antologie V – 2010-2011

Chipuri străine
Şi chipuri bucăţi se sfarmă,
apa pare a se sparge în cioburi încălzite,
mă văd prin fiecare
şi faţa-mi se răstoarnă.
Ce-or fi acelea lacrimi
sau ploi care aduse
şi-au regretat viaţa?
Nouă ne-au fost supuse.
Şi cad, şi-n urmă lasă răni
pe care le acoperi tu,
nu mai putem să ne minţim,
nu mai ştim cum.
Văd ochii peste care se lasă iar tăcere,
cu privirea parcă m-adună de pe jos,
pentru c-aflase taina
la el nu m-am întors.
Apoi perlele ce mi le-a dăruit
tăceau, bietele perle,
pe pieptul de vreme ostenit
să fiu doar eu şi ele.
Şi azi chipuri în bucăţi se sfarmă,
inima se face cioburi în apus se pare,
îl văd în fiecare
şi paşii se răscoală, îl vor afară.
29