antologie V – 2010-2011

Maria: Te înţeleg, Andrei, însă, ca să găsim un răspuns cât
mai corect la întrebarea asta, trebuie să-ţi ,,arunci” subiectivitatea
la gunoi pentru câteva minute şi să încerci să ne asculţi şi pe noi.
Mihai: Exact, Andrei! Oi avea tu ceva cu Lucica, dar cred că
pe noi nu prea ne mai preocupă asta....
Andrei: Fie, cum ziceţi voi! Am să încerc! Dar înainte de a
mă lăsa pradă obiectivităţii voastre molipsitoare, vreau să adaug
si eu ceva... Ce ziceţi voi de tendinţa oamenilor de a acţiona în
,,turmă”? Uite că tot ziceam eu de Lucica. Eu cred că fata asta a
ajuns asa de ,,piţipoancă” numai pentru că a ales să îşi asume
păreri, idei ce nu îi aparţin şi care nu o reprezintă.
Maria: Îmi place cum gândeşti! O astfel de gândire o
transformă într-o persoană ridicolă. De fapt, deşi nu vrem sa
recunoaştem, cu toţii suntem tentaţi ca, uneori, să ne convingem
de corectitudinea opiniilor celorlalţi, decât să judecam pentru noi
înşine.
Mihai: Eu când spun ,,ridicol”, mă gândesc imediat la un
lucru, la o persoană sau la o situaţie de ,,prost gust”, care îmi lasă
un gust amar şi care mă determină să realizez cât de needucate si
necivilizate pot fi unele persoane.
Maria: Însă, întorcându-ne la obiectivism, cine decide care
sunt ,,legile ridicolului” după care ar trebui să judecăm etichetarea
unei persoane?
Andrei: Eu sunt eu şi asta îmi este de ajuns! Mă raportez
strict la persoana mea!
Maria: Da, Andrei, dar fără ca măcar să încerci să iei o
decizie pe cont propriu, ai ales să te conformezi opiniilor
majorităţii grupului. Să fim serioşi acum...cine o apreciază pe
Lucica la noi în clasă? Unii fie o ,,condamnă”, numind-o, la fel ca
şi tine, ,,ridicolă”, fie îi aprobă comportamentul, situaţie ce nu se
manifestă şi la noi în clasă.
Andrei: Dar îi plac manelele, Maria!
Mihai: Şi de când sunt aceste preferinţe o dovadă clară a
ridiculozităţii ca şi trăsătură dominantă de caracter a persoanei în
cauză?
234