antologie V – 2010-2011

cu degetul spre Luciana, care părea acum că asculta discuţia
celor doi)
Mihai: Încearcă să-mi răspunzi la întrebare, Andrei! Ce
înţelegi tu prin a fi ridicol?
Andrei: Uite tu eşti foarte ridicol acum, încercând să-mi ţii
teorie pe tema asta demnă de ora de folosofie.
Mihai: Tu nu eşti în stare să-mi dai un răspuns concret si tot
eu sunt ridicol? Să fim serioşi! Chiar şi cu ochii închişi aş putea
să spun cine e mai ridicol dintre noi doi...
Andrei: Bine, mă deşteptule! Da‟ tu ce crezi, mă, că
înseamna sa fii ridicol?
Mihai: Chiar mă bucur că m-ai întrebat. Eu zic aşa....hai mai
întâi să ieşim din clasă şi s-o lăsam aici pe Luciana să se
desfăşoare în voie. Când ea se va aştepta mai puţin, noi o să
intrăm brusc peste ea şi o să o luăm prin surprindere. Ce zici?
Andrei: Mda... da‟ de ce? Şi, mă rog, răspunsul tău la
întrebarea mea este...? Mai ziceai de mine!
Mihai: Rabdare, Andrei! Am să îţi spun eu mai apoi şi teoria
mea... Hai acum, grăbeşte-te! Să mergem până nu mai vin şi alţii
să ne creadă tot pe noi ridicoli...
Andrei: Hai!
Şi zicând acestea, cei doi colegi părăsesc clasa, în speranţa
descoperirii esenţei ridicolului.
SCENA II
Între decorul sălii de clasă, care se întinde pe jumatate din
spaţiul disponibil, şi restul scenei se aşează un soi de perete care
să delimiteze cele doua zone. Andrei şi Mihai apar în zona din
afara clasei, înauntru Luciana admirându-şi ,,preamirobolantul”
chip într-un ciob zoios de oglindă. Gusturile...nu
se discută!!!
Afară, cei doi îşi reiau discuţia de mai devreme, însă vorbind
în şoaptă!
Andrei(revoltat): Auzi mă? Şi noi acum ce facem? Stăm aici
ca proştii până când aia se hotărăşte să iasă din clasă? Sau ce?
Mihai: Ai şi tu răbdare!
230