antologie V – 2010-2011

mai frumoşi şi misterioşi ochi verzi pe care îi văzusem până
atunci.
Ea : Chiar mă gândeam acum, numai defectele mi le-ai
observat ?
El : Cred că „defectele”, aşa cum le numeşti tu, au fost cele
pe care le-am îndrăgit cel mai tare . „Da. Sunt Ana. „ (pe o voce
subţire) Da, erai (şi eşti) Ana şi eu eram (şi sunt) Mihai şi am
ştiut că trebuie să fii a mea .
Ea : Cel puţin am reuşit să te fac să crezi că nu te-am
observat. Nu credeam că ai fi intrat vreodată în vorbă cu mine.
Era ceva prea frumos să fie adevărat. Mihai din X B, băiatul
şaten, înalt, cu ramele groase la ochelari, cu vocea atât de
frumoasă, să vrea să vorbească cu mine ...
El : Oh! Ce fire pesimistă! Nu am reuşit să te schimb ...
Ea : Nici măcar un pic .
El : Poate dacă m-aş fi străduit, aş fi reuşit.
Ea : Arogantule !
El : Iubeam la tine tot ce nu puteam schimba. Încă iubesc.
Te-am iubit cu primul sărut.
Ea : Da, atunci când nu ai mai dat niciun semn de viaţă 3 zile
? Nici nu ştii câte întrebări mi-am pus.
El : Nu eram sigur de ce voiam să fac. Ce netrebnic am fost!
M-am urât pentru că te-am făcut să suferi. Dar nu am permis să te
pierd!
Ea : Îmi pusesem în gând să nu te mai ascult. Dar nu am
reuşit ...
El : Recunoaşte că nu ai regretat niciodată că m-ai urmat .
Ea : Aşa e, niciodată. (se gândeşte) Poate doar o dată.
El : (nevenindu-i să creadă) Când ?!
Ea : Când m-ai dus la concert la The Barfly şi m-am îmbătat
pentru prima oară. (râde)
El : Aaaa, atunci ! (răsuflă uşurat). Trebuia să ai parte de o
primă beţie odată şi odată. Dar trebuia să fie cineva de încredere
lângă tine, să aibă grijă să nu păţeşti nimic. Ce caraghioasă ai fost
în seara aceea!
Ea : Bine că nu-mi mai aduc aminte !
El: Sunt eu aici să-ţi reamintesc .
215