antologie V – 2010-2011

Nişte viermi, atâta suntem….
Nişte viermi, atâta suntem.
Corpuri slabe, minţi bătrâne
Ne târâm azi prin pământ
Cu trei ochi închişi în frunte.
Aşteptam ca să mai sune,
Din adâncuri câte-un cânt,
Să răstoarne încă-un munte.
Nişte viermi cu pielea albă
Ce-adunăm să irosim,
Să ne facem în vreo stâncă,
Precum o carie scârboasă,
Găuri ca să ne iubim.
Să vedem cum ne mănâncă
Nemurirea ce ne lasă
Zeci de viermi ce caut-o boltă
Arătându-se imenşi o dată
Lânga-acel nimic sublim,
Ce-l căutăm şi-l vrem cu noi,
Suntem tot pentru-o bucată
De puţin şi de infim,
Suntem zeci pentru doar doi.
Ne întindem ca o ciumă,
Mii de ouă-n bolta spartă,
Vreo oglindă, umplem toate
De nimicuri ori vreun chip
Ce priveşte tot din spate,
Ne-adunăm să dăm armate
Unor fire de nisip.
Iar din noi, doar nişte viermi,
Câteodată se nasc munţi
Se nasc rotocoale mari de foc
22