antologie V – 2010-2011

EL: Poate ştim noi.
EA: Vorbeşti prostii.
Eu habar n-am cine sunt,
ştiu doar de dragoste că
trebuie eliberată.
EL: Ce dragoste? Ce
eliberare? Despre ce
vorbeşti? Nu auzi
muzica?
EA: Nu aud decât ce
vreau eu.
EL (privind-o uimit):
Chiar? Cum reuşeşti să
faci asta? Îmi arăţi si mie?
EA( enervată): Mai
termină o data cu
întrebările, mă scoţi din
minţi!
EL: Îmi pare rău,
nu… nu vroiam să te supăr. (şoptit) Dar totuşi… nu auzi muzica?!
EA: Cine eşti?
EL: Sunt o întrebare. Tu cine eşti?
EA: Dacă tu eşti o întrebare…atunci eu sunt o dragoste.
EL: Dragoste de ce?
EA: Pentru că Dumnezeu e dragoste.
EL:. Nu asta vroiam sa spun, nu m-ai înţeles deloc. Pentru ce
dragoste?
EA: Pentru singurătate, oricine ştie că dragostea omoară
singurătatea.
EL (îşi dă o palma peste cap): Nu, nu! Eu întreb: de cine eşti
indragostită?
EA (confuză): Uite, nu m-am gândit la asta.
EL: Ha! Te-am prins.
EA: Eşti atât de copilăros. Mi-am dat seama deja, e atât de
uşor: eu sunt îndrăgostită de tot.
EL: Hm, norocos Tot ăsta. Măcar arată bine?
EA (chicotind): Prostule! Uite-te în jur şi vei afla.
209