antologie V – 2010-2011

Din pământul ce-l purtăm
Plin numai de ochi mărunţi,
Creşte-adânc în câte-un loc
Dintre viermi şi câte-un om.
Nişte viermi cu ochi lipiţi,
Milioane într-o mână
Ne-adunăm să facem genii,
Ne-adunăm să dăm vreun nume
Fiinţei, ce din noi stăpână
Va clădi, din vermi, imperii.
Descătuşare
Ameţitoare ape ce se aruncă-n hăuri,
Sânge fierbinte ce şiroieşte-n spume,
Şerpi veninoşi, ascunşi în neştiute găuri,
Morţi anonimi fără un chip şi-un nume.
Blesteme abătându-se sinistre,
Cadavre ce se descompun tăcute,
În cimitir, ciudate umbre triste
Ce-s victime iluziilor pierdute.
Albite oseminte, uitate-n cavouri
Ce amintesc neiertătoare de vremile trecute
Şi gemetele stranii
Închise-s în sipete ce tac, veşnice, mute.
De ce sunt toţi cuprinşi de-a morţii stăpânire?
Lumina a murit şi nu mai e speranţa,
De ce e pretutindeni doar sânge şi mâhnire?
Şi-i viaţa-ncătuşată, pierdută-n ignoranţă?
23