antologie V – 2010-2011

FEMEIA (zâmbeşte) : Eu? Eu mi-am făcut doar datoria.
Dar tu? Cum ai trăit atât de singură fără mine, Maşa?! Când mi-ai
făgăduit să plec, pentru moment m-am gândit cu ce slujbă grea
mai împovorat.. nu aveam să reuşesc să-ţi iau locul pe deplin
întrucât un om, vezi tu bine.. e făcut atât din suflet cât şi din trup..
cum mie mi-ai dat drumul nu aveam să duc la capăt promisiunea.
Dar am făcut-o Maşa, pentru tine! Am luptat până în ultima
secundă, ştiam că şi tu ai fi făcut la fel.. dar nu tot noi ne stabilim
şi soarta.
MAŞA : Ce vrei să spui cu asta?
FEMEIA :Îmbătrânise mult. Aliura lui devenise după atâţia ani,
cea a unui bătrân. Cu toate că pe dinăuntru eram aceeaşi –
„tinereţe”- ochii lui odată ageri acum erau pierduţi în gol, funtea
se încreţise de anii ce trecuseră peste el. I-ai lipsit enorm dar vezi
tu, nu a crezut niciodată că te poţi acomoda vieţii lui zbuciumate,
stilului său aglomerat si dezordonat din viaţa de zi cu zi..
MAŞA : (vorbind printre lacrimi) MINŢI! Nu sunt cuvintele lui
astea! Îmi spui doar ca să nu doară! Ei bine află că nimic nu mă
mai impresionează după atâţia ani! NIMIC! Şti adevăru.. îl şti!
Niciodată nu a crezut că mă pot ridica la nivelul lui..nuuu nici pe
departe! Nu vroia să-şi strice onoarea fiind cu o femeie care doar
îl iubea nebuneşte. Avea nevoie de cineva ca el. Care să-i laude
necontenit munca şi să nu-i pese de sentimente! Ei bine eu nu
sunt aşa. I-am oferit totul pe tavă iar el nu a acceptat. Acesta este
adevărul. Doare, ştiu.. sunt conştientă.. uite ce efect a avut asupra
mea. Vezi cum am ajuns? Aş vrea să mă vadă să simtă şi el ce
înseamnă durerea. Să sufere alături de mine. Dar cu ce m-ar mai
ajuta asta acum? Spune tu sufletul meu.. cu ce?
FEMEIA (îi întinde o scrisoare) : M-a rugat să îţi dau asta, e pe
patul de moarte.. ar vrea să îşi ceară iertare. Fi blândă cu el.
MAŞA( Maşa ia scrisoarea cu un gest rapid si o citeşte) : Iertare!
Iertare! Iertare!...l-am iertat de mult. Dar durerea, numai eu am
trăit-o, tot eu- cea care am oferit atâta iubire! (se rezeamă de
scaun, ameţită)Îţi mulţumesc, pentru că ai venit, dar vezi tu..a
sosit clipa.. boala.. boala sufletului a învins. El însă trebuie să
trăiască.. să trăiască cu regretul.
246