antologie V – 2010-2011

Andrei (ridicând tonul): Păi de ce, mă? Ce? Oricum eu am
dreptate şi acum tu faci pe ridicolul!
Mihai: Tu nu înţelegi că tre‟ să faci linişte? De fapt, hai să
intrăm, da‟ ai grijă! Tre‟ să pară, aşa, că nu ne interesează pe noi
ce face ea...intrăm ca şi cum ne-am grăbi să luam ceva şi apoi
ieşim iar...
Andrei: Nu înţeleg, serios! Pe bune!
Mihai (enervat, însă concentrându-se să nu se manifeste întrun
mod violent): Ori facem aşa, ori gata! Parcă stabilisem să...
De nicăieri, colega de bancă a lui Mihai, Maria, apare
întreptându-se spre clasă, luându-i prin surprindere pe cei doi. În
tot acest timp, Lucica continuă să se îndeletnicească cu tot soiul
de activităţi nesemnificative cum ar fi mestecatul gumei, aplicatul
lip-glossului şi contemplarea în oglindă a propriului chip
,,angelic”.
Maria: Neaţa, băieţi! Ce mai puneţi voi la cale astăzi?
Tresărind, cei doi o privesc cu neîncredere, blocând în mod
automat intrarea în clasă. Ce doi nu ştiu cum să reacţioneze. O
fată ca Maria nu trebuie să ştie cu ce ,,bârfe” se mai ocupă ei.
Doar ăsta era un lucru strict secret...
Andrei: Nimic! Noi doar ne gândeam cum să....(întorcânduse
către Mihai)
Mihai: ...cum să rezolvăm tema la română...
Andrei: Da, cum să rezolvăm tema la română! Ia stai puţin!
Altă scuză mai bună n-ai găsit şi tu? La română, mă? Vorbind
despre ce? Despre cât de ridicoli suntem noi încercând să găsim o
scuză plauzibilă în faţa Mariei?
Mihai (pe un ton ironic): Bravo, Andrei! Bravo!
Andrei (înţelegând gafa comisă): Eu...Scuze! Nu ar fi trebuit
să spun asta, nu-i aşa?
Maria: Băieţi! Ia staţi puţin! Nu înţeleg ce v-a apucat...
Serios! Dar, mă rog, e treaba voastră. Acum, dacă nu vă supăraţi,
îmi daţi voie să intru şi eu în clasă?
231