antologie V – 2010-2011

L: (lăsând uşor mâna Gregoriei jos) Îmi… pare rău. Cortina
încă nu vrea a se supune. Şi nu, povestea nu e gata… Am venit,
mamă, da, dar locul acesta încă nu-mi prieşte.
G: (îndepărtându-se uşor de Lysandro, către cufăr) Ce vrei
să spui?
L: De mi-e scris să rămân pe veci aici, atunci nu poate fi
altfel decât cum îmi cântă sufletul, nu-i aşa?
G: Atunci? Spune ce vrei!
L: Nimic decât victorie-n noua mea misiune! Vreau coroana
şi, de ea sudată, cheia porţilor Olimpului! Sunt regele rebelilor,
pungaşilor şi-al vagabonzilor! De le voi da undă verde întreaceste
ziduri, toate străzile ni se vor preface-n ringuri aurite iar
stelele în globuri lucitoare! Nimeni nu va mai plânge după
gloanţe irosite şi vom dansa sub lumina viitorului, călcând în
picioare umbra trecutului!…
Gregoria cade în genunchi lângă cufăr.
L: Nu îmi plânge vorbele căci nu am de ales, îţi spun, decât
să urăsc ceea ce este şi să mă bucur pentru ce va fi! Nu îi pot iubi
din două locuri deodată şi nici tu pe mine decât aici, aşa că lasămă
să duc misiunea la bun sfârşit!
G: Poarta ţi-e deschisă, dragule! Fă ce vrei, precum ţi-e firea,
fii ceea ce eşti… Dar asta nu se poate încheia (deschide uşor
cufărul) înainte ca trâmbiţele să anunţe încoronarea mult
vânată…
Scena 2 – Dormitorul Gregoriei
Nemo cântă la pian o improvizaţie leneşă. Intră în fugă Boaz
şi Jachin.
Boaz şi Jachin: Nemo, Nemo! Te-am găsit! Şi cu tine,
sperăm, şi minţile zeiţei noastre ce a fost!
Nemo: (fără a-şi lua degetele de pe clape) Şşşt! (în şoaptă)
V-aţi dat drumul la gură? Să nu vă audă, imbecililor! Pilonii nu
au voie să se clintească! Ce-i cu voi, ce-i cu Gregoria? Vorbiţi,
dar repede, băieţi!
288