antologie V – 2010-2011

B şi J: Fiul cel zălud a dansat precum un titirez până la
porţile Olimpului, încă de la prima treaptă şi-a strigat doleanţele,
maică-sa e foc şi pară! (Nemo începe să mărească ritmul melodiei
şi se apleacă din ce în ce deasupra clapelor) Ooo! Fiul a cerut
coroana dar zeiţa îi va pune beţe-n roate, dansul victorios i-l va
ruina! Coroana-i dăruieşte şi pieirea incredibilă odată cu ea!
N: Atunci să o oprim, dar neştiutori de preţul faptei noastre!
B şi J: (lamentabil) Ooo! De-ar fi scandalul atât de mic, mic,
mic! Dar e mare, cât de mare!…
N: Cât Olimpul de mare? Ce mai ştiţi voi, bieţi nenorociţi?
B şi J: Mizerabilii au partea lor de răzbunare şi-au pornit cu
ea la înaintare! O vor lua cu preţul sângelui secătuit de glorie, căci
atât Olimpul, cât şi muritorii, vor vorbi pe veci de păcatul de
neiertat ce Gregoria i-l pune-n cârcă prinţului! (o pauză de
respiraţie adâncă) „SINUCIDERE” va scrie! Ambrozia dulce şi
puterea, otrava din spatele zeilor! Pătată-i este amintirea… Ea ştie
că toţi vor privi şi asta o face să creadă că e mâna justă a
destinului!
În sala tronului începe ceremonia de încoronare.Porneşte
melodia încoronării.
N: (oprindu-se din cântat) Ce se-aude?…
B şi J: Oh… Olimpul, ce va plânge pentru-ntâia oară cu
adevărat, zguduit de primul scandal al zeilor…
Scena 2 – Sala tronului
Gregoria, purtând o coroană şi păşind graţios către
Lysandro, aflat în mijlocul scenei Harpilei plutind liniştite
aproape de tavanul sălii
Gregoria: Fie ca văpaia ta să nu apună niciodată (întinzândui
coroana lui Lysandro) şi să-ţi găsească focul inimii pururi
arzând, văpaie a Olimpului!
Lysandro: (apucând coroana şi cocoţându-se pe pian) Toţi
fiorii aceştia ce-mi scrutează pielea nu pot însemna decât că e
bine! Dacă vezi stelele, cu siguranţă le şi poţi atinge şi nu am
289