antologie V – 2010-2011

Cam: Nu avea niciun rost.
[Terapistul aplaudă calm de două ori.]
Terapeutul: Foarte bine. Acum treziţi-vă. Şedinţa s-a
terminat.
[Toţi se ridică, fiecare în ritmul său. Îşi strâng mâinile, se
salută, mulţumesc terapistului, mai pălăvrăgesc până îşi adună
lucrurile, pleacă vorbind unii cu alţii, Dan şi Anna ţinându-se de
mână, Paul şi Mia singuri. Terapistul scoate un recoreder şi
vorbeşte în el, după care iese.]
Terapeutul: Aşteptări: îndeplinite.
[În scenă intră din nou, cu paşi repeziţi, Mia. Îşi ia geanta
uitată de pe spătarul scaunului. Dă să plece.]
Mia: AH! Dumnezeule, Paul, ce cauţi aici?
Paul: Scuze, nu voiam să te sperii. Am văzut că te întorci şi
m-am gândit că ai nevoie de ajutor.
Mia: Nu, mi-am uitat doar geanta.
[Mia îşi scoate între timp rujul şi începe să se rujeze. Se
depăşeşte puţin.]
Mia: E ok?
Paul: Te-ai depăşit puţin.
[Se apropie de ea cu delicateţe, îi şterge rujul. Zâmbesc.]
Mia: Mersi.
Paul: Vrei să te conduc? Am luat în sfărşit maşina de la
reparat.
Mia: Dacă nu ai nimic mai bun de făcut.
[Ies împreună, într-o tăcere tensionantă.]
Scena 2
[Trece o săptămână. Intră terapistul, îşi aranjează haina pe
scaun, deschide recorderul.]
Terapeutul: Ultima săptămână. Aşteptări: maxime.
[Intră Nina cu Jess şi Chris. Apoi Mia cu Cam, Anna cu Dan,
Lea şi Paul, pe parcurs ce vorbesc.]
250