antologie V – 2010-2011

Nina: Doamne ce saptămână am avut! Apartamentul e prea
gol aşa. Zău că nu mai suport. Îmi vine să mă duc şi eu.
Chris: Ai nevoie de timp, cu toţii avem.
Jess: Da. Dar în cât timp? Oricum nu va fi bine niciodată. Va
trebui să ne mutăm.
Cam: Vorbiţi despre mutare? Normal că da. Cred că trebuie
făcută cât mai repede.
Nina: Nici aşa nu pot. Ar însemna să renunţ la ea prea repede.
Terapeutul: [Îşi drege vocea. Se face linişte.] Bun venit la
cea de a zecea şedinţă. Aceasta se va desfăşura puţin altfel.
Sunteţi comozi, pregătiţi? [Ceilalţi încuviinţează.] Perfect. Acum
relaxaţi-vă. [Încetul cu încetul, se relaxează cu toţ şi închid
ochii.] Încet. Scufunda-ţi-vă în somn. Toţi muşchii sunt destinşi.
Parcă plutiţi. Sunteţi într-o altă lume, într-o lume în care cele mai
adânci dorinţe ale voastre nu încalcă nicio regulă. Sunteţi liberi.
Nu există prejudicii. Adormiţi, da. Într-o lume liberă. Foarte bine.
Să recapitulăm. De ce sunteţi aici?
Mia: Fiindcă sunt distrusă. De-a lungul vieţii nu am făcut
decât să mă uzez, ca şi cum aş fi avut la dispoziţie milioane de
Mie. Când Lucia ... da, am cedat.
Dan: Fiindcă am ... am văzut totul. Ştiam că se va întâmpla o
nenorocire. Tot timpul ştiu. Tot timpul se întâmplă.
Lea: Fiindcă nu reuşesc niciodată să mă trezesc. Nici să
adorm. Şi când am făcut-o, în sfârşit, am auzit un zgomot în
sufragerie. Era Lucia.
Chris: De când a plecat de lângă mine ... după vara aceea ... a
fost greu să trăiesc, a fost greu să mă gândesc că ea e în braţele
altuia, ca nu mă mai vrea. Şi când a murit ... m-am simţit mai
bine.
Nina: Niciodată nu am iubit viaţa. Acum că Lucia s-a sinucis,
văd că e atat de uşor să pleci. Mi-e frică doar de ce aş lăsa în urmă
Paul: Vreau doar să trec peste faptul că am aşteptat-o şi n-a
mai venit.
Anna: În seara aceea, când Dan m-a condus la cameră, am
văzut-o. Cu toţii am văzut-o. Era încă atârnată de tavan ...
251