antologie V – 2010-2011

acoperindu-se şi descoperindu-se, în mod repetat, de diverse
straturi de protecţie, crezând că, astfel, reuşeşte să fugă, să se
ascundă de snobism.
Andrei: Da‟...aaa...ce înseamnă a fi snob?
Radu: Snobii sunt cei care reuşesc să işi impună să se plieze,
fără discernământ, după fiecare nou trend apărut...adică Lucica!
Mihai: De fapt, eu cu Mara sunt de acord. Până la urmă, noi,
oamenii, avem capacitatea de a revoluţiona sensul de bază al unei
noţiuni, raportându-ne strict la opiniile personale. Merci, Mara!
Mara: Cu plăcere! Mă bucur că v-am fost de folos!
Maria: Să trecem acum la Ionuţ. Ionuţ?
Ionuţ (răspunzând bezmetic din spatele clasei): Eu...da
prezent! Ce am făcut?
Maria (amuzată): Nimic! Vroiam doar să-ţi punem o
întrebare. Ce înseamnă pentru tine a fi ridicol?
Ionuţ: Ridicol? Nu prea ştiu eu... sau...ba da. Păi ridicolul nu
apare atunci când cineva comite o greşeală nevinovată, ce
stârneşte râsul în rândul celor din jur? Adică, eu cred că e ceva
normal, unic, ce face parte din felul nostru de a fi...
Maria: Adică tu crezi că fiecare din noi ajunge la un moment
dat să fie ridicol?
Ionuţ: Da, logic! Uite, poate că, într-o bună zi copiii tăi te vor
considera ,,depăşită”, sau, na, poată că mâine o să pierzi trenul şi
vei continua să fugi disperată după el... îi faci pe ceilalţi să râdă
astfel. Cred ca eşti ridicolă!
Andrei: Interesant mod de gândire, însă, eu nu mă pot limita
doar la o stare de amuzament când vine vorba de ridicol.
Ridicolul depaşeşte stadiul de simplă glumă sau greşeală
nevinovată, strârnind o reacţie de respingere din partea grupului.
De fapt, aceasta este reacţia noastră când întâlnim ceva ieşit din
comun...
Ionuţ: Nu ştiu, frate! Eu prefer să văd jumătatea plină a
paharului!
Dezamăgit, Ionuţ se reîntoarce în spatele clasei, îndesându-şi
căştile în urechi şi izolându-se în propriul său univers.
237