antologie V – 2010-2011

N: Mhm… (pauză, timp în care Gregoria îl priveşte
întrebător; Nemo schimbă melodia, într-una uşor mai veselă) Ar
fi o cale, dacă insişti, să ieşim din încurcătură şi poate să vezi cu
ochii tăi că deşi habar nu are de ceea ce e în jurul său, Lysandro
ştie că asta a vrut de la bun început!
G: (sărind de pe loc) Ah, minunat, asta aşteptam să-mi cânţi,
Nemo! Dar trebuie, (accentuând) trebuie să-l aducem pe calea
întoarsă, înapoi între zidurile acestea, în braţele mele!
N: (oprindu-se din cântat şi întorcându-se modest către
Gregoria) Gregoria, Gregoria… Ţi-a luat Olimpul minţile şi
somnul, şi nouă amorul… Nu fii precum un clopot de sticlă, tiran
prin destinul siluit şi mai ticălos prin transparenţa sa. Lasă,
mămico, mână liberă şi destinului, aşa cum o fi el…
G: (luându-l gingaş de umeri pe Nemo) Vai, vai, dar ce spui
tu acolo, Nemo… (mângâindu-i fruntea) Tot îţi este iertat dacămi
cânţi şi ai cântat frumos, într-adevăr, dar acum gata…
(întorcându-i strălucitoare spatele) Gata! E timpul să plecăm!
Gregoria şi Nemo apucă patru pelerine dintr-un cuier aflat în
vecinătate şi părăsesc dormitorul, urmaţi îndeaproape de gărzi.
Scena 2 – Crama de la subsolul Templului lui Bacchus şi
Dion
Bacchus, Dion şi Mizerabilii petrec la o masă,
toţi în jurul lui Lysandro, costumat într-o capră.
Intră Gregoria şi Nemo, deghizaţi.
Boaz şi Jachin rămân, deghizaţi, la porţile templului.
Bacchus, Dion şi Mizerabilii:
Dă-ţi foc la buzunare, arrrde-le cu spor
Şi mergi mândru fiindcă ştii că n-ai conducător!
Toţi Mizerrrabilii se-adună de pe jos
Şi beau, beau, beau până pică grrraţios!
Gregoria şi Nemo se rotesc în jurul mesei, îl apucă pe
Lysandro şi îl scot la porţile templului.
281