antologie V – 2010-2011

Lysandro, oficiali) Şi tu! Glasul tău să nu ne mai bântuie
nicicând, nici paşii, nici lumina… Nu vrem să cutremurăm
pământul, nici să zguduim împărăţiile pentru trădarea ta! Nu vom
preface lumea-n pustie, nici nu vom nimici temple pentru iertarea
ta! Rămâi… Noi vom pleca. (întorcându-se pe vârfuri)
B: Haidem, Dion…
D: Haidem, Bacchus…
B şi D: Ne vom găsi alt colţ de stradă mizerabil din care să ne
ridicăm o nouă lume… Zeilor, noi venim să vă furăm!
Zeilor, noi venim să vă furăm!
Frumuşei, vagabonzi,
Deşucheaţi şi curajoşi,
Mizerabili ne numiţi!
Noi venim să vă furăm!
Bacchus şi Dion părăsesc templul.
- Actul 2 -
Scena 1 – La poalele treptelor ce duc către Olimp
Corul prezent într-un con de umbră; Intră Lysandro cu o
sticlă de vin
Lysandro: (păşind agale către scară; începe coloana sonoră
a monologului) Cum să ţii uşa deschisă pentru alţii să te-urmeze
şi să te şi-ndepărtezi de ea? Cum poţi rezista chemării de-a păşi
sub reflectoare când tot ce ai e un păcat? Eu închin aici ultima
mea sticlă, am promis, vreau să mă opresc şi să-ncep altceva! Şinchin
păcatul, nu mi-e ruşine!… De-abia de-acum luaţi în primire
scandalul cel adevărat!
(către public)
Bravi soldaţi cu arme-plastic, unde v-ascundeţi de război?
Bravi soldaţi cu scuturi sparte, unde v-ascundeţi mândria?
Zi şi noapte, tot pe spate; muzica sună pentru noi!
(către capătul de sus al scărilor)
Poţi să-mi dai ce vrem cu toţii? Libertate, chiar de-i târziu!
(înapoi către public)
286