antologie V – 2010-2011

înaintea-mi înapoi către Olimp, căci nu mă fac eu de ruşine
întorcându-mă fără tine!
L: Du-te-acasă fără mine!
G: Nu mă fac eu de ruşine!
L: (încercând să scape din strânsoare) Dar du-te-odată fără
mine!
G: Nu mă fac eu de ruşine! Rămâi cu, cu… (în şoaptă) Cu
mizerabilii aceia?
B şi D: (întorcându-se voioşi cu faţa către cei trei) Ei! I-a
chemat cineva pe Mizerabili?
Mizerabilii se năpustesc asupra Gregoriei şi a lui Nemo şi îi
dezbracă de pelerine.La vederea celor doi, Mizerabilii leşină,
numai Bacchus şi Dion rămân în picioare.
B şi D: (păşind curioşi către cei trei) Dar… Cum se face că
avem onoarea vizitei unei… zeiţe… în templul destrăbălării?
Doreşte oare ea să ni se-alăture?
G: Bacchus! Dion! (păşind înapoi, dezgustată) Doi spurcaţi,
n-aş fi crezut nicicând! Doi zei decăzuţi! Vă crapă statuile de
ruşinea ce le-o-aduceţi! (jenată, către Lysandro) Aşa vrei să
ajungi, Lysandro? Nerecunoscător pentru gloria ce-ţi fierbe la astă
oră-n sânge căci tu nu mai poţi de ea?!
B şi D: Afară! Afară-ţi spunem şi afară vei ieşi de-ndată!
Pângăreşte templul soţului tău degrabă şi lasă-ne, femeie, în pacea
noastră!
G: (trasă cu greu de Nemo spre ieşire) Nu vei rămâne aici,
Lysandro! Străzile acestea sunt sărace, nu-s de tine! Toate
păcatele-mi vor inunda pământul de nu te-ntorci! Haide,
Lysandro, fii bun şi fii al meu din nou!
Nemo o scoate pe Gregoria din templu şi, împreună cu
gărzile, se întorc în Olimp.
B şi D: (mergând până la ieşire) Afară cu tine! (pauză; cei
doi se sprijină unul pe umărul celuilalt şi păşesc spre Lysandro,
evitându-i privirea) E gata, e bine, e aşa cum tre‟ să fie… (către
285