antologie V – 2010-2011

MĂDĂLINA ANDREEA CREŢU
Foarte bine scrisă. A păstrat si dezvoltat subiectul până la final.
Adrian Găzdaru
E un text care se impune prin calitatea superioară a dialogului,
prin actualitatea temei propuse şi prin impactul acesteia. Dialogul este
cel care salvează şi conflictul convenţional, şi lipsa acţiunii dramatice.
Ioan Stoica
A fi sau a nu fi…RIDICOL?
SCENA I
Într-o sală obişnuită de clasă, doi colegi de liceu şi buni
prieteni, de altfel, Mihai şi Andrei, aşteaptă liniştiţi începerea
orelor de curs. Luându-i prin surpindere, Luciana (Lucica), noua
lor colegă, ,,proaspăt” transferată de la un alt liceu, intră cu
repeziciune în clasă, afişând cu mândrie un ,,look” cât se poate
de colorat şi de prost-gust. Cei doi o privesc miraţi,
,,contemplându-i” comportamentul lipsit de orice urmă de
educaţie, lansându-se, astfel, într-o discuţie aprinsă.
Andrei: - O vezi si p-asta? Cine ar fi crezut? Uită-te şi tu la
ea cât e de ridicolă!
Mihai, privind-o pe Luciana cu un mare interes, întârzie să
raspundă.
Andrei: Ce? Ce-ai păţit acum? Nu-mi spune că brusc te-a
săgetat tovarăşul Cupidon cu o săgeată otrăvită?
Mihai: Nu...doar că nu te înţeleg...
Andrei: Şi mă rog ce e de înţeles aici?
Mihai (neluându-şi ochii de la Luciana, care se comportă ca
şi cum ar fi fost singură în clasă): Vezi tu...eu nu pricep ce
înţelegi tu prin a fi ridicol. Te arunci aşa cu capul înainte şi îmi
pari că afirmi lucruri la întâmplare...
Andrei: Cum adică, prietene? Cum adică ce înţeleg eu prin
ridicol? Păi eu înţeleg ceea ce văd, adică uite-o, p-aia! (arătând
229