antologie V – 2010-2011

FEMEIA : Maşa.. nu te pot lăsa să pleci aşa devreme! Nu pot!
Dă-mi mâna şi să rămânem împreună, acum că ne-am regăsit. Hai
dă-mi mâna !!!
MAŞA : Nu. E bine aşa. Ce linişte e acum. Simţi? Auzi şi tu
corul melodios? Cât de frumos. Lasă-mă să stau aici! Tu du-te,
du-te înapoi la el! Fugi, salvează-l şi nu-l mai părăsi, decât atunci
când îţi va cere! Te rog. Salvează-l, pe mine lasă-mă să stau aici.
Aici e bine.. e linişte..e plăcut.
FEMEIA : Mă pierzi pentru a doua oară tot pentru el! Iubitoare
eşti tu fiinţă şi cât de blândă. Ne vom revedea curând, aştept cu
nerăbdare. Acum plec, rămâi cu bine!
MAŞA (Femeia iese pe uşă aruncându-i o ultimă privire înainte
să plece) : La revedere suflete, vezi tu?!.. nu ne-a fost sortit să fim
împreună. Pleacă până nu e prea târziu!….
Şi totuşi, poate mă iubeşte.. poate prea târziu. Acum că mi-aţi
aflat povestea.. aş vrea să dorm c-am obosit .O să-l aştept în gară.
Poate de data asta va veni…(cade intinsă pe jos, vorbeşte în
şoaptă) Va veni.. da.. va veni...
MEDICUL (bate insistent) : Maşa, Deschide! E timpul să te
întorci în camera ta. Maşa deschide, te rog! Pentru numele lui
Dumnezeu ce faci acolo? (niciun răspuns, deschide uşa forţat)
Maşa! Maşa ce s-a întâmplat? Ce faci pe jos? (aleargă spre ea, o
simte cât de rece e, ea priveste cu ochii deschişi în gol, nu mai
respira)
Vai!.. de ce aşa devreme? Unde te grăbeai?! De ce nu te-ai rugat
de suflet să rămână? Unde l-oi fi lăsat să plece aşa de singur? Şi
ce femeie a fost! Câtă putere şi ambiţie! Eu unu nu aş putea să
plec.. încă de aici. Am 70 de ani, poate că am plămânii şubrezi
dar ştiu că mai am încă pe atât de trăit! (râde).. Incredibil.. săraca
femeie!
( se ridică şi se îndreaptă spre masă tuşind cu greutate,
observă oglinda cu o floare albă prinsă de un colţ, merge spre
ea)
Era ca o floare..
247