie V – 2010-2011

nimic în cale la orizont! (păşind spre tron) Cine să îmi strice
dansul?
Odată ce îşi pune coroana pe cap, Lysandro începe să se
cutremure din ce în ce mai violent.
G: (râzând) Toţi rebelii au murit! Toţi rebelii AU MURIT!
Zeii vor cânta-nălţarea mea, muritorii căderea ta! Cavalere, nu
eşti tu maestrul? Nu eşti tu maestrul nimănui?
Coroana lui Lysandro începe să scoată scântei iar Lysandro
să se clatine pe picioare
G: (cu ochii ţintă spre Lysandro) Al nimănui! Al nimănui!
Eşti al nimănui! Al nimănui!
L: (încercând să tragă aer adânc în piept) Nu-nţeleg, să
rămân să mor pentru cei învinşi sau să fug, să plec să-i plâng pe
veci? Mi-am imaginat nici un soldat, nicio victorie, nici învinşi…
Şi-acum închid ochii să nu văd nici un păcat, nici un scandal…
Lysandro începe să scâncească, după care să strige puternic
de durere.Se prăbuşeşte în genunchi, cu privirea în pământ.Uşa
către camera Gregoriei se dă de perete,intră Nemo, încănjurat de
Boaz şi Jachin.
Nemo: (către Gregoria) Lasă-mi vorba să răzbată, acum am
intrat! Inima ta o fi de oţel dar cântecul meu o înmoaie! Ce păcat
că hainele nu-ţi pot roşi, dar ruşinea ta-i parfum greoi… (fuge
spre pian şi începe să cânte, cu privirea la Lysandro) Lysandro…
Lysandro! Toţi rebelii au murit, ai rămas al nimănui… Dar ridicăte
căci eu îţi cânt ţie, termină-ţi dansul glorios! Mizerabilii vin cu
monstrul geloziei, „SINUCIDERE” să-ţi scrie pe mormânt! Totul
e gata, numai dansul tău nu e… Lysandro! Care ţi-e răspunsul?
Lysandro! Care ţi-e răspunsul?!
L: (cu vocea stinsă, ridicându-se cu greu în picioare; din
trupul său începe să iasă un fum subţire) N-am nevoie de noroc,
acum sunt la pământ.
Lysandro coboară de pe pian, ocolindu-l pe Nemo.Porneşte,
şchiopătând şi tremurând, spre Gregoria,urmat de Harpii, care
adulmecă dâra de fum lăsată în urmă.Boaz şi Jachin se năpustesc
290