antologie V – 2010-2011

SCENA III
Cei trei intră în biblioteca improvizată, băieţii privind cu
mirare teancurile de cărţi ce îi înconjoară, iar Maria simţindu-se
la fel de confortabil ca şi în propria-şi casă.
Maria (întorcăndu-se lângă băieţi cu DEX-ul în mână,
cercetând de zor): Deci, conform prea-măritului şi cu mult
superiorului rasei umane DEX, a fi ridicol este echivalent cu a
stârni râsul sau batjocura prin acţiunile pe care un individ le
întreprinde.
Andrei: Nea! Nu e definiţia corectă!
Maria (nedumerită): De ce?
Andrei: Păi ar fi trebuit să scrie acolo că a fi ridicol înseamnă
a fi ca Lucica!
Mihai: Mai termină odată cu asta!
Andrei: Mai e nevoie să îţi reamintesc că tu ai fost cel care
m-a târât în chestia asta?
Mihai: Vorbeşti de parcă te-aş fi obligat eu să faci ceva...
Maria: Gata, băieţi, potoliţi-vă! Am venit aici că să discutăm
,,lucruri serioase”, nu ca să ne certăm. Deci, Mihai, ce crezi?
Mihai (cu un aer intelectual): Hmm...analizând exactitatea
definiţiei în raport cu societate în care trăim, constat că, în ziua de
azi, ridiculozitatea, fie ea voluntară sau involuntară, este
omniprezentă şi inevitabilă, atingând aproape de fiecare dată
apogeul...
Andrei: Mai respiră, frate! Ce te-a apucat?
Maria: Taci, măi Andrei! Cred că am înţeles ce vrei să zici...
Dar, ştii tu, în general oamenii care sunt consideraţi ridicoli sunt
catalogaţi astfel de catre ceilalţi din principii pur subiective. Vezi
cazul Andrei-Lucica de la noi.
Andrei: Adică ce vrei să spui că nu am dreptate? Oameni
ridicoli găseşti la tot pasul. Eu pot să acord statutul de “ridicol”
oricui, oricând, dacă asta e ceea ce gândesc eu. Şi ce dacă greşesc
sau mă las purtat de impulsuri, important e că îmi pot exprima
părerea, nu?
233