antologie V – 2010-2011

ARISTIŢA CAMBEI
Bizarerii lirice romanţioase, pierdute în delicate poezii dedicate
inocenţei.
Nicolae Mihai
Minţim cu degetele-n foi,
ne tremură plămânul stâng,
nu pot să-l caut, să-l găsesc,
iar gândurile-ncep şi plâng.
Parcă şi frigu`-ar fi din mine
când fără saţ mă tot gândesc,
i-aş admira seninătatea
cu care toţi pot şi trăiesc.
Orice cuvinte asemeni ţie
mă prăbuşesc peste covoare,
care m-afundă fără teamă
în fibrele măgulitoare.
Ciudate sunt zilele acestea
când parcă anume se topesc
vorbele acelea vechi şi calde,
care de tine-mi amintesc.
Cugetare
Aş vrea să se mai rupã din acestea toate,
rar se întâmplă să mai uit din ele,
dar şi când mor speranţele,
orele-s mai grele.
28